Filmografie şi "must see"-uri

Previziuni pentru Oscar 2024

Hai că m-am maturizat și nu-i mai zic ”previziuni oscaricești ispauliene”. Altfel, vorbim despre un an mediocru pentru filme cu câteva nestemate bine șlefuite. Revelația mea este Sandra Huller care a jucat în două filme nominalizate la cel mai bun film, Anatomy of a Fall și Zone of Interest, având roluri principale în ambele. Mă bucur mult că a primit și o nominalizare la cea mai bună actriță și pot să sper că ăsta e doar începutul unei cariere strălucite care se adresează și publicului hollywoodian.

Dar hai cu opiniile ”educate”.

Continuă lectura

Previziuni Oscaricești IsPauliene – ediția 2023 (cu câștigători)

Eu tot zic de ceva timp că o să schimb titlul, dar e atât de prost și atât de tare m-am obișnuit cu el încât simt că trebuie ediția 100 pentru asta, că Oscarurile se află la ediția cu numărul 95.

Altfel, just fyi, eu nu mă uit la festivitate. Nu-mi pasă de evenimentul ăla extrem de vanitos, cât îmi pasă de competiție în sine, de celebrarea cinematografiei în general și de mine, gen cât de bun sunt să înțeleg evenimentul ăsta. Dar să trecem la subiect. Uite cine zic că câștigă ce anul ăsta:

Continuă lectura

Casa Dragonului versus Inelele Puterii

Dacă ar fi să le comparăm, care e mai mișto? Casa Dragonului vs Inelele Puterii – părere după primele 4 episoade.

Să facem o abordare comparată asupra celor două seriale. E timpuriu, că au apărut doar 5 episoade din Casa Dragonului (HotD) și 4 din Inelele Puterii (RoP). Dar nu e dificil de făcut. E dificil fără spoiler-e, dar nu au cum să fie majore că mnah, au părut prea puține episoade.

Continuă lectura

4 motive pentru care ”Collective” chiar merită nominalizările la Oscar

M-am gândit la câteva motive de bun simț pentru care Collective chiar își merită nominalizările.

Unii poate se așteptau la această nominalizare, alții nu înțeleg cum un documentar poate fi nominalizat la cel mai bun film străin, cert este că e prima dată când se întâmplă lucrul ăsta cu un film românesc și nu e doar o coincidență. E un cumul al muncii vizionare inspirată de un nou val cinematografic care construiește o poveste pe care nimeni nu o știa când s-au apucat de filmat. Și o să încerc să detaliez componentele care au lucrat la aceste nominalizări.

Continuă lectura

Previziuni Oscaricești IsPauliene – Ediția 2020 – Cu câștigători

Încă opt ani și ajungem la ediția cu numărul 100 a premiilor Academiei Americane de Film. Dar până atunci, să ne bucurăm de acest an minunat în materie de filme. Și chiar sunt sincer când zic asta, cam de când fac ”previziunile oscaricești”, cred că acesta e cel mai bun an. Sunt atât de multe filme bune că e destul de dificil să le ierarhizezi. Mă rog, dificil pentru mine. Să ai filme de Scorsese și Tarantino, actori precum Hopkins, Pitt, Pesci, Pacino și

Continuă lectura „Previziuni Oscaricești IsPauliene – Ediția 2020 – Cu câștigători”

Previziuni Oscaricești IsPauliene – ediția 2019 (cu câștigători)

Și iată-ne la a 91-a ediție a Oscarurilor și a 4a ediție de predicții Ispauliene. Un an relativ slab comparativ cu cele anterioare, dar care aduce niște premiere inedite. De exemplu, Melissa McCarthy, o actriță relativ greu de suportat și cu apariții dubioase în comedii mediocre, a reușit să impresioneze Academia cu rolul din ”Can You Ever Forgive Me”, motiv pentru care și-a luat nominalizare. Iar filmul nu e prost deloc, chiar îl recomand cu căldură. O altă posibilă premieră este la categoria ”Cele mai bune costume”, unde toate cele 5 nominalizări sunt deținute de femei, realizatoare ale costumelor, Sandy Powell fiind nominalizată de două ori pentru munca ei din ”The Favourite” și ”Mary Poppins”. Însă elementul meu preferat este nominalizarea la ”cea mai bună cinematografie” a lui Roma, filmat în alb negru și produs de Netflix. De ce mi se pare intrigant? Continuă lectura „Previziuni Oscaricești IsPauliene – ediția 2019 (cu câștigători)”

Coborâm la prima – cronica unui suflet stors

Doar ce m-am întors, când scriu aceste rânduri, de la vizionarea primului lung metraj al lui Tedy Necula. Mulți vor întreba cine este acest Tedy Necula. Ei bine, el este o dovadă vie că boala fizică nu-i decât un mic impediment în drumul înfăptuirii viselor tale. El suferă de tretrapareză, vorbește greu în comparație cu restul lumii și se comportă oarecum ciudat. Dar asta e departe de a fi definitoriu la el. Ce a reușit omul acesta să facă din spatele camerelor, și ceea ce cu siguranță va reuși să mai facă, este ceea ce îl definește cu adevărat. Continuă lectura „Coborâm la prima – cronica unui suflet stors”

Previziuni oscaricești ispauliene – ediția 2018 (cu câștigători)

De 89 de ori s-au dat Oscarurile, acum e a 90-a oară. Am văzut mai toate filmele din listă, și-am să-mi dau cu părerea cum fac an-de-an. Apoi, la final, voi pune niște bani la o casă de pariuri. Să iasă ”combinația”. Ah, și trebuie să zic că anul ăsta nu am niciun film căruia să-i fi dat nota 10, însă remarc o luptă strânsă între pelicule memorabile din punct de vedere vizual. Verdele din Shape of Water, albastrul ochilor lui Churchill, culoarea nisipului marin din Dunkirk, căldura forțată din Lady Bird, accentele țesute în jurul lui Day Lewis în Phantom Thread, lumea perfectă din Get Out!, noroiul apăsător din Mudbound, sau simplul ”eye candy” al lui Blade Runner 2049 fac din Oscarurile de anul ăsta un concurs al filmelor, ei bine, frumoase! Dar să ne dăm cu părerea. Continuă lectura „Previziuni oscaricești ispauliene – ediția 2018 (cu câștigători)”

Cea mai întunecată oră de miercuri seara

Miercuri seara am realizat un lucru despre cel de-al Doilea Război Mondial. Sunt recunoscător că nu am trăit în acea intrigantă și oribilă perioadă, însă sunt foarte recunoscător că vremurile în care trăiesc permit portretizări cinematografice ale evenimentelor de atunci precum Darkest Hour sau Dunkirk. Acum n-am să vorbesc de celelalte filme celebre setate în aceeași perioadă, precum Schindler’s List, The Pianist, Saving Private Ryan, Hacksaw Ridge, La Vita e Bella și alte zeci. Vorbesc de anul 2017, când britanicii au fost în prim plan și au produs două mega-filme doar ca să arate americanilor cum se face. Continuă lectura „Cea mai întunecată oră de miercuri seara”

Dezastrul de luni seara

Ne-am propus de duminică deja că luni mergem la film. Ciudată zi aleasă, dar aia e. Adică mi se pare că sunt cam singurul om pe care-l cunosc care a mers lunea la film. Și ne-am urcat în mașină și ne-am dus să vedem ”Disaster Artist”. Știți despre ce e vorba, Tommy Wiseau și filmul său deja împământenit în mentalul colectiv ca fiind cel mai prost film din istoria cinematografiei, ”The Room”. Continuă lectura „Dezastrul de luni seara”