Ce ziceați, doamna Stela Popescu, că e rău cu educația în România?

Bine a punctat Moise Guran când a zis că viralul cu Stela Popescu vorbind despre sistemul educațional românesc este mai mult marketing. Însă trebuie să fim orbi să nu-i dăm dreptate, dacă nu în totalitate, în proporție covârșitoare sigur, personajului Stelei Popescu.

Dar vă zic eu, că știu că vă place să vă zic, că mai sunt niște nasoale în sistemul nostru educațional pe care nu le prea bagă nimeni în seamă. Ba chiar se închid ochii de prea multe ori și știu asta pentru că și eu, la rândul meu, am închis ochii. Și nu, nu de la dioptrie. Suma acestor rele pentru mine poartă un nume, Megheșan Valentin Cornel. Foști colegi de ai mei de liceu știu despre cine vorbesc și știu bine că acesta a fost un profesor de la care nu am învățat, practic, mai nimic. Să vă explic. Omul preda ceva elemente de drept și legislație în activitățile desfășurate de agenții economici. Materia lui era întratât de prost structurată încât fără toceală dedicată nu aveai cum să răzbați. Ba mai mult, omul efectiv dicta la ore, noi nu aveam manual, iar orice fel de întrebare pusă de elev era, daca nu ignorată, tratată cu un umor nesimțit. Mai pe scurt, din punct de vedere pedagogic, omul se comporta de parcă nu ar fi stat nici o dată într-o bancă de liceu.

Evaluările cunoștințelor noastre erau cât se poate de simple și dihotomice. Adică Megheșan venea la ore și din tot ce ne predase în ultima perioadă, alegea două subiecte, câte unul pentru fiecare rând, subiecte care în materia lui erau doar punctul a și punctul b într-o categorisire. Rândul unu primea a, iar rândul doi primea b. Ferească sfântul să nu fi scris exact ca în caiet, altminteri 4-le era de tine. Să fi venit cu ceva interpretări sau cuvinte personale? Nici vorbă, erai luat în derâdere uneori chiar public, fără ceva drept la replică. Inutil de spus că nu am rămas cu absolut nimic din materia domnului profesor din clasele 9-11.

Apoi a venit clasa a 12-a, când domnul Megheșan a venit să ne predea ceva educație antreprenorială. La prima oră din an, dumnealui ne-a înmânat niște chestionare menite să ne testeze afinitatea către ”antreprenoriat”. Poi bun, le-am făcut, iar spre finalul orei primim diverse întrebări de la domn’ profesor, printre care și ”ce am selectat la întrebarea 12, chestionarul 1”. Întrebarea suna cam așa: ”Sunteți expeditiv?”. Jumătate de clasă da, jumătate ba. Apoi Megheșan, cu nonșalanța-i pronunțată și vocea din fundul buhaiului, accentuată de poziția-i înclinată și mâinile duse la spate, întreabă: ”Bun, ce înseamnă expeditiv?”. O colegă zice ”să îți placă expedițiile”, altcineva ”să grăbești lumea”, răspunsuri tratate cu caracteristica-i abordare peste-piciorală. În tot acest răstimp eu amorțisem cu brațul săltat în aer. Văzând că n-are sorț de izbândă, Megheșan întinde degetul spre mine și mă lasă să vorbesc. Îi zic că expeditiv înseamnă să fii în același timp rapid și eficient. A urmat morala vieții. ”În toți acești 12 ani de când predau această materie la Colegiul Național Economic ”Andrei Bârseanu” Brașov, nu a știut nimeni ce înseamnă cuvântul acela, și vine acum chiar el, președintele la elevi, sau ce-oi fi tu (eram președintele Consiliului Județean al Elevilor), și-mi dă năpasta. Păi bine măi, ia scoală-te-n picioare, cum să știi chiar tu cuvântul acesta?”. Și încerc să-i explic că dintr-un film ”Oscar” cu Silvester Stallone, când el trebuia să învețe câte un cuvânt pe zi, iar cuvântul zilei era ”expeditiv”, dar n-am avut cu cine. Nici n-am apucat să schițez o formă de verb că mi-a și tăiat macaroana: ”De unde să am eu garanția ca nu ți-a șoptit vreo păsărică de pe la vreo clasă la care am avut aceeași discuție, ai? De unde știu eu că nu ți-a dat pontu’ la țigară în pauză vreo blondină dintr-asta?!”. S-a sunat de ieșire.

