Care este prețul unui protest?

Care este prețul unui protest?

Gata, vreau să renunț la retorica cu treij dă lei dă câine. Care e prețul real al uni protest? Nu România tevisme și antenisme dintr-astea nedovedite.

Păi sunt mai multe moduri de a ”testa” piața. Modul propus de mine are mai multe fațete. Începem prin a lua salariul mediu lunar, să-l împărțim la zilele lunii și, printr-o coincidență, dăm de o paritate frumoasă. Într-o zi din lună, în medie, un român câștigă 100 de lei. Dacă împarți 100 de lei la 24 ai 4 lei pe oră. Un protest ține vreo 3 ore și, să presupunem, la el participă vreo 50.000 de oameni. Patru ori trei ori cinci zeci de mii dau 600.000 (șase sute de mii) de lei. Citește în continuare „Care este prețul unui protest?”

Emag, asigurările și reclama mincinoasă

Emag, asigurările și reclama mincinoasă

Cum? Nu știați? La Emag poți să-ți faci și asigurări, mai exact RCA pentru mașină. Foarte mișto ca serviciu. Intri, îți pui informațiile, îți generează o listă de oferte, selectezi ce-ți convine, deci, ca românul, pe cea mai ieftină, dai next și, iarăși ca românul, bagi rate fără dobândă. Da, se poate să iei cu cardul de cumpărături. Partea nasoală e că nu merge cu voucher-e. Dar mnah, nu le poți avea pe toate. Citește în continuare „Emag, asigurările și reclama mincinoasă”

Mizeria de marketing de la “toateblogurile.ro”

Mi-am făcut cont pe toateblogurile.ro acum vreo șase ani. Și șase luni. Poate chiar și șase zile. Mă rog, am fost atras de ideea de a-mi promova cumva ce scriam pe wordpress la acea vreme. Dar am renunțat când am văzut că totul e cu bani și extrem de complicat. Nicio formă de social media decent, nimic senzațional. Și ca orice om care renunță, nu mai intri pur-și-simplu. Nu-ți dezactivezi contul, sau ceva. Toate bune vreme de vreo cinci-șase ani. Apoi a început spamul.

Spam… spam… dă-mi bani ca să… spam…

Primesc săptămânal de la băieții ăștia mesaje cu ce oferte de nerefuzat mai au ei. Un banner, ceva. O atenție, o măslină. Să mai bagi un ban. Deschid mail-ul, din instinct, ca să dau unsubscribe. Surpriză, niciun link, nimic. Zic, hai, poate e așa… la sanchi. Mai primesc un mail, de la același admin. Și altul. Până fac pe Ispas și răspund.

Intransigență și persevernță în intransigență

Dar n-o las așa, zic să intru totuși pe portal. Intru, resetez parola (nicio șansă să o mai țin minte). Văd că sunt membru de perioada menționată mai sus și că am vreo 80 de notificări. Niște alți blogări îmi cereau ceva prietenie. Dau click și mă dă afară de pe pagină. Mai dau o dată să intru și-mi zice că nu există adresa. Verific, era cea cu care mă logasem acum 3 minute. Intru în mail și stupoare, toateblogurile.ro îmi răspunse prompt.

El își cere, neștiind că scuzele se prezintă.

Iar eu, nenorocit, cum mă știți, răspund la rându-mi.

Cum ziceam, perseverență și intransigență. Pleonasm în general, nu și la IsPaul

Or, așa ceva nu se poate, stimabililor. Eu înțeleg că sunteți români și că ăsta-i comportamentul standard la noi, dar dacă vreți clienți, puneți mâna și băgați-vă un buton de unsubscribe în mail, ceva grafică și un pic de decență în relația cu clienții. Asta cu ”îmi iau jucăriile și plec” nu aduce profit nimănui, doar de aia aveți lipsă de bannere. Inutile, trăi-ne-ar adblocku.