Cea mai întunecată oră de miercuri seara

Cea mai întunecată oră de miercuri seara

Miercuri seara am realizat un lucru despre cel de-al Doilea Război Mondial. Sunt recunoscător că nu am trăit în acea intrigantă și oribilă perioadă, însă sunt foarte recunoscător că vremurile în care trăiesc permit portretizări cinematografice ale evenimentelor de atunci precum Darkest Hour sau Dunkirk. Acum n-am să vorbesc de celelalte filme celebre setate în aceeași perioadă, precum Schindler’s List, The Pianist, Saving Private Ryan, Hacksaw Ridge, La Vita e Bella și alte zeci. Vorbesc de anul 2017, când britanicii au fost în prim plan și au produs două mega-filme doar ca să arate americanilor cum se face. Citește în continuare „Cea mai întunecată oră de miercuri seara”

Teoria imitării omului-oscar

Gata, am văzut și ”Teoria la tot”. A mai rămas ”Selma” din linia filmelor nominalizate la Oscar pe care nu le-am văzut, dar hey! Cine pariază pe un outsider atât de evident? E drept, am ratat si Foxcatcher, care pare a fi un film într-adevăr merituos, cu foarte multe nominalizări și aprecieri critice, însă mă voi arunca să dau câteva preconizări/premoniții/păreri pentru ce se va întâmpla duminică noaptea. Sau luni dimineață… Timpul e relativ (ca să rămânem în linia ultimului film văzut).

  1. Cel mai bun film: eu țin cu Birdman. Și Grand Budapest Hotel este unul dintre filmele de 10 (după mine) care au ajuns să fie nominalizate, iar un proiect precum Boyhood cere respect din start. Totuși pariul meu este, în continuare, The Imitation Game, pentru că merge pe aceeași linie cu The Kings Speech. Un argument bun poate fi făcut și pentru American Sniper, dar acolo blatul ar fi mult prea evident.
  2. Actor în rol principal: țin cu Michael Keaton (iarăși Birdman), dar recunosc că acest Eddie Redmayne este o revelație, și pe el îl dau câștigător. Academia Americana de Film a demonstrat că de-a lungul timpului este o fraieră pentru portretizarea oamenilor cu un handicap fizic. Vezi My Left Foot. Pe Carell nu l-am vazut, iar Cumberbatch a fost decent, însă nu are încă material de Oscar.
  3. Actriță în rol principal: sufletul mă trage spre Rosamund Pike. Gone Girl a fost un film excepțional, extrem de subapreciat, însă fata asta a reușit să mă țină țintuit în scaun și absorbit de personajul pe care-l crease. Și chiar și cred că o să câștige, iar dacă nu este ea, cu siguranță este Julianne Moore, care este la a cincea nominalizare fără nici un câștig, deci s-ar putea ca puțină dreptate să fie făcută acum.
  4. Actor în rol secundar: Sufletul mă împinge spre Robert Duvall, care a reușit să mă facă să plâng în The Judge. Edward Norton a fost extrem de carismatic în Birdman, dar nu îi acord nici o șansă, în schimb JK Simmons pare un pretendent foarte bun, și a cam câștigat peste tot pe unde a fost nominalizat, deci dacă ar fi să bag bani, s-ar duce pe profesorul exigent din Whiplash, unul dintre filmele preferate ale doamnei Ispas.
  5. Actriță în rol secundar: Dacă e Meryl nominalizată n-are sens să mai comentăm. Ea poate să joace și rolul unei pietre într-un film documentar despre televizoare că va fi nominalizată la Oscar, și o zic într-un sens bun. Dar făcând abstracție de ea, Keira Knightley și Emma Stone au fost niște prezențe marcante în filmele lor, însă nici una n-a cântărit la fel de greu ca Patricia Arquette în Boyhood. Patricia e la prima nominalizare, însă numele ei cântărește greu și chiar îmi doresc să câștige.
  6. Regizor: Richard Linklater în Boyhood, fără discuție. Un proiect atât de ambițios, fără sprijinul vreunui mega-studio trebuie recompensat. Într-adevăr, anul 2014 a adus niște filme concept de-a dreptul fascinante atât ca joc și sinergie actoricească, cât și ca imagine și tehnică de filmare. Aici vreau să-l includ neapărat și pe Nolan cu Interstellar-ul lui cu tot, un film care în mod nemerituos a fost omis din lista de nominalizări. Pe lângă el sunt bine-meritate nominalizările lui Wes Anderson și Inaritu.
  7. Scenariu original: din nou țin cu Birdman, deși nu m-ar deranja să câștige Nightcrawler, alt film subapreciat. Îmi este greu să pariez pe unul dintre cele nominalizate, însă sunt sigur că Boyhood nu va lua nimic aici, pentru că, zic eu, n-a avut scenariu ci o ”idee”.
  8. Scenariu adaptat: aș vrea și cred că va lua Imitation Game. Dintre toate cele nominalizate pare cel mai bun, iar restul, cu excepția lui Theory of Everything, par a fi de umplutură.
  9. Cinematografie: Îmi e greu să mă decid între Birdman și Grand Budapest Hotel, dar dacă stau să mă gândesc bine, înclin spre cel de al doilea. Deh, ungurul din mine aș zice, și nu hipnotizanta simetrie a filmului.
  10. Costume: Grand Budapest Hotel.
  11. Mixaj Sunet: Interstellar (aleluia! Pot să spun numele ăsta). Deși, dacă stau să mă gândesc bine, Birdman merită mai bine oscarul acesta. Ce au făcut băieții adaptând cadru lung după cadru lung fără să fie supărător nici vizual și nici auditiv, dând senzația unei piese de teatru autentice, este un mare merit.
  12. Editare film: fără discuție, iarăși, Boyhood. 12 ani de filmat și ai impresia că totul a fost făcut într-o vară. You gotta give some credit. Totuși, sunt surpins să nu-l văd pe Birdman în această listă.
  13. Editare: pe acesta sigur îl nimeresc: Imitation Game. E unul singur, nu știu de ce, și nici nu vreau să aflu la ora asta.
  14. Editare sunet: aceeași poveste ca la mixaj sunet, deși o diferență este, și anume că aici dau Interstellar drept câștigător.
  15. Efecte speciale: Eh, aici e acum. Clar Interstellar. Cum am spus, oamenii aceștia au reușit să facă un film de-a dreptul superb din punct de vedere vizual, iar cantitatea de informație pe care au băgat-o în efectele acelea nu fac altceva decât să invite la un Oscar. Iar dintre block-buster-ele de anul trecut, țin cu Guardians of the Galaxy, doar pentru că a fost ”caterincă”.
  16. Machiaj și hairstyle: Foxcatcher. E suficient să vezi o poză cu Steve Carell și-ți dai seama ce zic. De asemenea, GotG are iarăși o bine-meritată nominalizare. GG, băieți!
  17. Cea mai bună melodie: Totul e Awesome. Lego movie, what else is there?
  18. Muzică: Desplat are două nominalizări. Să se mai sature, îi zic. Așa că: go Hans Zimmer! Hai Interstellar, spală din ce a mai rămas. Sau mai bine spus, cu ce a mai rămas.
  19. Și cam atât. Dacă cineva mai citește lunga mea listă. Ar mai fi production design, dar mi-e lene să mă documentez să văd în ce constă. La capitolul filme străine, n-am văzut nici unul, dar țin cu Tangerines, pentru că e anti-Rusia. Animație, poate Lego Movie. A, nu e nominalizat? Atunci Big Heor Six, că și așa a depășit Interstellar-ul la Box Office.

