Etichetă: Mircea Badea

Ideologia penibilului

Repede, care e ideologia PSD? PSD e de stânga? E social-democrată? Nici vorbă. Partidele de stânga sunt pro-drepturile omului, pro-stat, pro-instituții, anti-discriminare, pro-imigranți. Pe politici economice, social democrații susțin taxele progresive, scăderea diferenței dintre cei bogați și cei săraci, etc. PSD nu face mai nimic din astea. Păstrează cota unică de impozitare sub pretextul ”așa vrea Tăriceanu”, nu vrea să reducă diferența dintre bogați și săraci, că asta ar însemna ca Dragnea să renunțe la vila aia a lui și fiu-său la BMW-ul de 110.000 de euro cu ITP-ul expirat. N-au cum să fie pro-imigranți, că sunt eurosceptici, nu sunt pro-instituții, că sunt anti-DNA, anti-Justiție, totul să fie politic. Dar ce sunt de fapt? Vă spun eu, și am să mă argumentez: penibili. Continuă lectura „Ideologia penibilului”

Limba și vulgaritățile sale

Probabil primul articol pe care îl încep prin a preciza că trebuie citit de cei mai pudici ca un articol… academic. Sau evitat pe de-a-ntregul!

Țin minte și acum cum m-a caftit taică-meu când ”m-a prins” ascultând Paraziți. Dar nu numai la asta mă limitez, pentru că, adolescent fiind, am început să înțeleg ce înseamnă muzica vulgară mult mai devreme. Știind engleza ca oricare copilaș ce-a crescut cu un Cartoon Network nedublat, când am ascultat Limb Bizkit Hot Dog, am fost șocat, cumva, că fix cel ce avea să îmi corecteze afinitățile muzicale mai târziu este cel care ne-a cumpărat CD-ul conținător al melodiei mai sus menționate, respectiv același tata. Niște versuri grotești.

Și am mai și trăit șocul BUG Mafia post ”Poveste fără sfârșit”. Când am ascultat ”După Blocuri” a fost intermediat de Atomic, deci în cea mai curățită formă posibilă. Dar până când nu mi-a pus un prieten varianta cu fetele care vând pizdă la colț și coaiele pe care se bazează totul în cartier, nu înțelegeam de ce toată lumea spunea despre ei că ”ăștia sunt ăia care cântă cu înjurături?”.

Și ce m-a frapat recent este că nu numai muzica este cea care se scaldă în ceea ce se numesc ”vulgarități”. Mulți dintre traducătorii contemporani aleg cuvinte care traduc întocmai originalul. Dacă autorul ușor mai colorat în limbaj folosește termene precum ”fuck”, fiți siguri că în traducerea în limba română veți fi citit o conjugare a verbului ”a fute”. Deci mediile prin care se propagă acești termeni sunt multiple, însă se învârtesc în jurul artelor. Pentru că mai este și filmul, unde ”Îi dăm o curvă și o țuică” nu mai este tabu de la începutul anilor 90, experiență completată, apoteotic ar zice unii, de pula de un metru a Căpitanului Burcea. Cât despre Irina Margareta Nistor care traducea ”i love you, I want to fuck you” în ”te iubesc și du-te dracului”, nu mai are sens sa precizez nimic. Și nu mă bag în pictură sau alte arte, pentru că vreau să mă limitez, finalmente, la cultura românească, deci iertați-mi referința la Limp Bizkit și trimiterile englezești, dar au avut rolul de a-mi construi imaginea de narator credibil.

Acum, îmi aduc aminte de prima poveste virală a lui Godină care folosea cuvântul ”pulă” cu mare ușurință, cuvânt pe care, în urmă cu mai bine de 35 de ani, Preda îl evita folosindu-i descrierea ”organul genital masculin”, în Cel Mai Iubit Dintre Pământeni. Dar Preda era un ipocrit, pentru ca nu-i era frică să bage diverse personaje în pizda mamii lor direct și fără descrieri anatomice. Deci iată cum moneda națională a Botswanei a ajuns să fie repetată la televizor de rivalii Badea și Banciu doar de dragul de a demonstra că unul o are mai mare decât celălalt. Audiența, evident.

