băsescu – IsPaul zice

Cum să îi faci pe privitorii de Rtv/A3 să te asculte

Logica e o chestie dificilă. Funcționează în moduri surprinzătoare și e legată de elemente precum psihologia. Dar nu vorbesc despre chestii complexe psihologice, despre care nu știu nimic, că n-am studiat. Vorbesc despre o treabă mult mai simplă: dopamina. Nu, nu e vreun drog injectabil, dar e o substanță pe care o secretă creierul atunci când simte el că faci chestii mișto, care-i plac, ca sistem de recompensare. Pavlov. De exemplu, când asculți o melodie care-ți place, senzația de plăcere crește și tot crește pe măsură ce o asculți repetat. Dopamina e cea care-ți oferă plăcerea și, mai mult, ești dependent de ea. Cum să nu fii dependent de plăcere?

Dar să revenim la oile noastre. Logica, modul de a gândi a diverșilor homo sapiens e creată datorită dopaminei. Dacă ție ți se oferă plăcere de la a descoperii chestii noi, să le investighezi, să știi sigur că e adevărat ceea ce știi, altora creierul le oferă dopamină când aderă la un ”adevăr” colectiv acceptat. Dacă ai fost la proteste și ți-a plăcut să vezi atâția oameni de aceeași părere cu a ta, află că fanii A3 și Rtv trăiesc asta zilnic. Ești invidios, nu?

La Rtv se crează impresia că ești boss dacă ai aceeași opinie cu ei. Pentru că sunt în emisiune 20 de oameni deodată. N-au cum să greșească 20 de oameni deodată. Și avocați, și jurnaliști, și șefi de instituții de cercetare politică, și medici. N-au cum. La fel și la A3, n-au cum, seară de seară, oamenii să greșească. Iar când vine cineva cu o părere divergentă, imediat e pus la colț de restul celor din platou. Ferească Dumnezeu să nu ai aceeași opinie cu a lor, tu ca privitor. Nu îți mai iei doza de dopamină. Te enervezi. Cine vrea să fie nervos? Stare de negare, ca la orice prim pas spre renunțare la ceva de care ești dependent. Tremurat, rău… Nu, lasă, mai bine să te întorci la ce zic ăia. De ce să negi ce ți se oferă, mai ales că sunt atâția care au aceeași opinie? Cum s-ar putea înșela ei? Ei oricum știu mai bine. Și tot ei zic că cine nu știe ca ei e manipulat. Ce-ai? Eu, privitorul Rtv manipulat? Niciodată! Ăștia l-au demascat pe Soroș!

Și logica folosită de aceste trusturi de presă, pe lângă senzația de apartenență, oferă dopamină, dar mai mult ca un efect al acestei expuneri decât ca o cauză. Adică, expunându-te la ceva plăcut începi să gândești ca ei. Fac din nouă paralela cu muzica: dacă prima melodie care ți-a plăcut și te-a prins pe care ai ascultat-o repetat este o manea, felicitări, ai toate șansele să devii manelist. Mai mult, dacă mai ai în gașca de prieteni oameni care îți aprobă gustul muzical, cu atât mai mult vei fi manelist. La fel și aici, ajungi să respingi din gașca ta pe oricine nu gândește ca tine, nu simte ca tine și nu are aceleași gusturi cu ale tale. Pa-pa! De ce să nu-mi iau eu doza de dopamină? Doar pentru că ai tu dreptate? Hellz no!

Și acum, cheia: ce treabă are asta cu logica? Păi modul ăsta de a gândi îți face creierul susceptibil unei anumite forme de logică. Dacă încerci să pui pe cineva să citească ”Ordonanța Dragnea”, dintre privitorii Rtv și A3, îți va zice: ”Da, dar uite ce zice aici, că toți ăștia de la articolele astea nu-s grațiați și toți sunt corupți, deci corupții nu-s grațiați, deși, decât să moară în pușcărie…” Dar dacă le zici că Grindeanu a fost plătit de Șoroș să facă ordonanța asta ca să iasă nașpa PSD-ul care vrea să facă atâta de mult bine României, să-i vezi numai cum se schimbă la față. Dopamina își face efectul.

