Despre comunicarea de criză – ce a făcut bine și ce a făcut prost PSD-ul în ultima perioadă

Despre comunicarea de criză – ce a făcut bine și ce a făcut prost PSD-ul în ultima perioadă

Comunicarea de criză este fascinantă din multe privințe. A fost una dintre materiile mele preferate la master și o urmăresc cu mare interes. Am făcut un foarte mic și superficial exercițiu pe baza ultimelor evenimente de importanță uriașă în istoria recentă. Nu spun nimic nou, doar pun evenimentele într-o altă lumină pe care nu am văzut-o până acum. Poate am stat prea mult în Piață.

T-0 – declanșarea crizei

Pe data de 17 ianuarie apăruse ca zvonistică ideea că Guvernul României pregătește două ordonanțe de urgență, una privind grațierea și alta privind dezincriminarea abuzului în serviciu. Cred că nici în visele cele mai groaznice ale nimănui n-a existat ideea că e pe bune. Și totuși, la câteva ore, apar și textele de ordonanțe. La momentul acela, cel mai grav era cel privind grațierea. Nici un semn, pe 17, că s-ar declanșa o criză.

Pe 18 ianuarie, Iohannis încearcă liniștirea lucrurilor și aflarea adevărului față de aceste zvonuri prin prezidarea ședinței de Guvern care nu cuprindea cele două ordonanțe pe ordinea de zi. Câteva ore mai târziu, Ministerul Justiției publică textele de ordonanțe pe site-ul său. Aici s-a declanșat criza, iar ziua de 18 ianuarie este T-0.

Seara, câteva mii de protestatari au ieșit în stradă pentru a cere retragerea acestor ordonanțe. Modul în care au fost tratați protestatarii de către televiziunile pro-putere și de către puterea însăși arată clar că aceștia nu și-au dat seama că se află la începutul unei crize. Atacarea evidentă a protestatarilor a adâncit și a alimentat implicarea celor din piață, precum și numărul lor. A se vedea efectul de bulgăre de zăpadă crescut în urma exploziei activității pe rețelele de socializare prin viralizarea temelor de interes și crearea de diverse hashtag-uri și teme ca „animale naziste”, „sunt plătit de Soroș” și altele, precum și organizarea de evenimente ce invită la protest.

T-1 – când se conștientizează criza

Pe 22 ianuarie, ceea ce este T-1 al crizei, duminica, ies la protest undeva la 30.000 de oameni. Este momentul în care PSD realizează că e vorba despre o criză, însă nu știe cum să reacționeze. Televiziunile atacă cu și mai mare virulență protestatarii. Se lansează ideea că ar fi plătiți de Soroș inclusiv copiii și câinii, iar membri PSD-ALDE ies în continuare cu mesaje de atac direcționate împotriva protestatarilor. Comunicarea e clar că nu e centralizată, iar asta întărâtă și mai tare spiritele. Lipsa unui mesaj unic și a unui număr restrâns de purtători de mesaj generează și mai mult haos adâncind spirala motivelor pentru care protestatarii au ieșit în stradă.

Referendumul convocat de Iohannis a fost un subiect evitat aproape complet de către cei care au generat criza, ei neurmărind legitimarea acestuia. Nici măcar consultările publice anunțate de Ministerul Justiției, ulterior, nu fac referire la acest referendum, în sensul așteptării luării unei decizii în sens legislativ după ce se validează referendumul. Este pentru prima dată când PSD-ul dă semne că au început un management al crizei prin acționarea în mod unanim asupra unei teme de importanță ridicată.

În sensul disculpării asupra deciziei de a da ordonanțele de urgență, mesajele sunt aceleași indiferent de sursa provenienței lor: CEDO, deciziile CCR, comisia de la Veneția, etc. Acestea nu s-au schimbat în mod radical, cu excepția renunțării la ideea de „urgență”. Alte mesaje nici nu ar putea să dea, pentru că s-ar delegitima. A se vedea modul total greșit al lui Dragnea de a „profita” de moartea lui Dan Adamescu în sens emoțional, mesaj transmis pe ideea că „nu vrea să profite de asta”, lucru pe care îl făcea. Aici mi-a fost clar că cei care îl consiliază pe Dragnea nu sunt suficient de pregătiți pe tema comunicării de criză, urmând ca la ceva timp să apară, iarăși ca zvonistică, ideea că Dragnea i-a contactat pe consilierii israelieni care i-au câștigat alegerile în 11 decembrie.