Gata. Astea-s premonițiile Oracolului din Colentina, dar după cum îmi cunosc norocul, n-o să iasă nimic, nici din ce-mi doresc, nici din ceea pe ce aș paria.

Chris Nolan – Kubrick much?

Da, am fost la Interstellar aseară. M-am pregătit sufletește că voi anchiloza 3 ore pe scaun și, prevăzător ca Mircea Badea la film, am făcut un piș înainte să-mi iau cea mai mare cola pe care o avea de oferit IMAX-u din Afi. Filmul începe cu un Christopher Nolan care mulțumește Cinema City că urmărește această experiență așa cum a fost ea intenționată. Primul semn că omul e departe de a fi un marketer, ci mai degrabă un cineast adevărat.

interstellar-movie-hd-wallpaper-and-poster

Uitați-va la imaginea asta… Apoi comparați-o cu posterul unor sefeuri mediocre precum Avatar. Nu ”dă lest irbender”, vorbesc de campania de marketing a lu’ Cameron…

 

Premisa filmului este una simplă pe care nu se insistă prea tare, însă relațiile dintre personaje sunt mult mai mult decât simple. De altfel, Nolan ne-a obișnuit cu legături care transcend simțurile de zi-cu-zi, în filmele sale. Până la urmă, ăsta este și fundamentul întregului său film, un fel de metaforă pentru quantum entanglement… și nu vreau să insist prea tare pentru că o dau în câmpul spoiler-elor.

Cât despre arta vizuală, chiar am zis când s-a terminat că ăsta este ”cel mai frumos film pe care l-am văzut”. Și sunt serios când zic ”frumos” la propriu. Cadrele pe care le alege Nolan pentru a transmite ceva, fie frustrare, singurătate sau speranță, sunt de-a dreptul fantastice, mai ales când se îmbină cu toate culorile alese, acestea neieșind din tiparul logicii. El chiar mi se pare singurul om care ar putea să facă ceva atât de întunecat precum spațiul un loc incredibil de frumos. Și tocmai asta m-a făcut să exclam la un moment dat, cu foarte multă apreciere către el: ”Nolan, Kubrick much?”, iar asta pentru că am vaga impresie că regizorul încearcă un tribut/continuare a Odiseei Spațiale 2001 și chiar recomand să vedeți acest film acasă înainte să vă duceți la Interstellar. Sau să vă uitați după, știu eu… poate are alt efect.

Dacă Academia Americană de Film nu-i va da Oscarul pentru cel mai bun regizor lui Cristopher Nolan nici anul acesta, eu susțin demiterea bătrânilor ălora libidinoși.