Cât de mult are voie Biserica să se implice în politică?

Discuția legată de implicarea BOR și a preoților în politică este veche de… De foarte multă vreme, cam de când lumea, ar zice unii. Au fost momente în istorie când România a avut ca Prim-ministru un Patriarh, pe Miron Cristea, și momente când anumite confesiuni au fost scoase în afara legii, respectiv cultul Greco-Catolic în perioada Comunistă. Dar nu despre trecut vreau să vorbesc, ci despre prezent, pentru că vremurile sunt cele care ne afectează, nu istoria, însă voi face referire la evenimentele trecute pentru că, deh, ele dictează prezentul.

Acum, toate cultele din România au următoarea organizare: instituție de drept privat cu utilitate publică. Adică o struțo-cămilă. Se organizează singure, în sensul că statul nu intervine aici decât foarte limitat asupra administrării lor, însă utilitatea lor este destinată publicului, deci da, bisericile acționează către publicul larg, similar Jandarmeriei, Pompierilor și altora. De asta se organizează cu mare ușurință evenimente religioase, spre deosebire de cele ale unor instituții private. Biserica este finanțată parțial de către stat, în sensul că undeva la 60% din salariile majorității preoților (există și excepții) sunt plătite de către stat, restul din propriul buzunar. Mai multe detalii despre ce garantează Constituția României, la articolul 29, unde se scrie clar că fiecare cult e susținut de stat, e autonom față de acesta, are intrarea în diverse instituții înlesnită (spitale, penitenciare), și se specifică destul de clar că nimeni nu poate fi obligat să adopte anumite convingeri religioase.

Dar să revenim la cât de mult are voie Biserica să intervină în viața politică. De la cap-în-jos, Sfintele Canoane ale Bisericii Universale specifică destul de clar că ”printre îndeletnicirile incompatibile cu slujirea și demnitatea clericului se numără și aceea de “a primi asupra sa dregătorii sau îndeletniciri lumești”, arhiereului, preotului, diaconului și monahului îi este interzis să facă politică partinică, să fie membru al unui partid politic, să participe la campanii electorale, să candideze și să devină membru al Parlamentului sau consiliilor locale, primar, viceprimar sau să ocupe funcții în administrația publică centrală și locală” (conform comunicat de presă BOR 2008). Cu alte cuvinte, nu e ok ca un preot să se implice în viața politică. Dar, comunicatul la care am făcut referire mai sus specifică și situații excepționale, în care, prin ”dispensă”, un preot poate candida la funcții de consilier local sau județean (deci nimic mai sus de atât), și li se cere să se retragă din funcție în momentul în care un membru al laicatului poate reprezenta interesele Bisericii. Și e cumva normal, pentru că, vedeți voi, BOR are un istoric de disidență împotriva organizațiilor politice care au o politică directă anti-BOR (a se vedea istoria comunistă). Și tot BOR spune că un cleric care se implică în viața politică trebuie să aleagă fie reverenda, fie funcția. Și așa a ajuns tata-socru Sârbu să-și pună reverenda-n cui ca să devină Ministru al Agriculturii. Și nu e singurul, până la urmă. De asemenea, cei care candidează local nu trebuie să fie partinici, lucru clar interzis de BOR.

Dar BOR tot interzice… Oare legea din România le interzice preoților implicarea în politică? Ei, răspunsul este un clar ”nu”. Ba mai mult, candidații urmăresc adesea să primească simpatia acestei instituții care s-a bucurat de-a lungul vremii de încredere multă și foarte multă. Cu alte cuvinte, singurul lucru care-i ține pe preoți să se implice în viața politică la nivel mare este fix moralitatea creștină, că altfel nu există (sau nu știu eu să existe) o interdicție de altă natură decât intern-organizatorică. Imaginați-vă că vouă v-ar interzice angajatorul să candidați la vreo funcție politică, nu vi s-ar părea un oarecare abuz? De acord cu deținerea unei funcții politice, care e in situație de incompatibilitate, dar candidatura este, în cazul BOR, respinsă din start.