Nu mai zic că în școală umblau fel de fel de presupuneri și povești despre Megheșan. Ba că ar fi sponsorizat o basarabeancă, și când fata și-a găsit pe altcineva a plecat de la el de acasă cu tot cu laptop și mașină. Ba că e bolnav. Ba că trebuia să iasă la pensie de ceva ani. Cert era un lucru: el preda la toate clasele din liceu, ceea ce înseamnă salariu sporit. Al doilea lucru cert este că lua mai mereu ceva primă specială, care se dădea trimestrial, sau nu știu cum, profesorilor meritoși, din câte am înțeles. Alt lucru cert este că a fost, de departe, cel mai prost profesor pe care l-am avut la liceu, iar, finalmente, intră în tropul oamenilor libidinoși pe care îi cunosc.

1779757_797018086979484_407750201_n

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe lângă fața-i de nomenclaturist turnător, bineînțeles.

Apoi trebuie neapărat să vorbesc despre ”închisul ochilor”. Noi aveam o colegă în clasă pe care Megheșan o ca simpatiza. Și am folosit termenul ăsta pentru a fi, cumva, ”politically correct”. Cert este că omul încerca oră de oră să se apropie de fată. Nu o dată l-am auzit șoptindu-i la ureche diverse scârboșenii precum ”ce mă excită sânii tăi” sau altele. Genul ăsta de abuzuri directe pe care le efectua trogloditul în cauză ni se păreau și atunci deplasate, însă acum mă fac să mi se întoarcă stomacul pe dos. Și ce e mai rău este că eu, personal, nu am stat nici o dată drept în fața omului ăstuia și nu i-am luat apărarea colegei mele așa cum ar fi trebuit și cum ar fi meritat. Un asemenea om nu merită să fie profesor, cu atât mai mult cu cât este jalnic în ceea ce face. Nu îi cunosc trecutul, însă modul în care era ținut și apreciat (cel puțin financiar) de către școală și sistem arată clar marile probleme ale acestuia. Poate că sistemul poate ține câte un profesor mai mult sau mai puțin pregătit, dar sigur nu poate ține unul ca ăsta: incompetent, învechit, libidinos și psihopat (pentru că este evident că duce lipsă de empatie).

Deci, dragă Stela Popescu (sau personajul ei), da, lipsa banilor este sigur principalul motiv pentru care școala românească merge prost, însă eu aș pune fix lângă lipsa oamenilor de valoare. Noi mărim salariile și celor ca al’de Megheșan, iar unul ca mine care și-ar fi dorit la un moment dat să devină profesor, nu-și va găsi loc în sistem din considerente atât financiare cât și socio-politice. Puneți mâna și cultivați valori, promovați meritele și susțineți performanța, nu dați pomeni electorale la găleată. Iar asta se îndreaptă și către PRO TV-ul care ni-l dă zilnic pe Măruță, iar apoi ne ține o lecție de moralitate vreme de 5 minute într-un serial de comedie.

În același timp, vreau public să cer scuze colegei mele pentru că nu i-am fost alături când poate ar fi avut nevoie. Și sunt convins că într-un liceu cu peste 1000 de fete, toate eleve ale lui Megheșan Valentin Cornel, nu a fost singura (am mai avut și alte situații chiar în clasă, însă nici unele atât de evidente ca în cazul menționat), deci scuzele se extind și către ele. Ăsta este unul dintre puținele regrete pe care le am.

P.S. Nu știu ce mai face Megheșan și simt că ar trebui să nu-mi pese. Oriunde ar fi, îi urez să-i vină mintea la cap, iar de nu mai este, să fie iertat.

P.P.S. Sper că e destul de evident caracterul pamfletar al articolului. Dacă nu, îl evidențiez aici.