T-2 – „damage control-ul” care trebuia să stopeze criza

Duminică, pe 29 ianuarie au loc unele dintre cele mai ample proteste ținute până atunci în istoria recentă a României. Guvernul și purtătorii de mesaj intră într-un ”silenzio stampa”, o formă de a limita potențialele nasoale pe care o declarație de-ale lor ar putea-o face. Protestele sunt pașnice și atrag foarte multă atenție internațional. În intern, cei care au generat criza vor să liniștească apele susținând că cei care ies nu au motiv.

Luni are loc o dezbatere publică asupra celor doi elefanți, iar elefantul mai mare (a se citi grațierea) primește promisiunea că nu va fi ordonanță și că nu va grația nicio faptă de corupție sau fapte violente, în nicio formă. Lucrurile par liniștite.

T-3 – criză în adevăratul sens al cuvântului

Marți are loc o ședință de guvern care se prelungește până după ora 22.00. În urma ședinței de guvern, Ministerul Justiției anunță trimiterea către Parlament a unei propuneri legislative asupra ordonanței grațierii și adoptarea ordonanței 13 care, într-o anumită măsură, dezincrimina abuzul în serviciu.

Acest anunț aduce în Piața Victoriei 15 mii de oameni la orele 12-1 noaptea. Motivul supărării și agitației este amplificat de comunicarea incredibil de defectuoasă a Ministrului Iordache, care într-un ton superior răspunde grăbit la întrebări solicitând repetat ceea ce a ajuns deja un laitmotiv: „altă întrebare”. Domnul Iordache este departe de a fi un om al comunicării, el neînțelegând sub nicio formă această artă, motiv pentru care, pe bună dreptate, a și fost acuzat de colegii de partid. Orice formă mai liniștită de discuție și de dezbatere ar fi ajutat neadâncirii crizei.

De miercuri și până duminică, seară de seară, în Piața Victoriei se adună din ce în ce mai mulți oameni, ajungându-se la apogeul (probabil exagerat) de 300.000 de oameni duminică în București și alți 300.000 în țară.

Dar nu ce era ”în piață” e interesant. Ci lista de lucruri pe care le-au făcut cei de pe celelalte baricade, într-un răstimp foarte scurt:

  • Antena 3 devine mediator, încercând să reducă din retragerea de brand-uri care-și făceau reclamă pe post. Tonul temperat este dat și de o altă ”coincidență”…
  • Mircea Badea și Mihai Gâdea nu mai sunt purtători de mesaj în acest timp. Ei părăsesc țara pentru motive obiective, însă activitatea lor, inclusiv în online, este redusă considerabil.
  • Închiderea conturilor de facebook ale celor care în genere atacă destul de virulent este o decizie radicală dar eficientă de „damage control”, respectiv Mircea Badea, Gabriela Firea precum și alte personaje ca doamna consilier local care i-a numit ”putori” pe protestatari.
  • Unicitatea mesajelor pozitive a început să fie foarte pregnantă din partea membrilor de partid care erau obișnuiți să poarte mesaje. Acestea vorbeau despre realizările guvernului Grindeanu și încercau devierea prin pozitivism a atenției. Greșeala este că bula era deja făcută, majoritatea triindu-și prietenii din online în funcție de apartenența politică.
  • Mesajul contramanifestației menit să sădească frica ”spargerii României” în rândul protestatarilor, precum și asumarea vinei asupra lor și a lui Iohannis, ca purtător de stindard a fost izvorât atunci și aruncat în toate mediile de către purtătorii principali de mesaj: Dragnea și Tăriceanu. Acest mesaj a fost întărit de începutul ”contramanifestației” de duminică, 5 februarie. Bineînțeles, ideea e scoasă de la naftalină unde erau ținute cele cu care se ataca ”răul suprem”, Băsescu, însă acum e pusă într-un alt context și dusă la un alt nivel.
  • Încetarea oricărei forme de atac direct din partea purtătorilor de mesaj de pe baricadele PSD este rezultatul final al celor mai sus menționate. Ei atacau legitimități, și nu oameni, și încercau transmiterea unui mesaj unic. Totul cu o excepție.
  • România TV nu se dezice de mesajele simple pe care le dă, însă puternic alarmiste. Totuși, retragerea publicității de pe acest post, și de pe Antena, este pretată drept o victorie pentru stradă, alături aparenta lipsă de prezență a lor la proteste. Dacă aș gândi conspiraționist, aș crede că fix asta s-a și urmărit, oferirea de victorii celor din piață, în sensul calmării lor. Dar acestea sunt efecte, și nu cauze.