Dar l-am văzut cu toții pe Episcopul de Bălți care și-a declarat susținerea pentru Igor Dodon, mai mult în sensul împotrivirii sale față de Maia Sandu. Acesta este genul de lucru care în România nu s-a întâmplat decât subtil, la acest nivel, un caz ar fi când Teoctist a cerut enoriașilor să ”voteze schimbarea” în turul doi din 1996, iar nu o conferință de presă dedicată vreme de o oră subiectului ”de ce un candidat și nu altul”. Și treaba din Moldova se întâmplă pentru că Biserica le e împărțită în două, una aparține de București, cealaltă de Moscova, iar cea moscovită este majoritară și, deci, mai influentă. Prea Sfințitul e ridicat la acest rang de către Patriarhul Alexei al II-lea al Rusiei, deci putem înțelege interesele cui le servește. Ce vreau să subliniez este că ”impunerea” BOR nu se aplică în cazul de mai sus, iar dacă rușii nu au o politică în acest sens și nu aderă la Canoanele Universale, este treaba lor.

Da, bossică. Facem și politică, dacă Moscova ne-o cere...
Da, bossică. Facem și politică, dacă Moscova ne-o cere…

Deci, ca o concluzie, Biserica se va implica în viața politică la nivel declarativ și atunci când interesele ei sunt în joc. Dar îi este clar interzis, în cazul BOR, să facă politică partinică și clerului să candideze (cu excepțiile menționate). Însă, eu consider că există și o problemă de sens invers, respectiv politicienii care șantajează, cumva, Biserica în scopul obținerii de susținere. Dar asta e o altă discuție pentru altă vreme.

17 Adevăruri din ultima perioadă pe care nu vrem să le auzim

E adevărat că adevărul doare. Și tot la fel de adevărat este și faptul că există o singură variantă a adevărului, nu două, trei, nouă. Una singură, mare, lată, cuprinzând toate părțile implicate și tranșantă. Adevărul nu ține seama de cum te cheamă, al cui ești, câți bani ai sau ce vârstă ai. Nu. Ține seama doar de realitate, pentru că adevărul trebuie să fie complementar, dacă nu și sinonim, realității. Așadar, să începem:

  1. Ne interesează mai mult de Răduleasca decât de faptul că Senatorii au avut un articol din al lor regulament neconstituțional vreme de ani buni. E mai important să citim și să reacționăm la scrierile unei perechi de silicoane despre homosexualitate decât despre și la ilegalitatea funcționării Parlamentului României.
  2. Nu ANAF-ul (DGAF-ul) închide magazine, ei doar aplică o lege proastă. Da, în articolul anterior m-am luat puțin de ANAF, dar îmi realizez greșeala. Băieții ăștia nu fac decât să aplice o lege foarte proastă, deci de vină sunt tot ei, politicienii.
  3. Iohannis a început să dezamăgească. Nu se aștepta nimeni să mute munții din loc, dar măcar să medieze eventualele conflicte într-un mod instituțional corect, și nu ”pe facebook”.
  4. Modalitatea de înscriere la ora de religie ar trebui să fie ultima dintre problemele noastre. Sau le-am rezolvat pe toate celelalte și nu știu eu? Abandonul școlar în România, depinzând de clasa de referință, este între 4 și 16% (zice banca mondială). Asta numai așa, ca idee. Și, bineînțeles, e legal și constituțional să abandonezi școala, însă nu e felul în care se face înscrierea…
  5. Guvernul Ponta ia și decizii bune. Cum ar fi toată politica asta cu bonurile și cu evaziunea. Eu zic că dă roade și rezultate, dar om vedea. Cert e că non-stopul de la colț nu mi-a prea eliberat bon, gen, evăr. Dar acum, surpriză, două săptămâni la rând am auzit cuvintele: ”imediat și bonul”. Frumos.
  6. Ispas nu mai scrie pe blog atât de des. Asta pentru că poate e ocupat sau leneș. Sau poate că i s-a luat de la atâta ”popularitate”.
  7. România e o țară de rasiști, xenofobi, homofobi și bigoți atât în ale religiei cât și în ale ateismului. Rasiști: iubim nemții, dar să moară toți țiganii și ungurii. Homofobi: să facă ce vor ei, dar nu pe stradă, în fața copiilor. Xenofobi: tot ce vine in vest la noi e bine primit, dar nu ne plac sirienii și chinezii. Bigoți atei: oricare om care crede în ceva zeitate este handicapat mintal. Bigoți religioși: ateii sunt psihopați.
  8. Cola e la fel ca Pepsi. Dar identică!
  9. Istoria pe care am învățat-o e alta. Românii se trag mai mult din cumani, dacii erau niște bețivi ordinari care nu cunoșteau scrisul, Mihai Viteazul a unit țările pentru că avea nevoie de bani, iar noi, ca țară, am pierdut ambele războaie mondiale.
  10. Furios 7, ăsta, nu e un film bun. In cel mai bun caz este ”entertaining” și atât.
  11. Muzica de pe UTV/ZUTV/MTV/KISSTV/ETCTV e de căcat. Serios, 7 din 10 melodii sunt niște frenezii epileptice cu iz de retard asezonat cu țâțe și buci. Dar hei, și Franz Liszt a avut parte de critici.
  12. Nu avem nevoie de autostrăzi în România. Avem nevoie de educație, sănătate, cercetare, incluziune socială, diminuarea corupției și creșterea nivelului de implicare a societății în factorul decizional, precum și a celui de informare a acesteia. Pe autostrăzi, eventual, merg mașini. Într-o țară trăiesc oameni. Alegeți-vă prioritatea.
  13. Moise Guran e șmecher, dar mănâncă și mult rahat. E ok să-l asculți și să-l urmărești, dar se contrazice adesea, iar forma lui de argumentare, deși bună în multe cazuri, are momente când se bazează pe omisiuni. Și, din păcate, a lui este una dintre cele mai bune emisiuni informative din România.
  14. Nu suntem egali. Poate doar în fața legii, și și acolo la nivel teoretic. Și suntem idioți, că în loc să profităm de aceste inegalități într-un mod constructiv, încercăm să egalăm balanța dând în cap celui care ni se pare că e deasupra noastră, sau celui care ni se pare că ne trage în jos. Ar trebui să învățăm să ne acceptăm și să lucrăm împreună.
  15. Mircea Badea este amuzant. Când vrea și nu vorbește despre politică poate fi incredibil de haios, că de altfel de asta a și ajuns acolo unde este.
  16. Să compari numărul de biserici cu numărul de spitale este ca și cum ai compara numărul de proiecte POS cu numărul de proiecte de infrastructură. Sau, un pic mai exagerat, ca și cum ai compara numărul de primării cu numărul de prefecturi.
  17. Iliescu e încă în libertate iar Gică Popescu (care și-a recunoscut fapta și a plătit prejudiciul) e încă ”la mitica”.

Și sper că nu v-am stricat ziua prea tare.

Prostul nu e prost destul, dacă nu e și senator…

Astăzi am aflat că formația Șuie Paparude are o sosie care se cheamă Șuie Mova. Mă rog, chestiuni de finețe, poate că pentru un cuvânt nu vor fi, în mod neapărat, atacați în instanță. Și am auzit că această formație are și un număr mare de fani. Deh, niciun concert, iar numărul crește vizibil. Nu sunt eu cel mai în măsură să judec gusturile muzicale ale oamenilor și inspirațiile în alegerea numelui, dar în calitate de părerolog vă scriu cele ce vor urma.

Nu știu cum se face, dar Senatul României a reușit să încropească cea mai mare adunătură de siniștrii. De la senilul de Ghișe și pușcăriașul de Diniță, la senatoarea PC grevistă căreia nu îi decontează nimeni taxiul (sper să facă greva foamei și pentru asta). De la foști Voiculești și Vadimi la actuali socrii grotești. Iar toți ăștia culminează cu Tăriceanu, în calitate de reprezentant de vârf al acestei adunături. E drept, fiecare uscăciune are pădurea ei, respectiv, poate că sunt și vreo 2-3 senatori care într-adevăr își fac treaba pe acolo și am vaga impresie ca nu e cazul lui Antonescu, senator de Teleorman.

