Fifa pe ploaie

Ieri am avut o zi relativ interesantă. Bucuresti 103 Şi acum, după ce sunt m-am scărpinat de vo 2 ori până s-a uploadat poza (pentru că iarăşi am uitat să pun anti-ţânâţrul în alimentare cu alternativ) m-am hotărât a scrie despre experienţa zilei de ieri.

Poza din dreapta mi-a fost efectuată de căte o prietenă din Braşov, în parcul Herăstrău în timp ce aşteptam, sau mai corect, îl aşteptam pe un amic să iasă de la ambasada Canadei (îl mănâncă undeva să „Work and Travel”, bravo şi baftă lui). Mă rog, poza mi se pare tare interesantă, poate şi pentru că este alb-bej închis.

Stând prea mult degeaba, oamenii trebuie să facă ceva pentru a-şi delecta creierul şi organismul care nu se pretează la un nivel de sedentarism specific bucureştenilor ce folosesc scările rulante indiferent de circumstanţe, aşa că am hotărât a ne plimba şi fotografia. Ne luase foamea, şi ce să facem, ne-am dus la spital ca să luăm de mâncare. Dap, la spital, pentru că acolo sigur găseşti ceva de haleală care să fie acceptabil. După haleala de la spital, plimbarea a urmat, unde ne-am delectat cu nişte cireşe IsPaul la Cirese culese direct de la sursa naturală. Nici în piaţă nu cred că mai găseşti ceva la fel de adevărat.

Anyway, după ce au trecut şi cireşele şi corcoduşele şi dudele găsite în zona aviatorilor, ne-am deplasat spre „Spring” foamea făcând parte din priorităţile ce trebuiau rezolvate. După haleală, bineânţeles, turiştii trebuiesc duşi pentru a vedea Valea Regilor, zis, bere şi făcut. Apoi acasă (la cămin, dar deh, îi zicem şi acasă). Vremea iniţial părea făinuţă, dar prea ne ameninţau ăştia din neamul de-al lui Busuioc cu câţiva milimetri buni de apă pe seara cu pricina. Nici un semn până când începuseră bliţurile să se faca văzute-auzite şi simţite de alarmele maşinilor. E clar, ne rupe în 2, 1, 0… Şi a izbucnit o adevărată furtună… Noi trebuia să ne deplasăm către maşina parcată în faţa căminului, distanţă de vo 300 de metri. Nu mult în condiţii normale, trist în condiţii atmosferice neprielnic de neprienice. Pentru a evita umezeala hainelor, eu împreună cu şoferul Emanuel, ne-am bustuit la dezbrăcatul gol, şi am purces în ploaie către vehiculul cu pricina.

Instant după penetrarea noastră a incintei Ford-ului, tot ce însemnau geamuri-lunete-parbrize s-au aburit la nivelul de vizibilitate canci, încăpăţânându-se a se dezaburi. Emanuel l-a montat pe gipies să îl îndrume, nevrând a mă asculta pentru a ne deplasa spre ieşirea din metropolă. Menţionez că eu trebuia să ajung în Băneasa, unde colegii de facultate erau la „Fifa Night”. Ne-am purces, dar ploaia nu se oprea, apa inneca tot ceea ce înseamnă maşină-om-câine pe stradă, iar gipiesul ne tot îndruma spre zone dubiuos de suspecte. Pentru bucureşteni, de la Nicolae Grigorescu am ajuns la Unirii, apoi nu ştiu ce s-a întâmplat că ne-am trezit pe Griviţei, iar în urma îndrumărilor orientaristice anti gipiese ale lui IsPaul, am ieşit pe Bucureşti-Ploieşti lângă Carefură. Numa bine. Dar eu trebuia să ajung pe lângă grădina zoologică, lucru care nu s-a prea întâmplat iniţial. Asta pentru că apa pe stradă era de o palmă, pentru că am făcut stânga greşit o dată, pentru că mi-am scăpat brăţara în apă, dar am recuperat-o (suspect), pentru că era o creangă agăţată sub maşină, pentru că nu ne lăsau şoferii speriaţi să facem stânga, dar până la urma am ajuns, ciudat, nu?

Eh, după un drum de 50 de minute şi cam tot atâţia kilometri ocoliţi prin Bucureşti, am ajuns la destinaţie, pe o ploaie imbecilă şi un parbriz aburit. Am prestat prost cu joy-sstick-ul în mână de cu seară, luându-mi revanşa de dimineaţă.

Fifa Night cu băjeţii rulz, dar şi Lore rulz pentru poze.