Top 8 oameni pe care-i băgăm prea mult în seamă

Revin cu topuri, că văd că vă plac listele, listomanilor! O să încerc să includ aici oameni care aduc aproape zero aport dezvoltării umanității, ba chiar în multe instanțe încetinesc această dezvoltare prin pura lor prostie, ură și avariție de care dau dovadă în atât de multe și repetate rânduri încât utilitatea lor s-a oprit din a mai fi relativă de foarte multă vreme. Și trebuie să fie Români și contemporani. Și lumea să se uite ”în sus” la ei.

 

  1. Moise Guran

Încep cu surpriza listei. Moise e unul dintre cei mai adevărați formatori de opinie din România. De multe ori vine cu argumente pertinente și are marele merit că reușește să explice elemente de economie destul de complexe pe înțelesul tuturor. Dar se află pe listă că de multe ori se străduiește prea tare și dă rateuri. Pentru inexperimentat sunt insesizabile, însă felul în care marșează pe elemente superficiale și incomplete în a-și justifica o anumită opinie este suficient cât să îi zic că populism pot face și profesioniștii. Ori se cizelează și-și restrânge paleta de subiecte pe care le abordează, ori nu va părăsi lista asta.

  1. Mihai Gâdea

Obligatoriu. Nu scăpa listei ăsteia acest om. Mult prea mult e România atentă la inepțiile Sintezei produse de șefu’ la Antenă și de invitații lui mai veșnici decât pomenirea ce-o va primi Iliescu. Lângă el se pun Mugur Ciuvică, Dana Grecu Oana Stancu, Radu Tudor, Adrian Ursu și cam atât, că pe Badea îl dezbatem imediat. Oamenii ăștia au aceeași agendă de când Antele: Băsescu. E ok, dezbateți-l, dar totul ar trebui să aibă un final, respectiv în momentul în care sunt zeci de alte subiecte mai arzătoare la ora actuală în România, subiectul ”Băsescu” ar trebui să apară maximum la nivel de pamflet, și chiar și acolo glumele sunt deja expirate.

  1. Traian Băsescu

Da, nu scapă nici acesta. A fost șefu’ la români multă vreme. La ora actuala singura putere pe care o mai are Băsescu este să tremure de la lipsa de alcool. E mai slobod la gură decât l-am cunoscut vreodată și mai distructiv în abordare decât mulți alți ”postaci” de meserie. Nu zic, ne trebuie opinia lui ca persoană abilitată în multe domenii, însă nu ne trebuie atitudinea lui de șef care face chetă. Practic diferența dintre postările sale ultime și fetele care-și fac poze îmbrăcate a ”cerșetoare de atenție”, este… nici una.

  1. Radu Banciu

Șef peste insulte și peste oameni cu probleme de… de nici nu știu în ce categorie să-i bag problemele lui. E inteligent nativ dar handicapat social și are un umor dubios. De asta îi e foarte greu să fie ”entertaining” și de prea multe ori cade într-o libidoșenie evidentă și pentru bărbați. Singurul lucru bun pe care-l face Banciu este… să-l imite pe Radu Banciu. A avut momentele lui de glorie cu Turul Franței lucru care ar trebui să-i arate că mai bine rămânea la sport.

  1. Lucian Mândruță

Nu, serios. Omul acesta cu ce se ocupă de fapt? El din ce trăiește? Singurul lucru pe care-l face este să ”state the obvious”. Nu prea greșește el în ce spune, dar numai când îi aud vocea mă îmbolnăvesc de icter. Are o atitudine mai efeminată decât Miss Universe și se crede cel mai inteligent om din cameră, încercând totuși să fie prieten cu toată lumea. Are o lipsa cronică de umor, și, repet, nu înțeleg cu ce se ocupă. De ce îi tot șeruiește lumea fiecare postare, nu știu. Este clar cea mai inutilă persoană publică din România.

3857-114189-mandruta

 

Doi oameni de-a dreptul fascinanți! Un fel de Mr Useless and Redundant Kid…

3. Capatos.Măruță.Ionescu.Gherghe

Cvartetul cretinilor cretinizatori. Aș mai pune-o și Teo Trandafir aici, că a luat-o și ea pe arătură de ceva vreme, însă cei 4 sunt însăși definiția a tot ce este nociv pentru România. Ăștia-s genul de oameni al căror scop este definit de numărul de buci pe care le pot prezenta la televizor. Sunt adesea livrați ca exponenți ai cunoașterii lumii mondene, iar mondenismul este cea mai mare pierdere de timp la care mă pot gândi. Mai mare decât cititul bolgului lui IsPaul (da, am făcut și auto-critica standardizată). Iar la capitolul buci (ca deh, de la pâine și circ s-a ajuns la buci și circ, că dacă ai televizor, ai și pâine), doar Capatos e într-adevăr util, restul pică într-un derizoriu absolut.