Dar toate ca toate, am înghițit-o pe aia cu taxiul decontat, am răbdat cu Tăriceanu ca al doilea om în stat vreme bună, am râs destul. Dar când îl scapi pe al de Vosganian și Șova de la arest preventiv, e clar, dragă Senatule, că ai o problemă mai mare decât Tăriceanu în funcție. Și sunt oameni care vin cu un argument, la prima vedere, bun: ”dar de ce să-l aresteze, ce e el, pericol public?”. Și ai zice că au dreptate, că doară nu dă în cap nimănui. Ei, exact ălora le zic că fix două tipuri de oameni trebuie arestați preventiv: criminalii periculoși și politicienii. Pentru primii e clar de ce, că fac nasoale dacă stau în libertate. Dar pentru politicieni? Ce nasoale poate să facă Șova, că doar TNR zice că e prost. Poi simplu: un senator este un om influent, o personalitate publică, acesta își poate exercita influența/pune presiune pe magistrați/anchetatori, poate face diverse declarații publice care să afecteze imaginea și eventuala independență a justiției, etc.

interceptari-dna-hrebenciuc-sova

IsPaule, mă faci să plâng. Nu credeam că poți scrie asemenea cuvinte frumoase despre mine…

Și când stau și mă gândesc că incompetentul ăsta care a făcut contractul Rompetrol și multe altele, idiotul ăsta care neagă Holocaustul, vine și fură, iar apoi are tupeul să-și susțină nevinovăția la modul acesta, mă umplu de nervi. Mai mult, mai apare și cucoana aia ungătoare cu mir, mironosița aia de Jipa, și zice, în calitate de fost magistrat, s-o mai lăsăm cu Constituția. Bă femeie, dar chiar ne iei de proști? Întreg procesul de vot, ăsta de l-a scăpat pe Șova, e pus sub semnul întrebării Constituționalicește, și vii matale și ne zici să te mai lăsăm cu Constituția? Doamna Senator, țara asta se cheamă România și nu Jipănia. Poate că ai puterea să faci legi, dar nu ești pe tarlaua matale. Unge cu mir pe cine vrei, dar ți-aduc aminte că ai jurat pe Constituție niște chestii. Dar dacă atâta ți-e puterea și priceperea, ce vină am eu?

Eu am tot spus-o, principala problemă a României este incompetența. Și e ok să fii incompetent, atâta vreme cât îți asumi poziția, dar când ești și nesimțit, gen Jipa sau Șova, e clar. Nu exiști decât ca să-mi dai mie motiv să scriu asta plin de nervi. Și de unde știu că sunt incompetenți? Oamenii ăștia, am eu impresia (sunt și impresar, pe lângă părerolog) că nu simt deloc presiunea poporului care i-a ales. Parcă nu noi le-am plăti gazul pe care-l ard de pomană în ședințele alea. Vin și vor să desființeze mecanismele de finanțare a cercetării în România, sub pretextul că nu sunt bani, bani pe care i-a tocat tot al de Șova cu achizițiile alea strigătoare la cer, iar atunci când cerem un pic de respect, ni se zice drept: mai lăsați-ne cu Constituția. Atâta mai aveam și noi, o mini-cărticică cu vreo câteva pagini și v-ați ușurat și pe aia.

 

Și ce să zic, sunt un mic frustrat. Scriu cuvintele astea plin de nervi pentru că, încă o dată, mă simt batjocorit. Și nu de faptul că n-a fost arestat Șova, ci de atitudinea lor în problema asta. Ei dau legi, dar când vine vorba să le respecte ne roagă să-i mai lăsăm cu… Ei înființează și desființează institute, însă eu nu țin minte să fi văzut o știre ”senatorul x solicită prezența câtor mai mulți oameni pentru a dezbate legea y”, iar când cineva le cere socoteală, ei ne roagă să-i mai lăsăm cu…

Bă da’… nu vreți voi să mă lăsați cu funcția aia a voastră și să vă dați demisia?