Genul ăsta de abordare a problematicii cu aceleași arme va funcționa în 90% dintre cazuri. Hai 70% (da, știu, cifră scoasă din burtă). Și odată ce le aveți atenția, puteți încet continua către argumentarea firească a lucrurilor: ”de ce crezi tot ce are legătură cu Soroș, dar ce are legătură cu oamenii de zi-cu-zi din politica noastră, de ce nu crezi?” Bine, această ultimă întrebare trebuie pusă după lungi tatonări ale terenului, nu imediat. Purtați o discuție, acceptați, folosiți cuvinte precum ”cred” mai mult decât ”știu”, pentru că nimănui nu-i pasă de ce știi atâta timp cât nu crezi în asta. Pentru oamenii ăștia, ”a crede” e mai important decât ”a știi”, de asta sunt formatori de opinie… de credințe adică. Doar imaginați-vă ce ar face un telespectator Rtv/A3 dacă i s-ar oferi informația brută, fără să i se spună ce părere să aibă. Imaginați-vi-i cu o lege în față, sau cu propunerea de buget… Pierduți, nu știu, întreabă în stânga și în dreapta. Și de ce să fiu ipocrit, și nouă ni se întâmplă adesea situații dintr-acestea stresante și fie încercăm să le evităm, fie să știm cum să le rezolvăm.

Dar am deviat. Pentru sufletul vostru, ponturi:

Niciodată români, iar dacă sunt români, Băsescu e în fruntea lor. Exemplu: Eu cred că Dragnea trebuie închis, că femeile alea pe care le-a angajat în Teleorman, le-a angajat pentru că așa a zis Băsescu. Dar știi că Băsescu e deștept și scapă din orice, dar Dragnea a încălcat legea. Sper să-l denunțe și pe Băse, dar nu știu cum o să se rezolve.
Mereu forțe oculte, dacă nu-s români: Este evident că măririle astea de salarii minime au fost cerute de oengeuri și de Soroș, iar Dragnea, marionetă, a acceptat. Păi în majoritatea Oengeurilor sunt bani la negru, dar ca să-și poată lua oengiștii credit pentru casă, le trebuiau salariul minim mărit, ca să fie în acte, și pentru ei a făcut Dragnea, nu pentru restul, că nu mai câștigă nimeni în România 11 milioane în mână.
Neapărat să spuneți chestii neprobabile: Ăia din stradă nu vor lovitură de stat. De fapt i-a scos Dragnea că există o organizație în PSD foarte puternică, nu zic cine o conduce, care vrea să-l înlăture, și el le-a arătat că poate să scoată 3j de mii de oameni în stradă fără să facă nimic, doar să anunțe o schimbare. Îți dai seama că dacă se ceartă oculții din PSD cu el iese revoluție?

Zic, cred c-ați prins firul. Și nu, nu contează că vă contraziceți pe anumite aspecte, atâta timp cât oculții și Soroș sunt cei răi, alături de Băsescu (pentru A3). Mai băgați niște SRI (mai nou, DIPI), un pic de Udrea, Coldea și referințe la ce-a zis Ghiță, și gata conversația, v-ați făcut formatori de credințe și aveți urechea omului. Rămâne să vedeți cum jonglați cu aducerea lui ”pe calea cea bună”.

Disclaimer: știu, funcțiile dopaminei nu sunt limitate la ce am zis, sunt controversate și mai sunt și alte substanțe și alți factori care afectează mecanismele de răsplată ale creierului și corpului uman. Dar nu despre asta e vorba, finalmente.

Cum se prostește românul

Sumar:

Oprea cere să fie scăpat. E scăpat, apoi zice că mai bine nu era scăpat.
Tăriceanu sare peste cozi și efectele? Mustrare scrisă pentru doi angajați de la carnete.
Blaga i-a dat mașina ”unui prieten” să o miște, din când în când. Acesta a mișcat-o până la Brașov unde a făcut accident. De ce e DNA-ul pe fir? Pentru că erau 700.000 de euro în mașină.
Ponta e anchetat de DNA pentru că Tony Blair. Nu, amicilor, Ponta e anchetat de DNA pentru că 200.000 de euro ilegali în finanțarea campaniei.
Justiția nu e independentă. Pentru că probele de la dosar sunt luate ilegal și… Și ce? În cazul Olguței Vasilescu au fost scoase din dosar cele obținute nelegal? Da, dar pe Băsescu nu-l ia! Ce? A luat-o pe fie-sa, pe Andronic și pe Udrea iar? Nu contează, pe el de ce nu-l ia! Să-l ieie, domne, și pe el, că e hoț! A furat pensiile!
Olivia Steer e ascultată de români și le mor copii. Dar tot ea are dreptate.