T-4 – ameliorarea crizei

Primele semne de ameliorare a crizei au apărut în urma reacțiilor relativ-pozitive rezultate în urma OUG 14, cea de abrogare a OUG 13. Totuși, indignarea celor din piață a fost alimentată de presupusa neconstituționalitate a OUG 14. Prezența a unui număr mic de oameni luni, pe 6, arată impactul pozitiv pe care l-a avut această abrogare. Marți, acest număr a scăzut și mai tare, ajungând la ”doar” un 12.000, tot mult mai mare decât în prima zi de marți (T-0), când au fost 4000.

Ameliorarea finală a venit, nesperat, de la opoziție, care și-a făcut datoria și a depus o moțiune de cenzură, moțiune care a picat în Parlament în urma unei discuții în care Prim-Ministrul își asuma faptul că nu va mai trata în acest fel probleme de importanță majoră. Finalul crizei va fi mâine când se va prezenta demisia lui Iordache.

Acum, dacă ne întoarcem la T1 și urmărim rezolvarea simplă: retragerea proiectelor de ordonanță de pe masa Guvernului și trimiterea sub formă de propunere legislativă în Parlament ar fi dezumflat tot valul care a dus la ieșirea a sute de mii de oameni. Cel mai mare risc al unei crize de imagine este să nu știi când de afli în mijlocul uneia, iar în cazul de față, specula zice că motivul persistării în criză este interesul personal. Cred că, imagistic și comunicațional, PSD-ul a învățat multe de aici, deși arată în continuare că greșeli se pot strecura. De partea cealaltă, presiunea la care PSD-ul este supus, cel puțin următoarele 3-4 luni, va ajuta enorm la supravegherea mișcărilor acestui partid, cam din toate direcțiile.

Sunt un animal cretin nazist (gramatical)

Sunt un animal cretin nazist (gramatical)

Și uite cum, încă o dată, în loc să stau acasă să văd vreun film nominalizat la Oscar, să-l citesc pe Hesse sau să văd finalul de la Vikings, ies în stradă. Și mă bucur că nu sunt singurul care a gândit la fel. Cu cățel, cu elefant, care de care mai mulți și mai supărați, dar, ca data trecută, la fel de civilizați, s-au strâns ei… Cei care știu să spună ”nu!”.

Mesajul e simplu, nu s-a schimbat: nu grațierii, mai ales în forma propusă. Nu schimbărilor asupra codului penal, în special plafonării prejudiciului pentru abuzul în serviciu. Chiar zicea foarte bine o pancartă: dacă eu nu dau 190.000 de lei în taxe către stat, sunt scăpat?

Mesajul e clar, în genere, dar cu băiatul ăsta ce ați avut?
Mesajul e clar, în genere, dar cu băiatul ăsta ce ați avut?

Dar de ce sunt eu un animal cretin nazist? Păi așa a zis acela, de la ALDEU. Am să port orice stigmă care mi se pune cu foarte mare mândrie. Dar am o întrebare, dacă tot ziceți că mă plătește Soroș, banii unde sunt? I-am dat ibanu greșit? Și eu și toată suta de mii care a ieșit în stradă?

Banii, bosz Soroș, unde mi-s banii?
Banii, bosz Soroș, unde mi-s banii?

Și, din nou, spre marea mea uimire și surprindere plăcută, era foarte curat pe jos. Trebuia să mă uit atent să văd vreun muc de țigară aruncat pe asfalt. De faptul că au fost zeci de câini și nici urmă de ”rahați” pe partea carosabilă, nu mai zic. Poate singurul reproș pe care ar trebui să-l fac este că mulțimea striga constant ”Antena 3, niște derbedei” în momentul în care treceam pe lângă vreun car de transmisie de la ”respectabila” televiziune. Dar știți ce e de apreciat, totuși? Deși se simțea starea de repulsie a protestatarului față de sigla televiziunii, niciun demonstrant n-a sărit ”la harță” cu vreun reporter/cameraman de la ”singura televiziune independentă”, asta în ciuda lipsei de jandarmi prin preajma carelor de transmisie.

Nici nu știu ce părere să am despre asta...
Nici nu știu ce părere să am despre asta…

La un moment dat, m-am trezit cu un jandarm pașnic lângă mine. L-am întrebat politicos dacă știe dacă protestul acesta este legal. Mi-a răspuns la fel de pașnic că protestul este spontan. L-am întrebat dacă încălcăm vreo lege aici, și dacă da, care ar fi amenda de om. Speriat, s-a uitat la mine și mi-a repetat că e protest spontan. I-am spus că dacă am încălcat vreo lege, chiar vreau să plătesc amenda. Legea trebuie respectată chiar și atunci când nu îți convine. M-a măsurat din ochi și mi-a spus că ar fi bine ca toți să gândească ca mine. Și i-am răspuns că sunt convins că marea parte a celor pe care îi cuprindeam cu privirea gândesc la fel. I-am mulțumit pentru siguranța pe care ne-o oferă și m-am întors la gașca mea de animale cretine naziste, oameni care au purtat acest stindard cu mare drag.