 

P.S. Poza nu-mi apartine. Doar apare Șova în ea.

Scrisoare întredeschisă către Călin Anton Popescu Tăriceanu

Scrisoare întredeschisă către Călin Anton Popescu Tăriceanu – Președintele Senatului României

Recunosc, dacă nu vă zicea Băsescu numele întreg, nu l-aș fi știut. Încă eu cred că am mai uitat un Constantin pe undeva. Sunt ignorant și vă rog să mă iertați.

Stimate domn Președinte al Senatului României, vreau să vă întreb de ce sunteți atât de nesimțit. Mă umplu de nervi numai când mă gândesc pentru ce vreți să cheltuiți banul contribuabilului. Vreți să demiteți un om care mai are câteva luni din contractul de muncă pe perioadă determinată. Oricât de multe rele ar fi făcut (cu limite, bineînțeles, că până la urmă n-a dat cu mașina peste nimeni și încă nu e demonstrat că a furat), nu dai afară omul cu 3 luni înainte de expirarea contractului. Pe lângă faptul că e o lipsă de bun simț, este și o cheltuială în plus. Nu știu dacă tot 20 milioane euro, dar vo 10 tot se duc. Trebuie să știți calculele că doară ați fost și dumneavoastră premuier. Ah, mă iertați: premier. Cer scuze. Doar nu dați banii din buzunarul dumneavoastră? Sau ai lui Voiculescu… Deși s-ar putea să fie cazul celui din urmă…

Acuma, revenind: în afară de o campanie de comunicare, respectiv transformarea disputei Iohannis – Ponta într-una Băsescu – Tăriceanu (de care s-a săturat România vreme de 4 ani), mai aveți vreun scop? Vreți să-l vedeți pe Zgonea (anticonstituțional, by the way) președintele României? Serios, Zgonea? Om mai prost ca el în politica românească nu cred că există. El e suma dintre matematica lu’ Anastase și gramatica lu’ Grapini, la care adăugăm atenția pentru detalii a lu’ Șova în ștergerea datoriilor Rompetrol. Nu mă deranjează că-l vreți pe Băsescu demis. În primul rând mă deranjează că-mi consumați mie contribuțiile și taxele, și în al doilea rând treaba cu Zgonea. Apoi mă mai deranjează felul în care vă ușurați (ca să nu spun „pișați”) pe Constituție. E drept că nicăieri nu scrie ”30 de zile lucrătoare”, dar nu suntem atât de proști. Ca să nu mai pun că toată povestea asta se poate întoarce împotriva matale. Dacă mai pune Băsescu de-un nou mandat, pe modelul Iliescu, ce-ai să faci?!? Slabe șanse, e drept, dar zic numa’ dacă…

Trebuie să spun că în 2004, când v-a pescuit Băsescu din mulțime, prezentându-vă drept noul premier, am avut o plăcută impresie. Rockăreală, motociclete, lipsa lui ”pe” din complementele directe, bilețele, Udrea, răposatul de Patriciu… Pa, la revedere Alianța Distrugere și Anarhie. Chiar, oare Mircea Badea știe ca sunteți motociclist? Dar motocicliștii băsiști știu? Și așa s-a dus impresia plăcută. Ați fost un premuier performant, într-o perioadă în care dacă vindeam bășini la conservă îmi luam apartament în câteva luni. Creșterea economică identică cu cea a prețurilor imobiliare. Bafta lui Chiliman! Și iată că după Tăriceanu nu mai există economie. Din 2008 de când ai plecat matale și până în prezent au trecut naișpe guverne și nu mai știu câți premieri. Toți spală ce-a mai rămas pe capacul wc-ului după matale și mai ai tupeul să mai ceri bani pentru ca să-ți faci o extra-campanie? Bă nene, dar ești definiția nesimțirii!!!