Cu alte cuvinte, pe majoritatea subiectelor, mass-media a ajuns pe planul secund în prostirea populației. Purtătorii de stindard sunt clar cei care manipulează. Îi credem, pentru că au exercițiul credibilității de ani de zile pus în practică. Ni se par nu neapărat cinstiți, dar lasă, că la cât au furat, au și făcut ceva bun! Și când ”ne pune mâna-n cap” cineva, probabil Soroș, evident nu e bine! Că ce ne trebuie nouă tehnocrați care să reducă birocrația, să crească investițiile și să aducă oameni mai competenți decât anteriorii la conducere?! Ce ne trebuie nouă consultare publică la fiecare inițiativă legislativă?! Ce-i asta, democrație?!

N-o să ne vină mintea la cap în stilul ăsta. Luați o pauză de la prostii. Gândiți-vă ce este important pentru voi, să obțineți permisul, sau să vă băgați în față ca să-l obțineți? Stând la coadă pierdeți vremea (citeșete o carte!). Dar băgându-vă în față se pune folos necuvenit? Atâta vreme cât pe noi ne interesează mai mult modul în care obținem un lucru și nu doar să-l obținem, vom face din mijloace un scop, iar mijloacele acestea sunt adesea nelegale. Băgând mijloacele nelegale în cultura noastră sub sloganul ”stai că o știu eu pe tanti de la pașapoarte, o sun să te bage în față”, nu ne ajutăm. Nu ne vom face bine astfel. Spunem că aparent dăm o mână de ajutor, dar, fix ca cel care copiază la bac, ne furăm singuri căciula.

Așa și cu ăștia. Olivia Steer zice un lucru foarte bun: informați-vă din toate sursele. Dar informați-vă și despre surse (asta nu mai zice). Cum poți crede pe cineva care nu are studii în medicină? Cum poți crede inculpatul când spune ceva asupra vinovăției. El e nevinovat până la sentință, dar e interesul lui să apară nevinovat în permanență. Abia aștept să-l văd pe cel care-și recunoaște furtul și dă banii înapoi din proprie inițiativă. Până atunci, România nu se va face bine.

5 baliverne mioritice pe care nu le mai suport!

Demisia!

Mereu când se întâmplă câte un rahat în România se strigă ”demisia!”. În toate formele și susținută de toate adverbele și adjectivele posibile. Un subaltern de-al tău a făcut nasoale? Demisia! Te-au prins că te scobeai în nas? Demisia! Ești ministrul educației și un secretar de stat a luat șpagă ca să dea un loc de parcare în fața ministerului? Demisia! Ești ministrul sportului și ai invitat lumea să respecte o lege veche din 2003? Demisia! Uite că nu e chiar atâta de simplu, iar britanicii ne arată clar cum se procedează. Cameron a fost înfrânt, iar finalmente, acesta își va da demisia, însă înțelege un lucru: o acțiune imediată în acest sens va destabiliza situația și mai tare. Și nu numai că înțelege asta, însă oameni care erau pro-brexit susțin că el nu trebuie să-și dea demisia acum, ci trebuie să asigure perioada de tranziție.

Nu, la noi nu. A furat Udrea? Să-și dea Băsescu demisia! E o lege în vigoare de 10 ani, iar actualul ministru, precum și ceilalți 7 de dinainte, nu o aplică întocmai? Demisia! Eu zic: nu. Pune mâna și rezolvă problema, boss! Așa n-ai rezolvat nimic, vine altul și până implementează ce ai cerut tu, s-a dus pe apa sâmbetei tot.

Google Image zice că asta e Apa Sâmbetei... — Google Image zice că asta e Apa Sâmbetei…

2. Arestați-l!

La fel cum e și cu arestările astea preventive. Îl arestezi preventiv ca să ce? Nu poți duce procesul de justiție până la capăt dacă omul nu e arestat? Aaa, de acord să o facem dacă este clar că lăsarea în libertate a omului va obstrucționa justiția, însă nu totul trebuie făcut preventiv în dreptul penal. L-ai prins, anchetează-l, trimite-l în judecată, dă-i sentința și pune-l s-o execute. Un om arestat preventiv nu este și vinovat. Vinovat este doar când are sentință, de preferat definitivă. Până atunci, cu excepția lui ”reasonable doubt”, n-ai de ce să-i pui cătușe. Zic eu. Și așa ar trebui să se întâmple cu tot. Deții o funcție, o vei deține până la proba contrarie, în cazul nostru, sentința. Apoi, după sentință, e simplu: nu doar că trebuie să o execuți, dar dacă ai furat, dai totul înapoi, ”cu camătă”. Și aș adăuga că dacă actul a fost de corupție/abuz în serviciu, n-ar trebui să mai ai dreptul la nici un fel de funcție publică vreme de 10 ani, iar ținând seama de gravitate, toată viața. Ai demonstrat că nu ești integru, pa!