Și acum veți spune că bat câmpii, că n-ați intrat să-mi citiți articolul și să ajungeți să vă gândiți la pula șpargatistului ligător de anus…. ăsta, cur… voiculescian. Să revenim la vulgaritățile noastre… Adică la lucrurile cunoscute în popor, pentru că asta înseamnă ”vulgaritate”. Că vine de la ”vulg” care înseamnă ”plebe”, ”norod”, sau neaoșul ”pulime”… dar cred că mai curând termenul de pulime e o consecință a ”nerozirii” limbii (ca să evit aliterația potențial generată de ”vulgarizare”). Și analizând (haha… anal) mai departe, concluzionez că nu termenii în sine sunt vulgari cât modul pudic de a privi evoluția limbii. Și zic pudic pentru că nu găsesc un cuvânt mai plastic pentru conservatorismul lingvistic cu orice preț. Adică, dacă zice cineva la televizor ”l-a supus la perversiuni sexuale”, clar în capul telespectatorului răsare întrebarea: ”i-o fi dat muie?” sau ”s-or fi futut în cur?”… Ceea ce e mai rău decât dacă ar fi zis-o televorbicioasa, pentru că acum mă face pe mine să o gândesc și să fiu ipocrit, pentru că dacă nu sunt singur în cameră trebuie să creez impresia că eu nu gândesc așa… Și da, am furat ideea asta de la Louis CK…

Și ce o fi mai vulgar? Un om care înjură ca la ușa cortului? Un artist care folosește cuvintele astea pentru că… altă rimă n-a găsit? Un bloggăr care tastează ”muie” și ”pulă” de dragul cititorilor, sau vulgarii de Măruță și Capatos care, deși nu folosesc termenii, prostesc pulimea până la imbecilizare diagnosticată? Adică, să ne înțelegem: limba nu se elevează, ea se vulgarizează. Și vulgarizarea se face în două moduri: prin neologizarea nevoii (prefer oricând bytes-ii octeților) și re-ștachetarea capacității, adică să cobori ștacheta lingvistică încât să mulțumești majoritatea. Pentru că n-am nimic împotrivă să folosească cineva termeni precum ”a fileta” atunci când face un file de pește, chiar dacă DEX-ul zice că verbul se folosește doar la a pune filet. Ba chiar încurajez practica prin care ”dacă m-ai înțeles, e bine”, însă țin la etică. E ca atunci când ești la nuntă și te-mbeți, dar arăți în continuare bine că e scump costumul. Adică, folosește ce cuvinte vrei tu, dar nu fute gramatica, prietene! Nu există verbul ”a vroi” și e imperativ să spui ”pe care” atunci când te referi la un complement direct, bineînțeles.

Fiecare cu nivelul său de pudicitate, pentru că nimeni nu știe mai bine decât noi unde să tragă linie, dar vă rog, nu judecați un om după cuvintele pe care le folosește ci după modul în care le pune în propoziție.

P.S.

Acum realizez că iau apărarea, fără să vreau, idioțeniei de ”suge-o Ramona”… aproape că-mi vine să nu mai postez articolul.

Top 8 oameni pe care-i băgăm prea mult în seamă

Revin cu topuri, că văd că vă plac listele, listomanilor! O să încerc să includ aici oameni care aduc aproape zero aport dezvoltării umanității, ba chiar în multe instanțe încetinesc această dezvoltare prin pura lor prostie, ură și avariție de care dau dovadă în atât de multe și repetate rânduri încât utilitatea lor s-a oprit din a mai fi relativă de foarte multă vreme. Și trebuie să fie Români și contemporani. Și lumea să se uite ”în sus” la ei.