Acum, în calitate de cetățean bine crescut, fac apel către toți parlamentarii cu bun simț să nu dea curs unei ambiții personale. Să nu ne cheltuie banii inutil. Dacă deficitul bugetar se acoperă din fondul de investiții, e o problemă mare, dar să arunci banii pe hârtie pentru a crea instabilitate politică având ca scop doar un plus de apariție în presă este neobrăzare crasă.

 

Fără stimă,

IsPaul

P.S.

Îmi pare rău că v-am făcut premuier (cred că asta a zis și Băse… Și mă întreb dacă e fericit acum…).

P.P.S.

Acesta nu este un pamflet și trebuie tratat în serios!

 

12 lucruri despre un afiș cu Negoiță

Azi vreau să îmi încerc imaginația. Vreau să văd câte paradoxuri pot găsi într-o singură poză făcută cu telefonul mobil. Și dacă nu sunt paradoxuri, sunt comentarii răutăcioase.

Partea 1: Poza

Paradoxuri

A se remarca, rogu-vă, calitatea imaginii.

Partea a 2-a: Let it Roll!

1. Sloganul. Citim mândri ca suntem români!. Iar mai la dreapta, o tanti care vinde șosete. Sigur, dar sigur nu e mândră.

2. Singura muncă pe care i-ar oferi-o ”peștele” Negoiță tănticii, aceasta o practică.

3. Singurul lucru pe care l-a primit tanti care vinde șosete de la Negoiță a fost umbră. Și un scaun de beton pe care să stea.

4. Ați remarcat că panoul are ”fâșu rupt”? Când am făcut poza, nu remarcasem.

5. Sloganul. Din nou. Zic, e rupt între ”mândri” și ”că suntem români”. Ceea ce arată că, poate, unii-s doar mândrii, iar continuarea prezintă relevanță scăzută.

6. Sutienul la H&M e 19.90

7. Afișu e alb-roșu. Cam ca Negoiță. Numa’ că el a anunțat că nu mai vrea să fie.

8. Tot la el în sector, a se remarca poza, pistele de bicicliști declarate ilegale încă există. Nu putem avea pretenții, uitați-vă și voi, are afișul electoral rupt.

9. Și îndoit. Triunghiul publicitar dă să se prăbușească. Spre dreapta. E mai grea dreapta decât stânga în România? Depinde din ce unghi privești.

10. Negoiță nu candidează la alegerile astea, sau sunt eu prost informat? Și cât de puțin cunoscut trebuie să fi ca să-ți facă Negoiță campanie?

11. Nenea ăla din dreapta are chelia lui Băsescu. Remarcați cum nu dorește să privească panoul? Mai bună-i înghețata algida, deși reclama e mai mică.

12. Pentru fomiști, sub panou, pe trotuar, e scris ceva. Ceva-ul ăla e reclamă la Pizza, din câte pot să deduc.

Concluzie: Locație, Întreținere, Amplasare și Mentenanță. Mă refer la poziționare și verificarea integrității exponatului.

 

USL-ul s-a rupt. Acum hai să ne coasem rănile.

A? Mișto titlu, nu?

Zic,

Asta este încă o dovadă că nu poți clădi nimic pe ură. Mă rog, poți clădi, dar nu poate rezista. Să explic. De exemplu, revoluțiile și mișcările anti-ceva se bazau, într-adevăr, pe ură. Ură față de regimul anterior, însă propuneau o alternativă. Una viabilă și logică. Deunăzi am fost martorul căderii lui Ianukovici. Asta s-a produs datorită urii față de regimul pro-urs(s?) și a propus soluția opusa, pro-eu(nuc?). Bine, nu cred ca e cazul să vă explic eu ce se întâmplă în lume, puteți gândi asta și pentru voi.

