Etichetă: Metrou

Cine sunt tinerii ”sorosiști” frumoși și liberi?

Cine sunt tinerii ăștia ”frumoși și liberi”? Sorsiștii ăștia demenți care nu văd interesul național? Noi suntem. Și să vă zic ce facem ”noi”:

  • Strângem rahatul câinilor noștri care, prin natura lor, își fac nevoile pe trotuar. Asta nu doar pentru că așa spune în lege, ci pentru că așa e frumos.
  • Plătim bilet în RATB, iar când nu plătim, acceptăm amenda primită fără scandal.
  • Îi înjurăm pe cei care își lasă ”x”-ul în mijlocul intersecției pe avarii ca să stea la coadă la șaorma. Noi nu facem asta, pentru că noi înțelegem rostul unei parcări.
  • Nu luăm liftul pentru invalizi de la metrou. Ăla e destinat invalizilor. La fel și cu parcările care au stilizat pe ele un om în scaun cu rotile, noi știm pentru ce sunt alea.
Mda, noi nu facem asta. Dar ne pripim să judecăm: poate oamenii chiar nu pot merge...
Mda, noi nu facem asta. Dar ne pripim să judecăm: poate oamenii chiar nu pot merge…
  • Donăm din banii noștri pentru cumințenii, spitale, cazuri sociale și chiar catedrale. Nu ne convine când administrațiile decid să doneze în numele nostru fără să ne întrebe.
  • Murim în războaiele altora, doar-doar om face pace.
  • Murim în cluburi sau la locurile de muncă ce nu sunt verificate de ISU. Pentru că ISU are o singură treabă: imaginea SMURD.
  • Murim plimbându-ne în munți, că ordinea celor care au voie să intervină este alta decât capacitatea lor de intervenție.
  • Ne siderăm că pădurile sunt curățate de copaci și de râși și urși, nu de gunoaie. Ne siderăm și mai tare când urșii sunt omorâți pentru că s-au pierdut în oraș. Și, în acest sens, facem mereu tot posibilul să semnalizăm abuzurile.
  • Nu dăm șpagă educatorilor pentru ca ai noștri copii să fie văzuți mai bine. Ne creștem corect copiii astfel încât pe meritul lor să ajungă sus.
  • Nu vorbim cu „tanti Mara” de la pașapoarte să ne bage mai în față, ci stăm liniștiți la coadă.
  • Nu dăm șpagă personalului medical din spitale ca să ne bage în seamă părinții internați, ci ne luăm noi liber de la muncă să îi spălăm când se murdăresc.
  • Ne facem afaceri mici și ne plătim taxele. Dăm bon tuturor și dacă greșim, la inspecția ANAF, suportăm consecințele.
  • Înțelegem că nedreptatea se rezolvă în instanță, și nu cu scandal în stradă. Și am început să avem încredere în sistemul juridic românesc, oricât de mult s-ar chinui ”formatorii de opinie” să-l discrediteze.
  • Ieșim în stradă când se produc nedreptăți și abuzuri uriașe, nu doar ca să-l dăm jos pe Ponta. Până la urmă, dacă Ponta era băiat de treabă și nu mergea la baschet când țara era troienită, poate nu ieșeam să-l dăm jos.
  • Mergem la biserică, la sinagogă sau la moschee. Sau la niciuna. Asta pentru că cei pe care voi îi faceți ”Sorosiști” nu sunt în mod obligatoriu atei.
  • Ne scriem noi, cu mânuța noastră, doctoratele și disertațiile. Și chiar aducem valoare cercetării în România, dar lucrările noastre n-au loc în rafturi pentru că ele contravin ”cercetărilor” dinozaurilor.
  • Paralizăm Bucureștiul pentru că plătim bani ca să alergăm la maraton. Da, noi dăm bani ca să facem un sport olimpic și primim, cu mare drag, înjurăturile șoferilor de MeLeuri care nu-și pot plimba factorul poluator în urbea noastră.
  • Dăm ultimul ban pe cărți, cumpărăm bilete la film, mergem la festivaluri de muzică și teatru și ne bucurăm când auzim Jazz live în mall-uri. Și da, ne deranjează cel care ne obligă să-i ascultăm ritmurile repetitive în tramvaie și suntem dezgustați de nimicurile promovate la radiourile și televiziunile ultra-comerciale.
  • Muncim de la 9 la 6, adesea pentru corporații străine, nu pentru că suntem fraieri, ci pentru că preferăm câștigul corect furtișagului. Preferăm venitul corect meritat câștigului pe pile. Preferăm aprecierea străinului sclavagiei impuse de angajatorul român.
  • Ridicăm de jos hârtia aruncată de altul și o aruncăm noi la cel mai apropiat coș.

Ăștia suntem. Suntem oameni care înțeleg valoarea educației și frumusețea umanității. Și deranjăm pentru că distrugem normele cutumiare de distribuire a puterii în societate nesupunându-ne lor. Astfel, nu putem fi manipulați și reîntorși în balta în care vor căpușele sistemului să ne scăldăm. Oprea și acum crede că e nevinovat pentru că el ”avea dreptul la antemergător”. Ghiță crede că dacă spune despre el că e hoț o face și pe Kovesi hoață. Iliescu e în continuare convins că panseluțele de la Universitate sunt în continuare frumoase. Blaga crede că ”mișcarea anuală a unei mașini staționate” nu are de ce să fie anchetată de DNA, ce dacă a făcut accident la 300km de unde era parcată și avea sute de mii de euro în ea? Nicușor Dan credea că un sondaj de opinie se poate substitui unui referendum.