 

  1. Moise Guran

Încep cu surpriza listei. Moise e unul dintre cei mai adevărați formatori de opinie din România. De multe ori vine cu argumente pertinente și are marele merit că reușește să explice elemente de economie destul de complexe pe înțelesul tuturor. Dar se află pe listă că de multe ori se străduiește prea tare și dă rateuri. Pentru inexperimentat sunt insesizabile, însă felul în care marșează pe elemente superficiale și incomplete în a-și justifica o anumită opinie este suficient cât să îi zic că populism pot face și profesioniștii. Ori se cizelează și-și restrânge paleta de subiecte pe care le abordează, ori nu va părăsi lista asta.

  1. Mihai Gâdea

Obligatoriu. Nu scăpa listei ăsteia acest om. Mult prea mult e România atentă la inepțiile Sintezei produse de șefu’ la Antenă și de invitații lui mai veșnici decât pomenirea ce-o va primi Iliescu. Lângă el se pun Mugur Ciuvică, Dana Grecu Oana Stancu, Radu Tudor, Adrian Ursu și cam atât, că pe Badea îl dezbatem imediat. Oamenii ăștia au aceeași agendă de când Antele: Băsescu. E ok, dezbateți-l, dar totul ar trebui să aibă un final, respectiv în momentul în care sunt zeci de alte subiecte mai arzătoare la ora actuală în România, subiectul ”Băsescu” ar trebui să apară maximum la nivel de pamflet, și chiar și acolo glumele sunt deja expirate.

  1. Traian Băsescu

Da, nu scapă nici acesta. A fost șefu’ la români multă vreme. La ora actuala singura putere pe care o mai are Băsescu este să tremure de la lipsa de alcool. E mai slobod la gură decât l-am cunoscut vreodată și mai distructiv în abordare decât mulți alți ”postaci” de meserie. Nu zic, ne trebuie opinia lui ca persoană abilitată în multe domenii, însă nu ne trebuie atitudinea lui de șef care face chetă. Practic diferența dintre postările sale ultime și fetele care-și fac poze îmbrăcate a ”cerșetoare de atenție”, este… nici una.

  1. Radu Banciu

Șef peste insulte și peste oameni cu probleme de… de nici nu știu în ce categorie să-i bag problemele lui. E inteligent nativ dar handicapat social și are un umor dubios. De asta îi e foarte greu să fie ”entertaining” și de prea multe ori cade într-o libidoșenie evidentă și pentru bărbați. Singurul lucru bun pe care-l face Banciu este… să-l imite pe Radu Banciu. A avut momentele lui de glorie cu Turul Franței lucru care ar trebui să-i arate că mai bine rămânea la sport.

  1. Lucian Mândruță

Nu, serios. Omul acesta cu ce se ocupă de fapt? El din ce trăiește? Singurul lucru pe care-l face este să ”state the obvious”. Nu prea greșește el în ce spune, dar numai când îi aud vocea mă îmbolnăvesc de icter. Are o atitudine mai efeminată decât Miss Universe și se crede cel mai inteligent om din cameră, încercând totuși să fie prieten cu toată lumea. Are o lipsa cronică de umor, și, repet, nu înțeleg cu ce se ocupă. De ce îi tot șeruiește lumea fiecare postare, nu știu. Este clar cea mai inutilă persoană publică din România.

3857-114189-mandruta

 

Doi oameni de-a dreptul fascinanți! Un fel de Mr Useless and Redundant Kid…

3. Capatos.Măruță.Ionescu.Gherghe

Cvartetul cretinilor cretinizatori. Aș mai pune-o și Teo Trandafir aici, că a luat-o și ea pe arătură de ceva vreme, însă cei 4 sunt însăși definiția a tot ce este nociv pentru România. Ăștia-s genul de oameni al căror scop este definit de numărul de buci pe care le pot prezenta la televizor. Sunt adesea livrați ca exponenți ai cunoașterii lumii mondene, iar mondenismul este cea mai mare pierdere de timp la care mă pot gândi. Mai mare decât cititul bolgului lui IsPaul (da, am făcut și auto-critica standardizată). Iar la capitolul buci (ca deh, de la pâine și circ s-a ajuns la buci și circ, că dacă ai televizor, ai și pâine), doar Capatos e într-adevăr util, restul pică într-un derizoriu absolut.