Dar poate, poate că dacă în decembrie obj’nouă schimbarea despre care se vorbea se și înfăptuia, nu s-ar fi produs bușitoarele din iunie nouăzeci. Și ce treabă are asta cu ura? Ei, oamenii din stradă din 89 aveau ură față de ăl de la balcon. Totuși ei propuneau o altenativa viabilă, respectiv capitalismul și democrația adevărată (sîc). Li s-a oferit una originală, și au reieșit (nu știu dac-am folosit bine cuvântul ăsta) în stradă. Reieșirea a fost tot din ură față de cei ce le-au furat revoluția. Ei propuneau ca alternativă eradicarea totală a comunismului. Au primit, ce? Capete sparte.

Și acum mă întrebați ce treabă are sula cu prefectura? Să vă explic (mi-am găsit meserie, daca tot mi-s șomer: explicator-matrițier) Useleul s-a fondat pe ura față de regimul băsist (ca sa le folosim termenii). Nu, nu încerca să te minți că pentru altceva. Chiar pentru asta s-a fondat. Vezi dovadă: discursurile de reunificare uselistă din ultimele zile de proto-ruptură. Mai exact, cei care făceau apel la unitate aduceau în minte proiectul de dat jos dictatori. Deci este clar, mesajul direct este jos tiranul chior-bețiv. Apoi, neicusorule, dar oare istoria nu arată (cum încercat-am sa demonstrez anterior) că nu există proiect bazat pe ură care să reziste? Ia-l pe Adi (cum, nu știi cine-i Adi? Zis și Dolfi? Nu?) sau pe alți amici de-ai lui drept exemplu. N-ai cum. Poți face un proiect, o idee să reziste dacă este fundamentat pe frică. Asta da. Trăiască Niccolo că a zis astea înaintea mea. Dar soluția uselistă care a fost? Jos regimul băsist!! Cum, n-am reușit? Poi și cum îl dăm jos? A, nu-l mai dăm? Coabităm? Până când? Până la alegeri? Și cine candidează? Nu de la el, de la noi! A, Antonescu? Tot cu escu? Facem pariu?

 

Image

52 de zile… updatate la zi!

Soundtrack pentru articol:  http://www.youtube.com/watch?v=ZnHmskwqCCQ

Poi, avem USeLeul la putere de 52 de învârtiri ale Pamântului în jurul propriei axe. Contabilizam următoarele:

1. Propunere de Ministru al educației cu un CV de invidiat, dar fals. E vina mea că tăntica aia își asuma și ce n-a făcut? E bine că nu e vina lui Băsescu pentru asta.

2. Altă propunere de Ministru al Educației cu antecedente plagiatorii. E bine că n-a rămas, că ieșea cu scandal în lumea cercetătorilor.

3. Vine, tot la Educație, unu care îi dă clasă și lui Vanghelie în exprimare, profesor de matematică ce se dovedește la ultima testare națională că nu știe să rezolve problemele de matematică. N-aș spune hilar, încă.

4. Mai apare problema ICR-ului, instituție ce a fost sub instituția Președintelui României de când s-a înființat. Ea a fost mutată sub Senat. Nimic rău până aici, că doar Parlamentul este instituția supremă în stat, iar mesajul transmis de Ponta, deloc ipocrit: De ce să aibă Băsescu zecile de milioane de euro de la ICR în subordine? Când poate să le aibă, indirect, el… Schimbi direcția ICR-ului și te întrebi de ce protestează, că tu nu le-ai zis că îi schimbi din funcție… Așa, întreabă-te!

5. Ministrul culturii declarat incompatibil de ANI. Mai este și anchetat de DNA (aici n-am ce zice, mi se pare o inepție să cercetezi un director de teatru pentru că și-a angajat soția – actriță – să joace într-o anumită piesă, de parcă el stătea în acele câteva milioane).

