Despre rusofilia românilor

Despre rusofilia românilor

Noi, Românii ăștia neaoși, ne putem împărți în diverse grupuri în funcție de diverse criterii. Dar unul care ne doare destul de tare este cel pro-rus sau anti-rus. Rusofili și ruso…fobi (?). Eu sunt ușor rusofob, adică instinctul meu și credința mea și intelectul meu și studiul meu individual îmi spune că asta e naturalul pentru român. Nu vorbesc despre ură, și nu, nu urăsc poporul rus. Am o problemă cu politica pe care această țară a dus-o raportând-o la noi și am o problemă și mai mare cu politica pe care o duce. Cultural vorbind, Rusia e un smarald. Are enorm de multe contribuții aduse omenirii, dar aceste contribuții nu șterg cu buretele starea de fapt. Și mă voi argumenta.

  1. Ce au făcut bun rușii pentru noi – istoricește?

Păi ni l-au dat pe Kiseleff, cel care a făcut niște veritabile reforme în România în prima jumătate a secolului XIX, ajungând să creeze ceea ce ar putea fi numit drept prima constituție a României. Și cam aici se termină tot ce e în mod ingenuu bun făcut de Rusia nouă, și chiar aș putea spune că nu asta a urmărit boss-ul Nicolae. Cel mai comun argument istoric pe care-l primesc (mai des decât cazul bulevardului sus amintit) este independența României. Și aici vine haioasa întrebare: independența față de cine? De turci, poate. Față de ruși însă, mai greu. Vedeți voi, mulți omit să zică, inclusiv Djuvara o face (în SIIR), că armata Rusă a refuzat să părăsească România după războiul Ruso-Turc și după încheierea tuturor formelor de pace (Boia, RȚFE). Ea a cam fost somată de marile puteri să ne lase în pace, nu înainte ca Rusia să primească, din nou, Sudul Basarabiei (deh, le trebuia și lor ieșire la Dunăre, nu?). Apoi a venit Primul Război Mondial, unde am intrat că au zis rușii că ne țin spatele. N-au fost în stare să și-l țină pe al lor, iar noului guvern puțin i-a păsat de angajamentele celui vechi. Justificat, e drept. Apoi a venit al Doilea Război Mondial, când URSS-ul a zis că vrea Basarabie, și a primit. A trebuit să-i invadăm ca să ne luăm ce era al nostru, iar acum suntem acuzați că am fost ”expansioniști”. Apoi a venit comunismul, când tot ce era românesc bun a devenit rusesc bun. A se vedea fabrica de avioane de la Brașov devenită fabrica de tractoare de la Brașov, devenită mall-ul de la Brașov. De sov-romuri și altele nu mai zic. Practic, istoria ultimilor 150 de ani ne arată că binele comun despre care au vorbit ei mereu se traduce prin ”la ruși bine, la români… nu neapărat rău, dar ceva să sufere tot ordinarul”.

  1. Ce au făcut rușii bun pentru alții – economicește?

Kazahstan, Turkmenistan, Uzbekistan, Tadjikistan, Azerbaidjan, Kârgâzstan, Georgia, Belarus, Moldova, Armenia, Ucraina… Pe lângă sărăcie, ce mai au țările astea în comun? Exact, sunt foste republici soviete. Și o să mă acuzați că n-am menționat statele baltice, care și ele la rândul lor au fost sovietice. Da, însă ele au renunțat rapid la parcursul comunist și s-au îndreptat către ce e mai bun pentru ele: Europa. Și noi am făcut-o, dar cu o întârziere de vreo 10 ani, așa, de asta nu suntem pe picior de egalitate cu cele de mai sus. Ca PIB/capita, ne bat doar kazahii, dar eu vă întreb: cine vrea să se mute acolo? Sau în oricare stat fost-sovietic, că tot veni vorba?

  1. Ce vor să facă rușii bine acum – geopoliticește?

Păi să vedem: Rusia își va apăra interesele, conform lui Vlăduț Putin. Rusia e supărată că România are un scut anti-rachetă. Este interesul Rusiei ca România să nu aibă scut anti-rachetă… Ipocrit mare omul acesta. Bine, să zicem: e interesul Rusiei ca NATO să nu se întindă cu capacitățile de apărare, nu doar România (ca parte integrantă NATO). De ce? NATO nu va declara niciodată război Rusiei fără vreun motiv anume. Au încercat NATO și UE să ajungă în Ucraina, a avut grijă Rusia să nu mai fie Ucraina. E interesul Rusiei ca Ucraina să nu mai fie, nu?

  1. Ce face bine Rusia, religios vorbind?

Păi cum ce face? Binecuvântează tancurile cu care invadează Ucraina. Cine? Păi Chiril, Patriarhul Bisericii Moscovite. Aceeași Biserică din care face parte și întreaga Ortodoxie Ucraineană. Cred că e un mod clar de a ajunge în rai: să fii împușcat de un glonț sfințit la sfeștanie de arhiereul tău. Și, ca niște buni creștini, arhiereii moscoviți își respectă jurământul de a nu se implica în politică, cum a făcut episcopul de Bălți oferind a sa opinie vreme de o oră întreagă asupra clivajului Dodon-Sandu.