Fiecare-și poartă stindardul... indiferent de rasă, specie, limbă... etc.
Fiecare-și poartă stindardul… indiferent de rasă, specie, limbă… etc.

Finalmente, am fost 100.000 în stradă. Aproape. Oare acum s-a transmis mesajul? Oare acum le mai e frică de noi? Se potolesc, oare? Doar timpul ne va spune, dar noi știm ce avem de făcut, dacă iarăși suntem luați de proști, repetăm schema, până reușim ce ne-am propus.

P.S. dacă-l vedeți pe Soroș, să-i spuneți că mi-e dator cu 300 de lei, și că n-am scos broaștele la protest că-s în hibernare.

Cam aglomerat la mega... Oare mai au cuțite?
Cam aglomerat la mega… Oare mai au cuțite?

Un protest civilizat nu poate fi furat!

Un protest civilizat nu poate fi furat!

Dragnea a invitat jandarmii să nu-și mai facă treaba și să nu mai ”păzească” sediul PSD. Probabil își imagina că în lipsa paznicilor, protestatarii urmau să se comporte fix ca mult-blamații mineri și să ”găsească arme la pesedeu, mașină de bătut la aldeu…”. FALS, domnule Dragnea, acesta a fost de departe cel mai civilizat protest la care am participat.

Când am ajuns la fântână, la Universitate, erau câteva sute de oameni, spre o mie. Nu era pic de mizerie pe jos, iar când a apărut Moise Guran acesta nu a fost asaltat de către toată lumea ”dă boss să fac o poză cu tine”.

Mi-am pus pe mine tricoul cu mesajul ”Sunt un animal cretin nazist gramatical”, iar în momentul în care lumea l-a văzut, în majortatea cazurilor celor care au vrut să-l pozeze, mi-au cerut voie să facă asta, lucru care iarăși arată cât de mult țin protestatarii la imaginea publică a celor prezenți.

În 1990 eram golani, huligani și haimanle. Acum suntem animale cretine naziste.
În 1990 eram golani, huligani și haimanle. Acum suntem animale cretine naziste.

La protest m-am alăturat unui grup de prieteni, printre care președintele CTR, președintele ANOSR, fostul președinte CNE, alți membri ai acestor organizații și, ulterior, colegi de muncă. Asta arată, practic, calitatea oamenilor care protestează și gradul lor de implicare.

La universitate, am văzut oameni care au zis: ”haide să fumăm aici, că uite, e scrumieră la coșul acesta de gunoi”. Mai mult, nu arunca nimeni niciun gunoi pe jos, nici măcar chiștocul de țigară, cel puțin din ce am văzut.

Apoi, mergând spre Piața Victoriei, la un moment dat, un oarecare om s-a urcat pe un morman de zăpadă și a scos un steag pus în suportul său, ațintit acolo pentru ziua de 24 ianuarie. Am țipat vreo 10 la el, care am văzut scena, să-l pună înapoi. În lipsa unei reacții vehemente, m-am dus la el și i-am luat steagul din mână, omul neopunându-se cum m-aș fi așteptat. M-am afundat în zăpadă încercând (și reușind) să ajung să pun steagul la loc. Nu era al lui! Și da, m-am simțit ca un super-erou. Oare și Dragnea s-o fi simțind la fel?

Super-puterea lui Dragnea: să se facă de rahat în timp ce-i scapă pe corupți.
Super-puterea lui Dragnea: să se facă de rahat în timp ce-i scapă pe corupți.

În Piața Victoriei, jandarmii își făceau treaba impecabil și nu păreau să fie prea stresați de mulțimea uriașă de oameni. Înțelegeau foarte bine ”vibe-ul” celor care strigau împotriva amnistiei, și apelau la bunul lor simț să se miște către zona mai liberă a pieței, lucru pe care de altfel l-au și făcut.

La un moment dat au început strigăte din mulțime să mergem către sediul PSD. Nu știu cine a venit cu ideea asta, dar nu a fost privită drept una proastă. Fie chiar și manipulată masa, ea a simțit că acesta ar fi cursul firesc al lucrurilor. Oamenii s-au îndreptat către sediul PSD, unde odată ajunși, au început să strige, dar în niciun moment nu au lăsat impresia că ar putea deveni violenți sau destructivi.