  1. Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu

Daaa, l-am pus și pe CAC PT aici. El e. A dovedit de prea multe ori că nu e în stare de nimic. Sunt convins că nu se va opri din acest comportament nici acum. De la a lua apărarea unor oameni evident-vinovați cu orice preț, până la a confunda podul pe care se află, Anton reușește mereu să-și arate inutilitatea și nocivitatea pentru România. Și ce e mai rău la el decât în cazul lui Băsescu este că ăsta nu-și dă seama când să se retragă. Își face un partid total inutil, promovează niște concepte exhaustiv alterate și are o atitudine de licean iresponsabil. Cred că trebuie să-i aducă cineva aminte că e președintele Senatului și nu în curtea școlii. Cât despre ce efecte produce ceea ce spune/face Tăriceanu, de prea multe ori s-a dovedit că dacă face prostii, se repară de vreo curte sau o altă majoritate, sau nu e băgat în seamă pur și simplu. Și totuși, îl băgăm prea mult în seamă, ca să nu mai zic de votul lui în urnă.

Mențiuni dezonorante:

Bobonete, Bendeac și Bordea. Cum orice bere care începe cu ”B” e proastă, la fel și orice comediant la cărui nume începe cu ”B” n-are umor.

Ilie Șerbănescu. E senil, frățioare.

Robert Turcescu și Nașu TV (parcă Radu Moraru îl chema). Alți psihopați conspiraționiști.

Morar și Buzdugan. Așa cum nu mănânci chestii expirate pentru că faci bube, nu asculți expirați pentru că… faci audiență proastă.

  1. Mircea Badea

Inutilul meu preferat. Deși poate fi amuzant… o dată pe lună… nu înțeleg de ce mai este plătit acest om să mai apară pe sticlă. Știu ce spune înainte să deschidă gura, ba mai mult, știu felul în care o va spune. Are aceleași ticuri verbale și de gestică de când i s-a dat ”în Gura Presei”. Și continuă să fie cu o lipsă totală de gust și originalitate în mod constant. Nu face absolut nimic și are pretenția să fie ascultat. Este un cimpanzeu pe banane cu extasy, iar singurul lui atu este că mama lui este profesoară de limba română, deci știe vorbi și scrie corect, în rest crede că mișcarea e totul și ca dacă pui mâna pe bâtă ai rezolvat problema. Predică doar intoleranță, ură și șmechereală (nici măcar cu jm), și ce e mai rău este că e plătit pentru asta. Deci, prietene… deci, cum? E plătit pentru asta? Nu mai pot. Deci nu mai pot cu asta… (grimasă) Băseală abjectă… Vă sună cunoscut?

17 Adevăruri din ultima perioadă pe care nu vrem să le auzim

E adevărat că adevărul doare. Și tot la fel de adevărat este și faptul că există o singură variantă a adevărului, nu două, trei, nouă. Una singură, mare, lată, cuprinzând toate părțile implicate și tranșantă. Adevărul nu ține seama de cum te cheamă, al cui ești, câți bani ai sau ce vârstă ai. Nu. Ține seama doar de realitate, pentru că adevărul trebuie să fie complementar, dacă nu și sinonim, realității. Așadar, să începem:

