Nu pentru că nu-mi doresc. Aș spune ”pentru că nu merităm”, dar nici asta nu e adevărat. România nu va mai fi niciodată monarhie, iar motivul este simplu: s-au asigurat băieții care au făcut Constituția.
La articolul 1, aliniatul 2, se zice așa ”Forma de guvernământ a statului român este republica”. Bine-bine, veți zice, dar Constituția poate fi modificată, deci modificăm articolul 2. Corect, doar că la Titlul VII, cel care conține prevederile de modificare a Constituției, la articolul 152, unde se vorbește despre limite, se specifică destul de clar, la aliniatul 1: ”Dispozițiile prezentei Constituții privind caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independentă justiției, pluralismul politic și limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.”
Cu alte cuvinte, s-au asigurat post-comuniștii că nu va sta niciodată pe tron vreun monarh, vreun sultan, suveran pontif sau vreun lider suprem. Ba nu, lider suprem se poate într-o republică. Vezi-o pe cea Federativă Rusă, pe cea Populară Democrată Coreană sau pe cea Bolivariană Venezuela.
Dar am mai bolduit ceva acolo, respectiv ”independența justiției”. Priviți-o ca pe un sacrificiu făcut de Rege. România nu va mai putea fi niciodată monarhie, dar va avea o justiție independentă. Fals. Fals din două motive. Regele n-a făcut sacrificiul acesta în mod conștient, iar independența justiției poate fi revizuită pentru că ea nu e specificată clar altundeva în Constituție, doar zicând că ”CSM este garantul independenței justiției”. Și ce înseamnă independența justiției? Independență față de ce? Scrie clar că judecătorii se supun legii, iar legea e făcută de aleșii noștri, Șerban Nicolae, Eugen Nicolicea, Iordache, Dragnea, Tăriceanu, Nicolae Bacalbașa și Cătălin Rădulescu.
Ca s-o zic pe Românește: dacă România nu poate fi decât republică, atunci justiția nu poate fi decât independentă. Dacă, conform Constituției, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției, și justiția nu poate fi decât independentă, de ce nu se ține seama de avizul CSM și i se atribuie un rol consultativ în modificarea legilor justiției?
Constituția trebuie respectată. Dacă noi acceptăm să rămânem republică, acceptați și voi independența justiției.
IsPaul zice 
valabil doar pentru revizuirea Constitutiei actuale, nu și pentru o Constitutie noua… trebuie doar sa vrem, restul se rezolva
ApreciazăApreciază
Păi o Constituție nouă, dacă vorbim de stat de drept, nu se poate face decât prin revizuire. Altfel, război/cuceriri/lovituri de stat.
ApreciazăApreciază
Bingo ! Lovitura de stat data de popor 🙂
Dar haideti sa privim si altfel: legitimitatea formei de guvernamant este ZERO, ea poate fi atacata oricand printr-o actiune inteligenta juridica, intr-o instanta suprema, nationala sau internationala. Suveranitatea poporului a fost incalcata prin actul din 1947, deci insasi existenta statului roman incepand de atunci incoace, poate fi declarata NULA DE DREPT. Pt ca s-a comis o ilegalitate, un act ce a nesocotit vointa natiunii, dealtfel impus prin abuz de o putere straina.
Firesc ar fi ca o astfel de instanta suprema internationala sa constate nulitatea republicii si sa oblige statul roman sa revina la ultima forma de guvernamant legala.
Sau ar trebui ca Parlamentul sa se auto-dizolve ori sa proclame printr-un act unilateral, revenirea la monarhie.
Dar cel mai si cel mai simplu ar fi ca o instanta suprema sa constate nulitatea actului de abdicare din 1947, ca ceva silnic, si implicit existenta de drept, pana in prezent, a Regatului Romaniei, care nu a fost niciodata abolit printr-un act valabil si legal.
ApreciazăApreciază
Legitimitatea actuală a Constituției se trage din referendumul din 2003. Majoritatea populației a decis atunci.
ApreciazăApreciază
nu poate fi revizuită , dar abrogată da.
ApreciazăApreciază
Revizuirea presupune și varianta abrogării.