  1. Ce trebuie să facă Rusia?

Simplu: să urmărească un bine comun global, nu al lor și exclusiv al lor. Dacă noi nu suntem cu ei asta nu înseamnă că suntem împotriva lor. Cât despre politica internă, nici nu vreau să încep discuția despre noile forme de dictatură ce se conturează în Europa. Dar vă întreb, că sunteți oameni citiți, știți voi vreo țară care n-a avut de suferit socio-economic de pe urma unei dictaturi?

Acum, nu zic că Rusia este definiția a tot ce e rău. Și nu zic că vestul e tot ce e bun. Zic doar că să fii rusofil, în contextul actual social, politic și economic este, evident, o mare greșeală.

Note:

Djuvara SIIR = Neagu Djuvara: O Scurtă Istorie Ilustrată a Românilor, Humanitas 2013

Boia RȚFE = Lucian Boia: România, Țară de Fromtieră a Europei, Humanitas 2015

Poza: http://countryballs.net/_nw/7/73200203.png

Nuci de Hunedoara

IsPaul la Hunedoara

Mă uit la mâinile mele şi nu prea îmi vine să cred. Sunt negru de nuci. M-am comportat ca un copil, am dat de nuci care abia s-au făcut dar sunt înca în coaja aia verde a lor care iţi face mâna să pară că e plină de ştiu eu ce dejecţii atipice. Mă rog, ideea este că am fost în Hunedoara iar acum sunt pe maşină de mă întorc către Braşov.

Am stat în Prăvăleni la nişte unii, localitatea fiind un sat uitat de lume de ţară şi de Garda financiară. Şoferul acum goneşte buburuza şi Guess Who îşi face rondul la boxe. Am plecat din oraşul Hunedoara care mi-a lăsat o imagine deprimantă de hale şi construcţii în paragină, distruse sau obosite de vreme, neutilizate şi nenorocite de buruieni. Dar din câte vedeţi şi în imaginea facilitată de aparatul neperformant de digital, are un castel deosebit. Era visul meu să văd construcţia cu pricina, şi iată că s-a îndeplinit. Este de o superbitate inimaginabilă şi pot spune că am avut privilegiul să îl văd în prima fază a renovărilor, adică atunci când toate prostiile din gips puse de cetăţenii venerabili ai oraşului cu pricina în urmă cu 10 ani au fost date jos, deci era gol-goluţ de artificii arhitecturale. Lume destulă însă mult mai puţină decât într-o zi normală la Bran.

Am văzut ceea ce a însemnat puterea lui Iancu de Hunedoara în Transilvania şi ce a reuşit el în câţiva ani să execute. Este exact ca în poze şi prezintă mult mai multă fascinaţie în momentul în care intrii în câte o încăpere şi e un nene care cântă fie la xylophon fie la chitară fie la mmia ştiu eu ce câte un motiv medieval. Merită văzut măcar o dată pentru că specialiştii spun că ar fi probabil cel mai bine prezervat castel medieval de prin părţile astea ale lumii. De apreciat!

Romani la HunedoaraDar nu este de apreciat faptul că românii se manifestă peste tot. Am descoperit nişte vestigii antice prezentate în poza din stânga, se pare că aparţin lu’ Nelu a lu Măria încă de dinainte să se ia. Mai apare pe fundal unul a lu’ Rareş din Cuca şi pe lângă este o inimioară precedată de Andrei + Vasilica şi un =. Aceste urme de civilizaţie sunt pretinse ca datând din zilele noastre, autorii în continuare anonimi.

Am trecut şi prin Ţebea, loc în care era câtamai manifestaţia, iar nenea poliţaiul pe care l-am întrebat ce se petrece ne-a dat un răspuns genial: „este întâlnirea moţilor şi a lu’ Băsescu cu istoria”. Rămâne de văzut la teveu ce a mai zis Vadim-Geoană şi grupul PeNeLe care erau şi ei prezenţi la manifestarea ce a adus mai bine de 2000 de maşini parcate pe peste tot prin săraca comună.

Este prima dată când mă aflu în zonele astea şi într-adevăr sunt geniale. Nu geniale din latura de „ooooooăăăăă!” ci din latura de „ete că orinde ai fi şi orcât de unguresc ar fi castelul sau oricât de europeni s-ar vrea unii, tot în România eşti”, însă manifestările „Româneşti” sunt un pic diferite faţă de ale altora. Adica p’acilea (poate că ştiţi dar eu tot vă mai zic) se vorbeşte cea mai stricată ardelenească cu perfectul simplu oltenesc. Şoferii sunt deosebit de ciudaţi, drumurile anapoda de nu îţi dai seama în nici un moment unde te afli, iar porumbul se culege acum, la miez de septembrie. Nu am văzut pe nimeni să cultive struguri deşi zona este ideală pentru aşa ceva.

Mă rog, şmecheria este că acum tre’ să vă lasca să-mi mănânc ciocolata în linişte, iar mai apoi voi purcede către un alt colţ al lumii, în praful Bărăganului, la bunici pentru a-i ajuta la cules de vie (iarăşi nu pot să înţeleg via la câmpie, dar mă rog…). Şi poate reuşesc şi eu să-mi şterg mâzga asta de nuci de pe mână cu ceva, poate mă sfătuiţi voi.