Până și elefanții din cameră îndeamnă la calm.
Până și elefanții din cameră îndeamnă la calm.

La întoarcere, spre metrou, am văzut zeci de copii jucându-se în zăpadă. Voi ce părere aveți, credeți că un protest potențial violent ar fi avut loc în prezența unor copii? Zeci de căței fericiți scoși la plimbare. Evident, Soroș trebuie să-i plătească și pe ei, 3j de lei de cățel, 100 de om. Iar la metrou, polițiștii foarte civilizați, au lăsat oamenii cu abonament să intre fără să mai folosească cartela, pentru a evita aglomerația. Apropo de polițiști de treabă, vreau neapărat să le mulțumesc și lor și, mai ales, jandarmilor pentru faptul că au avut grijă de noi și s-au comportat exemplar! Chapeau!

Chiar nu păreau mulți, comparabil cu ceea ce ar fi mai mult de 20.000
Chiar nu păreau mulți, comparabil cu ceea ce ar fi mai mult de 20.000

Una peste alta, dragă domnule Dragnea, dragi pesediși și aldeiști, dragi anteniști și româniateviști, nimeni din piață nu are nici cea mai mică intenție de a se comporta precum ”minerii”, sau să facă o lovitură de stat. Nu vă fie frică, rămâneți la guvernare, dar să nu vă așteptați ca dacă această ordonanță nu iese de pe agendă complet, noi să stăm în casă. Am spus-o și o mai spun: nu ne luați de proști!

Ce spun toate sondajele de opinie din ultima lună despre rezultatul alegerilor?

Am analizat cam toate sondajele de opinie făcute publice în ultima lună (+/- câteva zile), respectiv 8 la număr.

Mai jos aveți un tabelaș, care poate vă ajută.Alegeri Parlamentare Toate Sondajele

Cifrele pe fond albastru reprezintă minimul obținut de acel partid. Cele scrise cu roșu și pe fond ușor portocaliu reprezintă maximul primit de către partidul în discuție. Coloana ”Media aritmetică” reprezintă fix asta, media aritmetică a tuturor rezultatelor obținute de fiecare partid, mi-am permis să dau și o preconizare personală, iar ultima coloană reprezintă variația, respectiv diferența dintre procente, max si min, primite de acel partid.

După cum se observă, cele mai „volatile” partide sunt PNL și USR, iar asta se întâmplă din două motive. Primul ar fi că ele cam ”fură” unul de la altul electoratul, poate un pic și de la PMP, dar unde unul este jos (a se vedea Kantar), celălalt este sus și invers… cumva. Cele treisprezece puncte mai sunt justificate și de ”avangarde optimist / avangarde pesimist”, care reprezintă, practic, același sondaj, însă arată o analiză asupra potențialului minim sau maxim al fiecărui partid (n.b.: maximul PNL de 31 e în roșu alături de cel de 30 pentru că este ușor falsă cifra de 31). Dar, că tot vorbim de sondajul acela al Avangarde, cel mai interesant stă PSD-ul, care pare înlemnit la 40 de procente, ceea ce mă înclină să zic că fix acesta va fi scorul obținut de cel mai mare partid din România. Singurul lucru pe care poate l-ar face PSD-ul ar fi să scadă în contextul în care membrii de partid vor vota fie cu ALDE fie cu PRU, ca să se asigure că acestea ajung în parlament și să cotizeze astfel la formarea majorității.

ALDE este următorul partid despre care putem spune că sigur va ajunge în parlament, ei nefiind cotați cu sub 5 în nicio situație (de unde deduc că afirmația de mai sus s-ar putea rezuma la PRU doar). Alături de ei, UDMR va obține cu siguranță cei 20% necesari în 3 județe ca să intre în parlament, indiferent de scorul de pe țară, care poate fi sub 5%. Problema principală este cu PMP și PRU. Dacă PRU are șanse foarte mici să intre – doar două sondaje dându-i la limita de 5, PMP-ul ar putea fi un important factor în formarea unei eventuale coaliții de dreapta, însă există condiția necesară: depășirea pragului de 5%. Ei sunt constant dați cu 5 sau peste, însă acest prag e riscant. Personal, cred că PMP-ul va intra în Parlament cu marjă confortabilă, însă doar procesul electoral o zice, iar sondajele sigur le dau emoții băsiștilor.

Și, ce să zic, baftă tuturor! Eu sigur voi fi într-o secție în calitate de observator, deci acolo nu vă trebuie baftă. 😀