  1. Ne interesează mai mult de Răduleasca decât de faptul că Senatorii au avut un articol din al lor regulament neconstituțional vreme de ani buni. E mai important să citim și să reacționăm la scrierile unei perechi de silicoane despre homosexualitate decât despre și la ilegalitatea funcționării Parlamentului României.
  2. Nu ANAF-ul (DGAF-ul) închide magazine, ei doar aplică o lege proastă. Da, în articolul anterior m-am luat puțin de ANAF, dar îmi realizez greșeala. Băieții ăștia nu fac decât să aplice o lege foarte proastă, deci de vină sunt tot ei, politicienii.
  3. Iohannis a început să dezamăgească. Nu se aștepta nimeni să mute munții din loc, dar măcar să medieze eventualele conflicte într-un mod instituțional corect, și nu ”pe facebook”.
  4. Modalitatea de înscriere la ora de religie ar trebui să fie ultima dintre problemele noastre. Sau le-am rezolvat pe toate celelalte și nu știu eu? Abandonul școlar în România, depinzând de clasa de referință, este între 4 și 16% (zice banca mondială). Asta numai așa, ca idee. Și, bineînțeles, e legal și constituțional să abandonezi școala, însă nu e felul în care se face înscrierea…
  5. Guvernul Ponta ia și decizii bune. Cum ar fi toată politica asta cu bonurile și cu evaziunea. Eu zic că dă roade și rezultate, dar om vedea. Cert e că non-stopul de la colț nu mi-a prea eliberat bon, gen, evăr. Dar acum, surpriză, două săptămâni la rând am auzit cuvintele: ”imediat și bonul”. Frumos.
  6. Ispas nu mai scrie pe blog atât de des. Asta pentru că poate e ocupat sau leneș. Sau poate că i s-a luat de la atâta ”popularitate”.
  7. România e o țară de rasiști, xenofobi, homofobi și bigoți atât în ale religiei cât și în ale ateismului. Rasiști: iubim nemții, dar să moară toți țiganii și ungurii. Homofobi: să facă ce vor ei, dar nu pe stradă, în fața copiilor. Xenofobi: tot ce vine in vest la noi e bine primit, dar nu ne plac sirienii și chinezii. Bigoți atei: oricare om care crede în ceva zeitate este handicapat mintal. Bigoți religioși: ateii sunt psihopați.
  8. Cola e la fel ca Pepsi. Dar identică!
  9. Istoria pe care am învățat-o e alta. Românii se trag mai mult din cumani, dacii erau niște bețivi ordinari care nu cunoșteau scrisul, Mihai Viteazul a unit țările pentru că avea nevoie de bani, iar noi, ca țară, am pierdut ambele războaie mondiale.
  10. Furios 7, ăsta, nu e un film bun. In cel mai bun caz este ”entertaining” și atât.
  11. Muzica de pe UTV/ZUTV/MTV/KISSTV/ETCTV e de căcat. Serios, 7 din 10 melodii sunt niște frenezii epileptice cu iz de retard asezonat cu țâțe și buci. Dar hei, și Franz Liszt a avut parte de critici.
  12. Nu avem nevoie de autostrăzi în România. Avem nevoie de educație, sănătate, cercetare, incluziune socială, diminuarea corupției și creșterea nivelului de implicare a societății în factorul decizional, precum și a celui de informare a acesteia. Pe autostrăzi, eventual, merg mașini. Într-o țară trăiesc oameni. Alegeți-vă prioritatea.
  13. Moise Guran e șmecher, dar mănâncă și mult rahat. E ok să-l asculți și să-l urmărești, dar se contrazice adesea, iar forma lui de argumentare, deși bună în multe cazuri, are momente când se bazează pe omisiuni. Și, din păcate, a lui este una dintre cele mai bune emisiuni informative din România.
  14. Nu suntem egali. Poate doar în fața legii, și și acolo la nivel teoretic. Și suntem idioți, că în loc să profităm de aceste inegalități într-un mod constructiv, încercăm să egalăm balanța dând în cap celui care ni se pare că e deasupra noastră, sau celui care ni se pare că ne trage în jos. Ar trebui să învățăm să ne acceptăm și să lucrăm împreună.
  15. Mircea Badea este amuzant. Când vrea și nu vorbește despre politică poate fi incredibil de haios, că de altfel de asta a și ajuns acolo unde este.
  16. Să compari numărul de biserici cu numărul de spitale este ca și cum ai compara numărul de proiecte POS cu numărul de proiecte de infrastructură. Sau, un pic mai exagerat, ca și cum ai compara numărul de primării cu numărul de prefecturi.
  17. Iliescu e încă în libertate iar Gică Popescu (care și-a recunoscut fapta și a plătit prejudiciul) e încă ”la mitica”.