Noi nu credem astea și de aceea nu le-am face. Noi am vrea să schimbăm România în sensul însănătoșirii ei. Și, cum ziceam, deranjăm. Prea suntem curați. Prea nu ne au ei cu nimic la mână și de aceea le e mai simplu să ne pună într-o singură oală și să ne împroaște cu ceea ce ei consideră a fi mizerii. Eu zic: da! Aruncați cu orice vreți voi în noi, pentru că vom întoarce și obrazul celălalt făcând curat după voi, că nu ne place rahatul pe care-l lăsați în viețile noastre.

Acum că știți cine suntem, vă întreb: ce preferați? Un hoț nesimțit îmbrăcat bine care ”urmărește interesul național”, sau un tânăr ”frumos și liber” educat și cu bun simț care știe care e interesul național?

S-a blocat metroul…

Tastez acest post din timpul cursului de „Comparative politics” din perspectiva că poate proful va crede că sunt atent la ce zice el şi-mi iau notiţe. E 9 dimineaţa şi întreaga metropolă este, după cum spun presarii: paralizată. Profu zice câte ceva despre Max Weber şi de ce oamenii se supun indiferent de circumstanţe, şi sunt de acord cu chestia asta, dar se pare că cei de la MetroGrivei nu prea, de aceea se răzvrătesc împotriva hoţilor şi mincinoşilor care le fură banii… Nenorociţii!

Păi bine mă, da o amărâtă de casieriţă d’asta d’a voastră câştigă mai bine decât un amărât de profesor… Păi cum vine asta?

Mă rog, nu de asta sunt eu supărat, sunt supărat că astăzi am cursuri de la 8 jumate până la 8 jumate şi nu am nici un chef să stau la ele. Cu atât mai puţin probabil oamenii care nu ştiu altă rută de a ajunge la locurile necesare dezvoltării societăţii decât cele oferite de metrogrivei.

Pe lângă asta încerc să umplu partea goală a paharului şi zic că am un avantaj în privinţa asta, faptul că orăşelul Măgurelian nu este dependent de legătura cu metroul aşa că pe mine nu m-a afectat de loc greva asta, şi abia acum realizez că nu am nici un fundament în a scrie acest articol. Aşa că vă las să vă blestemaţi zilele în aglomeraţia excesivă bucureşteană că io mă bag la StarCraft pe net. Cius!

Prea mult sex frumos?

Se zice că ce e prea mult strică. Poate o fi adevărat, chiar este adevărat, dar ce înseamnă „prea mult”? Cine ne poate zice? Nu găsiţi aici o problemă de exprimare? „Prea mult” prezintă o perspectivă mult prea personală din acest punct de vedere. Eh, eu nu încerc să depăşesc limita prin „prea mult”, dar ştiu că adesea se atinge. Şi la limita asta mă refer fie la momentele în care îţi zice lumea că o depăşeşti, fie se uită urât la tine.

Vorbeam mai devreme (adică într-un post anterior) despre nebunie. Cum e când eşti normal, dar eşti şi caracterizat de un simţ al umorului ieşit din comun? Adică atunci când râzi de nebun. Să vă zic ce mi s-a întâmplat. Eram la metrou la Universitate şi cobor din transportul cu pricina, cu gândul să ajung la scările rulante să ma ridice până la suprafaţă. Ce scări rulante? Este natural ca poate cele mai utlizate scări rulante din România să se strice, nu? Eh, asta s-a întâmplat şi la momentul cu pricina. Şi oamenii, cu lipsă totală de imaginaţie (scările fixe nu sunt chiar atât de cunoscute la Universitate pe cât ar trebui să fie), sau poate din prea multă imaginaţie s-au gândit să nu ocolească jumătate de staţie şi să urce pe scările ce coboară. Dă-i şi chinuie-te nene… Nu era doar unu singur, ci vo 4-5 sau chiar mai mulţi, şi toate femei. Nu sunt misogin, dar sunt momente ca astea în care chiar îmi doresc ca „sexul frumos” să se fi bucurat de ceva mai puţină originalitate şi mai multă orientare în spaţiu-timp (sau eficienţă, cum ar zice unii). Cum să faci frate să urci cam de 2 ori mai mult doar pentru că în linie dreaptă e mai scurt? Nu ai voie să faci aşa ceva domn’le, nu pentru că nu ai, ci pentru că tot eu, om sănătos care a luat-o pe ruta normală, am ieşit „naşpa” din toată povestea asta… Am râs de domnişoarele cu pricina până mi s-a terminat bateria la telefon şi am făcut febră musculară la toţi muşchii implicaţi în acest proces de spasme semi-involuntare.

Şi pe această cale le mulţumesc fetelor cu pricina pentru că m-au făcut să nu mai văd de lacrimi şi să trebuiască sa îmi şterg ochelarii de două ori. Mulţumesc sexule frumos!