ApreciazăApreciază
NU EXISTA legitimitate pt nimic din actele oficiale emise de stat dupa 30 decembrie 1947, voi nu realizati ca de atunci pana azi traim intr-o minciuna de stat ? Cum sa spui ca referendumul din 2003 sau Constitutia din 1991 pot fi legitime, cand insasi legile si actele la care se raporteaza, dupa care se ghideaza si pe care le respecta ele, sunt nule de drept juridic ? Si apoi, mai e si problema legitimitatii morale: cum poate fi legitim un referendum la care populatia decide in necunostinta de cauza, fiind intoxicata de propaganda plina de minciuni si falsuri din ultimele generatii ? Pana nu va fi informata corect despre adevar intreaga populatie a Romaniei (si asta poate dura decenii bune), niciun referendum nu poate fi valabil. Cum sa dai credit unui vot care e rezultatul manipularii premeditate facute de stat timp de cateva generatii la rand ?
ApreciazăApreciază
Îmi pare rău, dar nu pot fi de acord cu o tendință anti-democratică, oricât de puțin mi-ar plăcea. Legitimitatea este a poporului, iar poporul este suveran. Că nu suntem de acord cu ce a decis el, asta e altă poveste. Și în orice instanță, actele la care faceți referire, n-ar fi nule de drept tocmai datorită validării în urma plebiscitului.
ApreciazăApreciază
Da, legitimitatea e a poporului dar DOAR daca poporul e suveran. Ori, el NU E SUVERAN, pt ca nu cunoaste adevarul. E manipulat, indoctrinat, deci nu poate fi suveran pe destinul sau, deocamdata. Si ce plebiscit, nu inteleg despre ce vorbiti ? Orice vot, plebiscit, lege sau consultare publica pe tema asta, facute dupa 30.12.1947, sunt nule, pt ca subiectii / decidentii nu au fost si nu sunt in cunostinta de cauza – e atat de simplu ! Buletinele noastre, cetatenia noastra, orice acte oficiale dupa care ne ghidam vietile azi, sunt niste falsuri si minciuni, pt ca sunt emise de un stat care e continuatorul republicii instaurate impotriva vointei nationale.
ApreciazăApreciază
Deconstructivismul ăsta social e bun doar când ne convine. Dacă majoritatea e proastă, e de datoria noastră să o educăm. Iar suveranitatea unui popor nu zice nimic de capacitatea lui de a decide informat sau nu. Nicăieri, niciodată. E drept că asta deschide drumul la un potențial șir de abuzuri, cum vedem în zilele noastre, dar, din nou, nu există curte în lumea asta care să susțină legal ce spuneți dumneavoastră. Ba chiar invers, gradul de alfabetizare din 1947 e net sub cel din 2003 – lucru care arată potențialul de înțelegere și de acces la informație.
ApreciazăApreciază
Adică încercați să-mi spuneți că un act, indiferent de grandoarea lui, de emitent, de implicații, poate avea efecte eterne asupra unei comunități? Pot decide cei din 2003 pentru cei din 2100? Nu pricep mult drept, dar mi se pare greu de crezut. Ne-au luat bolșevicii ostatici pe optșpe mii de generații, până la sfârșitul lumii, printr-o frază scrisă în Constituție? Sunt convins că există o cale. Și dacă nu există, sunt convins că poate fi creată.
ApreciazăApreciază
Evident că există: lovitura de stat, în orice formă: revoluție (de catifea sau violentă), pierderea suveranității în urma vreunui eveniment major, ca războiul sau unirea cu știu eu ce alt stat. Adică să se suspende statul de drept.
ApreciazăApreciază
Da, exact asta vreau sa spun. Si dovada clara o avem din 1947. Comunistii romani si URSS au decis atunci si pentru noi, cei din 2017, din moment ce actul lor inca are efect si azi.
ApreciazăApreciază
Dl. Ispaul, dar ultimul stat de drept s-a suspendat deja in 1947, e vorba sa se restaureze. Statul in care traim azi NU ESTE un stat de drept.
ApreciazăApreciază
În accepțiunea dumneavoastră. Și e clar că vă aflați într-o eroare, pentru că întreaga comunitate internațională recunoaște România ca stat de drept (încă), la fel și cei vreo 19 milioane de locuitori care beneficiază de lucrurile făcute de acest guvern fără să conteste legalitatea sa. Dar dacă considerați că aveți o cauză bună, există instanțe care vă pot asculta, într-un eventual contencios-administrativ. Mă întreb, în acest sens, și dacă aveți dreptate, oare familia regală de ce n-a făcut-o încă?
ApreciazăApreciază