Și sper că nu v-am stricat ziua prea tare.

10 ani. Părerea mea!

A plecat și ăsta. Mă bucur că a plecat pentru că a făcut numa’ rău României. N-a făcut nimic bun și tot ce s-a întâmplat bun sub mandatul lui s-a întâmplat datorită altor persoane pe care, văzându-le că fac bine, Băsescu s-a descotorosit de ele.

Cu această frază am însumat întreg discursul pe care Antena 3/România TV îl vor avea astăzi începând cu ora 13.

paaaa

Pup-pa-la revedere!

Acum să revenim la lucruri mult mai serioase. Am câțiva prieteni care îmi solicită opinia cu privire la decada băsistă, pe modelul: a fost bine sau a fost rău? Aceasta este o întrebare dificil de răspuns. Personal și sufletește vreau să cred că da, a fost bine. Însă cum încerc să-mi construiesc imaginea de om obiectiv, care poate discerne între ce e bine și ce e rău, empatizând cu ambele părți implicate, îmi este sincer greu să dau un răspuns clar. De asta am să renunț la obiectivitate. Dacă vreți să vă faceți o părere singuri, vă invit să accesați pagina Zodia Scorpionului, unde veți vedea un material care tinde să fie complet și corect cu privire la anii băsiști.

În primul rând, vreau să înțelegeți că de când am eu drept de vot am votat cu Băsescu. Primul meu vot a fost pus pe ”Nu”-ul din buletinul dedicat primei sale suspendări. Am votat pentru el ca președinte și ”da” pe ambele pătrățele ale referendumului său, deși nu susțin și nu susțineam unicameralitatea. Am zis că, de ce să nu-i dau o ”armă” în lupta politică? Cât despre infamul 2012, am fost la vot și am votat ”nu”. Într-un fel îmi pare rău că am făcut-o, pentru că mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă n-ar mai fi fost el președinte. Însă și acum îmi susțin părerea: Traiane, fi bărbat până la capăt! De asta aș fi tare mâhnit să aflu că se va retrage din politică, după cum promitea la un moment dat. Deși, poate după atâta scandal merită și el o leacă de liniște.

Acuma, în zece ani de președinție sub Băsescu am avut parte de bune, de foarte bune, de rele și de foarte rele. De altfel, cine se aștepta să fie numai lapte și miere sau foc și pară cu siguranță de asta a avut parte, că doar știm cum funcționează creierașul nostru: vedem doar ce vrem să vedem. Realitatea și-o face fiecare cu ochiul lui, mai ales când ai o lipsă totală de empatie. Și acum să revenim un pic la obiectivitatea cu care, cred, v-am obișnuit. Am să vorbesc despre cele mai bune și cele mai proaste două lucruri pe care le-a făcut Băsescu și efectele acelor lucruri. Nu vorbim de comunicare, ci de politici publice și decizii politice luate, asumate și perpetuate.