6. Năstase, numitul, Adrian, declarat împușcat. Nu polemizez asupra fularelor purate, sau alte lucruri de acestă factură. Totuși, polemizez că da, cazul Trofeul Cantității a fost unul politic. Ce mă surprinde, totuși, este incompetența de care a dat dovadă USL-ul. Adică ai premier pe elevul lui Năstase, Ministru al Justiției – un alt elev d-al aceluiași inculpat și nu reușești să-l scapi ”basma curată”? Cel puțin trist… Cert e că e fericit Băsescu

7. Brusselles. Brucsel. Consiliul Europei. Doi cocoși pe aceeași tarla, Băsescu – Ponta. Personal zic, ținând seama de ce se va discuta acolo, Primul Ministru ar trebui să participe, dar acesta nu are legitimitatea pe care o are Președintele. Or, să zici ca CCR-ul e afiliat lui Băse și de aia dă decizii favorabile lui, dar să uiți când îl acuzai pe Băse că el nu respectă deciziile CCR, este cel puțin problematic.

8. Propui o lege, prin aprilie, când erai în opoziție, respectiv să mărești tot ce înseamnă pensii și salarii, iar acum, când ai majoritățuri, nu aprobi legea. Păi, ori sunt eu imbecil (destul de probabil) ori asta pute a ipocrizie politică (la modul Gâ A Râ Vâ, grav)

9. Dai lege de restrângere a drepturilor CC, practic anulezi o lege dată, hai nu tot de tine, cât de un om de al tău (Șova, Dan)… Apoi, aceeași curte declară legea electorală (ce te-ar fi avantajat enorm) neconstituțională în întregime. Sunt curios dacă totuși o vor aplica, pe principiul că Băse are majoritate la Curte. Crecă îmi fac și eu o curte din asta, cu gazon englezesc și ăi zic nevesti-mii să pună ea 5 pitici de lut și eu 4, și apoi îi zic că mie mi se pare că piticii ăia numai ei îi zâmbesc, pentru că are majoritate.

10. Zici ca FeMeI vrea să ne falimenteze. Vi la putere și stai de vorbă cu ei, ba mai mult, îți iei angajamente în plus față de ei (ele).

11. Te duci la televiziunea lui Voiculescu, un senator de primă marcă, ce își dă demisia că nu i-au trecut amendamentele. Așa am învățat și eu la grădiniță, când lucrurile nu merg cum vreau eu, îmi iau jucăriile și plec, plâng, bat din picioare, mă duc la Gâdea și mă manifest.

12. Zici că nu te implici în cazul Năstase, ca nu poți să comentezi ce decide justiția. Or, CURtea Constituțională, nu e tot parte din Justiție?

13. Zic 13, ca să fie cu ghinion. Dai o instrucțiune prin care nu atât teoretic, cât practic, ingreunezi, dacă nu chiar blochezi, tot ce înseamnă fonduri structurale europene. Ce-i drept, el nu s-a bătut cu pumnii în piept că sporește rata de absorbție…

Concluzie? pe aia să o trageți voi. Eu personal nu cred că au făcut ceva bun oamenii ăștia până acum. Sau poate fac, darnu se vede. Sau se vede, dar nu trece de dioptriile mele. Sau trece și sunt eu prea Băsist (da, daca nu sunt pro-USL/Ponta sunt Băsist, conform logicii lui Mircea Badea)…

P.S. Dar vai, dar ce am uitaaat. Rușine să-mi fie, mai multă decât lui Dinu Patriciu! Păi cum, mă, punctu 14 ”după” ordinea de zi, spun, plagiatul, dar plagiatul cui îi rămâne? Poi bine mă, turturelule, dar așa explici tu ”dottoratul”? Dar e frumos? Păi cum să faci așa? Da de ce? De ce?

Trecând peste caterinca de rigoare, ce mă surprinde este felul în care a tratat problema. El zice că nu vrea să faCĂ CA Băsescu, asta după celebra conferință a lu Băse cu fluturarea Constituției și alte hârtiuțe în care a explicat vreme de o ora și jumătate, de ce el și nu Ponta, vine el Procuror a doua zi și procedează dacă nu aidoma, atunci identic cu ”tiranul”…

La toate atea adaug gradul de penibil al Căpitanului. Da, în tot scandalul celor crescuți în grad (a se vedea lupta Turcescu – Gâdea), s-a găsit numele Victorului din Pont, în rang de Căpitan.

Hai cu scandaluuuul!