Încep să refuz cu tărie să cred că oameni precum Șoșoacă sau Piperea, Dobrovolschi, Sebastian Ghiță, Mihai Lască, sau Dana Budeanu cred cu sinceritate că:
În comunicare sunt o căruță de strategii care pot fi folosite pentru creșterea imaginii, menținerea ei sau distrugerea imaginii oponenților. Cel mai des, elementele folosite curent în comunicarea politică își au originile în comunicarea făcută de agenții economici. Să ne gândim, de exemplu, la modul în care industria tutunului a luptat pentru diminuarea importanței fumatului în cauzarea cancerului. Îmi vine în minte filmul ”Thank you for smoking” care ilustrează foarte multe dintre stratagemele de spinning. Continuă lectura „Spinning – cea mai simplă strategie de comunicare politică. Studiu de caz: PSD”
Am zis că e mult mai simplu să fac un filmuleț, așa că am optat pentru un live pe facebook. Dar pentru cei care nu au apucat să îl vadă, e și pe youtube, deci vizionare plăcută și aștept comentariile voastre.
Știți că tot românul abonat la Digi/RCS-RDS, sau ce nume o avea compania, va primi fibră optică în casă. Așa ai un singur fir prin care se distribuie tot: internet, cablu tv, telefonie, accesul la statul paralel. Glumesc, ultima nu e facilitată de ei. Dar oricât de mult susțin îmbunătățirea infrastructurii, fie ea și tehnologică, în aceeași măsură nu suport disprețul față de utilizator. Continuă lectura „Dacă-ți face RDS-ul treabă în scară, va trebui să faci tu mai multă după ei”
Prea frecvente sunt greșelile astea de limbă și de logică. Haideți să le clarificăm.
De ce e greșit ”îmi cer scuze”? Continuă lectura „Scuzele se prezintă, iertarea se cere”
Gata, vreau să renunț la retorica cu treij dă lei dă câine. Care e prețul real al uni protest? Nu România tevisme și antenisme dintr-astea nedovedite.
Păi sunt mai multe moduri de a ”testa” piața. Modul propus de mine are mai multe fațete. Începem prin a lua salariul mediu lunar, să-l împărțim la zilele lunii și, printr-o coincidență, dăm de o paritate frumoasă. Într-o zi din lună, în medie, un român câștigă 100 de lei. Dacă împarți 100 de lei la 24 ai 4 lei pe oră. Un protest ține vreo 3 ore și, să presupunem, la el participă vreo 50.000 de oameni. Patru ori trei ori cinci zeci de mii dau 600.000 (șase sute de mii) de lei. Continuă lectura „Care este prețul unui protest?”
Una dintre cele mai proaste expresii cotidiene este acest ”mulțumesc anticipat”. Practic, nu poți să mulțumești unui om pentru ceva ce nu a făcut încă altfel decât anticipat. Continuă lectura „Mulțumesc anticipat. Sau nu.”
Cum? Nu știați? La Emag poți să-ți faci și asigurări, mai exact RCA pentru mașină. Foarte mișto ca serviciu. Intri, îți pui informațiile, îți generează o listă de oferte, selectezi ce-ți convine, deci, ca românul, pe cea mai ieftină, dai next și, iarăși ca românul, bagi rate fără dobândă. Da, se poate să iei cu cardul de cumpărături. Partea nasoală e că nu merge cu voucher-e. Dar mnah, nu le poți avea pe toate. Continuă lectura „Emag, asigurările și reclama mincinoasă”
I-am propus Oanei să scriu despre ea acum vreo două săptămâni. Ne-am dat întâlnire în Manufaktura, o cafenea simpatică amplasată în Mega Mall, poate cel mai plin de cocalari centru comercial din București. Înainte să mă văd cu Oana, am trăit experiențele clasice de aici, anume un specimen luându-se de o pițipoancă în timp ce o alta încerca să îi lege șireturile de la tricou. ”Te ajut eu, pisi!”, zisese personajul. Dar o văd pe Oana și toate scârbele au dispărut. Nu ne-am mai întâlnit de câteva luni, pentru că deși am fost colegi de corporație, Oana a ales o alta, mai bine plătită. Continuă lectura „Corporatiști mișto – Oana Pasăre – episodul 2”
Mi-am făcut cont pe toateblogurile.ro acum vreo șase ani. Și șase luni. Poate chiar și șase zile. Mă rog, am fost atras de ideea de a-mi promova cumva ce scriam pe wordpress la acea vreme. Dar am renunțat când am văzut că totul e cu bani și extrem de complicat. Nicio formă de social media decent, nimic senzațional. Și ca orice om care renunță, nu mai intri pur-și-simplu. Nu-ți dezactivezi contul, sau ceva. Toate bune vreme de vreo cinci-șase ani. Apoi a început spamul.
Primesc săptămânal de la băieții ăștia mesaje cu ce oferte de nerefuzat mai au ei. Un banner, ceva. O atenție, o măslină. Să mai bagi un ban. Deschid mail-ul, din instinct, ca să dau unsubscribe. Surpriză, niciun link, nimic. Zic, hai, poate e așa… la sanchi. Mai primesc un mail, de la același admin. Și altul. Până fac pe Ispas și răspund.
Dar n-o las așa, zic să intru totuși pe portal. Intru, resetez parola (nicio șansă să o mai țin minte). Văd că sunt membru de perioada menționată mai sus și că am vreo 80 de notificări. Niște alți blogări îmi cereau ceva prietenie. Dau click și mă dă afară de pe pagină. Mai dau o dată să intru și-mi zice că nu există adresa. Verific, era cea cu care mă logasem acum 3 minute. Intru în mail și stupoare, toateblogurile.ro îmi răspunse prompt.
Iar eu, nenorocit, cum mă știți, răspund la rându-mi.
Or, așa ceva nu se poate, stimabililor. Eu înțeleg că sunteți români și că ăsta-i comportamentul standard la noi, dar dacă vreți clienți, puneți mâna și băgați-vă un buton de unsubscribe în mail, ceva grafică și un pic de decență în relația cu clienții. Asta cu ”îmi iau jucăriile și plec” nu aduce profit nimănui, doar de aia aveți lipsă de bannere. Inutile, trăi-ne-ar adblocku.
IsPaul zice 