Primul lucru prost: Tăierea pensiilor și salariilor în 2010. Da, știu, am o lipsă acută de originalitate, dar îmi trece. Acesta este, poate, cel mai rău lucru pe care l-a făcut Băsescu. A optat pentru menținerea fondurilor pentru investiții, a optat pentru păstrarea numărului de bugetari, a optat pentru sinuciderea sa politică în detrimentul trecerii prin criză. Da, exact așa am formulat. S-a sinucis politic, iar prin criză, zic eu, am trecut foarte greu. Criza politică ce a urmat apariției crizei economice nu a făcut decât să prelungească efectele contractării economiei și reducerii încrederii investitorilor străini în economia românească. De fonduri europene nu mai zic, că au fost bulversate total, iar rezultatele absorbției sunt catastrofale. Iată de ce e bună predictibilitatea.

Primul lucru bun: Intrarea în UE și întărirea relațiilor cu NATO. Astea nu-s meritele lui, PSD-ul lui Năstase a făcut tot, iar Băse a venit și a luat laurii. Acesta-i discursul standard pe care îl aud în repetate rânduri, și nu e departe de adevăr, dar dacă i-ați auzit conferința de presă de ieri, Băsescu a spus clar: am luat ce a fost bun de la Iliescu/Năstase și am îmbunătățit, punând virgulă după mandatele lor. Mai mult decât atât, toate relațiile cu UE și NATO n-au fost începute de mult-aclamatul PSD ci de guvernarea CDR din care, ghiciți cine a făcut parte. Apoi au fost băgate în Constituție, în 2003, deci Băsescu n-avea de ales. Repet, iată de ce e bună predictibilitatea.

Al doilea lucru prost: Schengen. Am văzut că nu și l-a asumat ieri, lucru care m-a deranjat. Poate că la nivelul politicii internaționale, neintrarea în Schengen este cel mai mare obiectiv ratat. Și-a asumat dorința și planul de a intra în acest spațiu de fiecare dată când a avut ocazia și a eșuat lamentabil. Eu cred că asta s-a întâmplat pe fondul euroscepticismului crescând din ultima perioadă, dar și pe baza capacității scăzute de negociere a României. Planul trebuia să fie simplu: nu mergeam la pachet cu bulgarii și lăsam ”puterea” pe care o aveam în UE să-și facă treaba în relațiile cu Olanda și Finlanda. Nemții și Francezii ne aveau spatele, deci ar fi fost o chestiune de sincronizare.

Al doilea lucru bun: independența justiției. Aici cred că doar Mircea Badea nu reușește să vadă contribuția lui Băsescu. Telepatii și alte chestii. Serios acum, am ajuns să legăm atâția oameni despre care inclusiv votanții lor știau și știu că sunt niște corupți și hoți încât să mai spui că justiția este comandată politic este cel puțin o exagerare. Ultimul caz politic din justiție a fost Trofeul Calității, care dacă nu se întâmpla, tot sângele în instalație de care dau dovadă magistrații în prezent nu ar fi curs. La ora actuală, semne de normalitate anul are.

În fine, că tot îi place lui Mirel Palada să citeze din Dune, vin și eu și zic un citat din Leto II, un tiran care a guvernat universul cunoscut vreme de 3500 de ani, renunțând la umanitatea sa pentru a o garanta pe a ”noastră”: ”Exploziile sunt și comprimări ale timpului. Schimbările observabile în universul natural sunt, toate, într-un anumit grad și dintr-un anumit punct de vedere, explozive; altminteri ele nu v-ar fi perceptibile. Schimbările line și progresive, dacă sunt suficient etalate în timp, rămân nesesizate de observatori a căror perspectivă este prea scurtă. De aceea, vă spun că eu am văzut schimbări pe care voi nu le-ați fi remarcat niciodată.” Cu alte cuvinte, cine real s-a așteptat s-o ducă subit bine și asta datorită lui Băsescu se află într-o eroare uriașă. Același lucru îl pot spune despre toți conducătorii și toate guvernele lumii. Toți cei care zic că o duc mai rău cu siguranță nu o duc din cauza lui Băsescu, pentru că în zece ani poți schimba multe, dar nu poți schimba tot, iar în rău, îmi vine greu să cred că s-au schimbat multe, dacă s-a schimbat ceva, în România ultimilor 10 ani. Sau poate chiar sunt eu dus cu capul.