  1. Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu

Daaa, l-am pus și pe CAC PT aici. El e. A dovedit de prea multe ori că nu e în stare de nimic. Sunt convins că nu se va opri din acest comportament nici acum. De la a lua apărarea unor oameni evident-vinovați cu orice preț, până la a confunda podul pe care se află, Anton reușește mereu să-și arate inutilitatea și nocivitatea pentru România. Și ce e mai rău la el decât în cazul lui Băsescu este că ăsta nu-și dă seama când să se retragă. Își face un partid total inutil, promovează niște concepte exhaustiv alterate și are o atitudine de licean iresponsabil. Cred că trebuie să-i aducă cineva aminte că e președintele Senatului și nu în curtea școlii. Cât despre ce efecte produce ceea ce spune/face Tăriceanu, de prea multe ori s-a dovedit că dacă face prostii, se repară de vreo curte sau o altă majoritate, sau nu e băgat în seamă pur și simplu. Și totuși, îl băgăm prea mult în seamă, ca să nu mai zic de votul lui în urnă.

Mențiuni dezonorante:

Bobonete, Bendeac și Bordea. Cum orice bere care începe cu ”B” e proastă, la fel și orice comediant la cărui nume începe cu ”B” n-are umor.

Ilie Șerbănescu. E senil, frățioare.

Robert Turcescu și Nașu TV (parcă Radu Moraru îl chema). Alți psihopați conspiraționiști.

Morar și Buzdugan. Așa cum nu mănânci chestii expirate pentru că faci bube, nu asculți expirați pentru că… faci audiență proastă.

  1. Mircea Badea

Inutilul meu preferat. Deși poate fi amuzant… o dată pe lună… nu înțeleg de ce mai este plătit acest om să mai apară pe sticlă. Știu ce spune înainte să deschidă gura, ba mai mult, știu felul în care o va spune. Are aceleași ticuri verbale și de gestică de când i s-a dat ”în Gura Presei”. Și continuă să fie cu o lipsă totală de gust și originalitate în mod constant. Nu face absolut nimic și are pretenția să fie ascultat. Este un cimpanzeu pe banane cu extasy, iar singurul lui atu este că mama lui este profesoară de limba română, deci știe vorbi și scrie corect, în rest crede că mișcarea e totul și ca dacă pui mâna pe bâtă ai rezolvat problema. Predică doar intoleranță, ură și șmechereală (nici măcar cu jm), și ce e mai rău este că e plătit pentru asta. Deci, prietene… deci, cum? E plătit pentru asta? Nu mai pot. Deci nu mai pot cu asta… (grimasă) Băseală abjectă… Vă sună cunoscut?

17 Adevăruri din ultima perioadă pe care nu vrem să le auzim

E adevărat că adevărul doare. Și tot la fel de adevărat este și faptul că există o singură variantă a adevărului, nu două, trei, nouă. Una singură, mare, lată, cuprinzând toate părțile implicate și tranșantă. Adevărul nu ține seama de cum te cheamă, al cui ești, câți bani ai sau ce vârstă ai. Nu. Ține seama doar de realitate, pentru că adevărul trebuie să fie complementar, dacă nu și sinonim, realității. Așadar, să începem:

  1. Ne interesează mai mult de Răduleasca decât de faptul că Senatorii au avut un articol din al lor regulament neconstituțional vreme de ani buni. E mai important să citim și să reacționăm la scrierile unei perechi de silicoane despre homosexualitate decât despre și la ilegalitatea funcționării Parlamentului României.
  2. Nu ANAF-ul (DGAF-ul) închide magazine, ei doar aplică o lege proastă. Da, în articolul anterior m-am luat puțin de ANAF, dar îmi realizez greșeala. Băieții ăștia nu fac decât să aplice o lege foarte proastă, deci de vină sunt tot ei, politicienii.
  3. Iohannis a început să dezamăgească. Nu se aștepta nimeni să mute munții din loc, dar măcar să medieze eventualele conflicte într-un mod instituțional corect, și nu ”pe facebook”.
  4. Modalitatea de înscriere la ora de religie ar trebui să fie ultima dintre problemele noastre. Sau le-am rezolvat pe toate celelalte și nu știu eu? Abandonul școlar în România, depinzând de clasa de referință, este între 4 și 16% (zice banca mondială). Asta numai așa, ca idee. Și, bineînțeles, e legal și constituțional să abandonezi școala, însă nu e felul în care se face înscrierea…
  5. Guvernul Ponta ia și decizii bune. Cum ar fi toată politica asta cu bonurile și cu evaziunea. Eu zic că dă roade și rezultate, dar om vedea. Cert e că non-stopul de la colț nu mi-a prea eliberat bon, gen, evăr. Dar acum, surpriză, două săptămâni la rând am auzit cuvintele: ”imediat și bonul”. Frumos.
  6. Ispas nu mai scrie pe blog atât de des. Asta pentru că poate e ocupat sau leneș. Sau poate că i s-a luat de la atâta ”popularitate”.
  7. România e o țară de rasiști, xenofobi, homofobi și bigoți atât în ale religiei cât și în ale ateismului. Rasiști: iubim nemții, dar să moară toți țiganii și ungurii. Homofobi: să facă ce vor ei, dar nu pe stradă, în fața copiilor. Xenofobi: tot ce vine in vest la noi e bine primit, dar nu ne plac sirienii și chinezii. Bigoți atei: oricare om care crede în ceva zeitate este handicapat mintal. Bigoți religioși: ateii sunt psihopați.
  8. Cola e la fel ca Pepsi. Dar identică!
  9. Istoria pe care am învățat-o e alta. Românii se trag mai mult din cumani, dacii erau niște bețivi ordinari care nu cunoșteau scrisul, Mihai Viteazul a unit țările pentru că avea nevoie de bani, iar noi, ca țară, am pierdut ambele războaie mondiale.
  10. Furios 7, ăsta, nu e un film bun. In cel mai bun caz este ”entertaining” și atât.
  11. Muzica de pe UTV/ZUTV/MTV/KISSTV/ETCTV e de căcat. Serios, 7 din 10 melodii sunt niște frenezii epileptice cu iz de retard asezonat cu țâțe și buci. Dar hei, și Franz Liszt a avut parte de critici.
  12. Nu avem nevoie de autostrăzi în România. Avem nevoie de educație, sănătate, cercetare, incluziune socială, diminuarea corupției și creșterea nivelului de implicare a societății în factorul decizional, precum și a celui de informare a acesteia. Pe autostrăzi, eventual, merg mașini. Într-o țară trăiesc oameni. Alegeți-vă prioritatea.
  13. Moise Guran e șmecher, dar mănâncă și mult rahat. E ok să-l asculți și să-l urmărești, dar se contrazice adesea, iar forma lui de argumentare, deși bună în multe cazuri, are momente când se bazează pe omisiuni. Și, din păcate, a lui este una dintre cele mai bune emisiuni informative din România.
  14. Nu suntem egali. Poate doar în fața legii, și și acolo la nivel teoretic. Și suntem idioți, că în loc să profităm de aceste inegalități într-un mod constructiv, încercăm să egalăm balanța dând în cap celui care ni se pare că e deasupra noastră, sau celui care ni se pare că ne trage în jos. Ar trebui să învățăm să ne acceptăm și să lucrăm împreună.
  15. Mircea Badea este amuzant. Când vrea și nu vorbește despre politică poate fi incredibil de haios, că de altfel de asta a și ajuns acolo unde este.
  16. Să compari numărul de biserici cu numărul de spitale este ca și cum ai compara numărul de proiecte POS cu numărul de proiecte de infrastructură. Sau, un pic mai exagerat, ca și cum ai compara numărul de primării cu numărul de prefecturi.
  17. Iliescu e încă în libertate iar Gică Popescu (care și-a recunoscut fapta și a plătit prejudiciul) e încă ”la mitica”.

Și sper că nu v-am stricat ziua prea tare.