Experimente sociale…

Am fost la Universitate. Nu să protestez, ci să fac două experimente sociologice. În ordinea numerelor de pe tricou: primul experiment, și apoi (thank you Captain Obvious), cel de al doilea.

Deși încă am mainile înghețate pentru că am avut cretina neinspirație de a nu-mi lua manuși pe -2 grade (probabil mă așteptam la o atmosferă incendiară), totuși reușesc să tastez, însă mă voi folosi și de un mini-filmuleț. Am vrut să văd acceptarea punctului meu de vedere. Am printat 3j de coli A4 color cu poza lu’ Brilic din filmul ”Telegrame” (o adaptare după unicul Caragiale) și am scris pe ea, deja notoria expresie a unui om pe care îl apreciez enorm: 90% dintre politicieni dau celorlați 10% o reputație proastă. Cuvintele sunt tot ale unui chior, pe numele de scena Winston Churchill. Argumentez ca eu cred în lozinca aceea, iar experimentul a constat în a vedea cât de mulți acceptă mesajul pe care îl propun eu, cât de mulți îl înțeleg și cât de mulți și-l asumă.

Rezultat: curiozitatea a fost maximă, cele 3j de pliante s-au dat ca pâinea caldă, adică în mai puțin de 3 minute le-am împărțit pe toate (că nici n-aveam cui), dar ce m-a intrigat a fost faptul ca oamenii chiar cereau și ei câte o hârtie. Colegii cu care m-am întâlnit au fost și ei destul de în acord cu ce am facut, chiar ajutându-mă la distribuire.

Din cele 30 de hârtii, am văzut doar 2-3 care și le-au asumat ca mesaj. Menționez că am încercat sa dau acele pliante doar celor care nu aveau deja o pancartă sau un steag. Am încercat să filmez rezultatul, pe care îl veți putea urmări în filmulețul de mai jos. Cer iertare pentru calitate!

Se pot vedea câteva foicele prin mulțime, însă nicidecum 30.

Da, acest experiment a fost mai mult ”pe mine”. Mă pot regăsi între cei de la Universitate? Aparent mi-aș putea croi un loc. Astfel am reușit, cât de cât, să dau cezarului ce e al cezarului: rezultatul, remarcabil după mine, al acestor proteste, este că o parte din clasa politică a început să își asume mai mult respect față de cetățeni, lucru vizibil pe sticlă, cel puțin, în ultimele 2 zile.

Să trecem la partea a IIa a vizitei mele din ”grădina cu panseluțe”. Acesta este defapt și motivul principal pentru care m-am dus în mijlocul protestatarilor. Ideea mi-a venit ieri noapte, înainte de somn, iar punerea ei în aplicare a necesitat puțină autoconvingere și o leacă de răbdare. Am luat 5j de lei și, în drum spre TNB m-am oprit la toate chioșcurile cerând tănticilor de la tejghea să îmi schimbe în foi de un leu cât pot din acea sumă. Mi-am umplut buzunarul cu ”verzișiori”. Urmarea, în video-ul de dedesubt.

Acuma, părerile sunt împărțite, dar am să încerc să v-o spun pe a mea. Această acțiune a fost un experiment făcut pe mulțime. Îmi pare rău ca nu sunt vreun bogătan să arunc mai mult, poate chiar dintr-un elicopter ca să acopăr întreaga mulțime. Dacă eram, cu siguranță aș fi făcut-o. Reacția, mai mult sau mai puțin surpinzătoare a oamenilor a fost să sară după bani. Să vă spun totuși la ce mă așteptam înainte de cele urmărite. Nu puteam, bineînțeles, să exclud ce s-a văzut, dar mă gândeam că e posibil să nu se apropie nimeni de bani (fiind de la Băsescu), sau să îi ia și să mi-i înapoieze. În filmuleț se pot vedea toate aceste reacții. Un nene se uita nedumerit de unde au venit banii, cel de lângă mine râde și nu vrea să se apropie de bani, un alt nene ridică o bancnotă și o flutură, în timp ce alții încă mai caută. Cert este că toți s-au oprit din scandat, ceea ce arată fie o predispoziție către coruptibilitate, fie o plictiseală mare, fie că atunci când vine vorba de bani ”care zboară”, uită de principii (adică îs zgârciți).

Acest experiment social nu este un studiu social, din el fiecare trage ce concluzie vrea, eu am tras concluziile atât în postarea aceasta cât și în cea anterioară.

Update: mai aștept un filmuleț din fața mulțimii, deci mai urmează un update.

Update 2: am trimis filmulețul pe martor dioptric la realitatea punct net, iar rezultatul și comentariile, pertinente (în mod stupefiant) le puteți urmări la acest link.

Autor: ispaul

Eu scriu pe blog Vezi toate articolele lui ispaul