Domnului (încă) Prim Minstru

Stimate domn Victor Ponta,

 

Nimeni nu vă acuză în serios că sunteți comunist (bine, poate sunt vreo 2-3, dar sunt cantitate neglijabilă). Toți cei peste un milion de tineri ”de pe net” știu care e diferența, cel puțin la nivel minim, între un comunist și dumneavoastră. În esență, un comunist zice că vrea binele proletariatului și transformarea întregii națiuni în proletariat, lucru de care va beneficia o mână de oameni. Tot un comunist adevărat ar încerca să controleze justiția pentru binele lui și al persoanelor apropiate, arătând că atunci când cineva apropiat lui este condamnat, acesta devine o victimă a unui regim opresiv care trebuie schimbat. Un comunist adevărat are cultul personalității, îi place să i se aducă ode și, dacă poate, umple stadioane. Dacă nu poate, umple autocare/trenuri care ulterior umplu stadioane. Un comunist adevărat nu trebuie să se nască în mod obligatoriu în comunism, nici să copilărească. Acesta poate fi nativ comunist. Iar studiul istoriei ne mai arată că în general mulți lideri comuniști au intrat în acel partid pentru a obține o susținere sau a se feri de un pericol iminent, cu alte cuvinte intră în acel partid pentru că sunt singurii care îi dau ceva.

Dumneavoastră nu sunteți comunist, domnule Ponta, și nu crede nimeni cu tărie și convingere că sunteți comunist. Adevărații comuniști fraudau alegerile și puțin le păsa de părerea populației. Un comunist veritabil ar fi început tratate și relații cu China, ba chiar ar fi apreciat sistemul lor ”socialist” de conducere. Atributul de ”fascist” dat oricărui opozant denotă un comportament comunist. Doar în comunism un procuror putea fi și turnător. Teze de doctorat îndoielnice ca atribuire a materialului original aveau numai liderii comuniști. Doar un comunist adevărat ar fi anunțat că țării îi merge bine când populația moare de foame. Sau ar fi zis că toți elevii au internet mobil când rata de abandon școlar este la cote alarmante.

Îmi aduc aminte de un banc celebru: Stalin, Hrușciov și Brejnev se aflau in Transsiberian. La un moment dat, trenul se oprește subit, între stații și cineva anunță că s-a defectat locomotiva. Stalin urlă că trebuie împușcat conductorul locomotivei. Hrușciov zice că trebuie să fie trimis la reeducare conductorul. Brejnev propune ca toată lumea să se urce în tren, să tragă obloanele astfel încât să nu se mai vadă nimic afară, și să-și imagineze că trenul merge.

Brejnev3

Uite aici comunist adevărat!

Iar acum să revenim în zilele noastre. Domnule Ponta, nu sunteți comunist, cel puțin nu mai vreți să fiți. Ați început prin a vă asuma niște greșeli, și acesta-i primul pas. Asumați-vi-le pe toate și puneți umărul la îndreptarea lor, abia atunci cei un milion de tineri nu vă vor mai considera comunist. Și nu, nu am ceva cu dumneavoastră, am ceva cu toți cei care au un comportament care a ajuns să fie catalogat drept ”PSD-ist”, respectiv arogant, ignorant și, mai presus de toate, nesimțit. Vă întrebați de ce a câștigat Iohannis? Eu l-am votat pentru propoziția următoare: ”Decât să fiu mârlan, prefer să pierd alegerile”.

 

E inutil să specific gradul pamfletar al acestei postări. Sper.

Cât despre generalizările apărute în articol, îmi pare sincer rău pentru ele. Știu că generalizările nu sunt bune (spre deosebire de Mircea Badea), dar încerc să ”make a point”.