Excepția din cazul acesta este flagrantul. Bineînțeles, plecând de la premisa că și procurorii își fac treaba cum trebuie. Cât despre arestul preventiv, dacă se știe că ai suficientă putere încât să influențezi procesul de justiție, ar cam trebui să se aplice încătușarea.

Hoții cu salariile lor mari!

Și o dezbat și pe a treia: parlamentarii și-au mărit salariile. În primul rând trebuie să insist: marea lor majoritate nu merită nici măcar un scuipat întărit pe obrazul lor. Însă trebuie să admit ceva: nu vom putea atrage oameni integri, fără afaceri și interese, profesioniști adevărați, dacă le dăm salariu de 1500-2000 de lei. Aici nu mă refer doar la Parlament și funcții de înalți demnitari, ci la orice funcție de administrație/management de administrație publică/decizională. De exemplu, cunosc o cârcă de lume care s-ar implica cu mare drag în procesul de administrare a țării, însă nu se ating de asta pentru că salariul este într-atât de mic încât mai bine se corporatesc. Și nu, nu au părinți cu bani ca să-i susțină financiar.

Țin să mă repet: majoritatea celor ”de la palat” nu-și merită nici măcar capacul de la weceu pe post de colan. Aidoma cu unii primari. Și da, atâta vreme cât ei au ce mânca, iar o bucată buna dintre români sunt la limita sărăciei, este aberant să vezi asta, însă tot politicile puse de cei de sus sunt cele care ne cam scot din rahat.

4. Ia să nu mai voteze ăia!

Și, finalmente, insist pe o treabă: diviziunea electorală există, fie geografică, etnică, pe vârstă, religie sau venit. Să negi dreptul unora de a vota doar pentru că nu sunt de acord cu tine este o idioțenie macabră. Iar genul acesta de retorică o întâlnesc adesea în rândul ”tinerilor frumoși și liberi”, din amalgamul cărora nu fac parte. Lasă vârstnicii și pensionarii să voteze, iar dacă te deranjează că votează cu PSD-ul, gândește-te de ce se duc acolo și ce face partidul pe care îl susții tu de nu primește voturile acestora. De fapt, lansez invitația asta partidelor care nu primesc votul susținătorilor de roșu: creați, naibii, platforme și pentru electoratul PSD, că vă certați toți pe aceeași pâine, iar salamul și cașcavalul tot la PSD-UNPR-ALDE rămâne, iar votul într-un singur tur ați văzut pe cine avantajează.

Jumătate dintre români au buda în curte și tu vrei să te ascultăm pe tine, IsPaule?

Da. Jumătate au budă în curte (fără articol hotărât). Ia gândiți-vă, câți români cu casă la țară au buda și în curte, și câți dintre ăștia o au și în casă? Nu serios, câți dintre cunoștințele/rudele voastre de la țară au buda și colo și colo? Eu am cunoștințe/rude într-un singur sat în România unde au buda doar în curte, în rest, peste tot e și în casă și afară. Și sincer, dacă ar fi să-mi fac o casă, cândva în viața asta, mi-aș face o privată-n fundu’ grădinii, de dragul rusticului mioritic. Și da, și ca să le stric ăstora procentele de ”40% dintre români încă au budă în curte”.

Uii îi mai spun acesteia ”căcăstoare”. Acum și în varianta mahon, doar la Dedeman. — Unii îi mai spun acesteia ”căcăstoare”. Acum și în varianta mahon, doar la Dedeman.

Ce vreau să zic este că situația nu e chiar atât de maro pe cât ne-o imaginăm și pe cât ne-o prezintă diverși oameni. Ba chiar tind să cred că procentul de 3% ca medie europeană cu buda doar în curte este aproape de un adevăr, de asemenea, românesc. Bine, poate la noi e un 10%.

Și acum ce? Acum: hai cu hate-ul!

8 Tipuri de știri prin care te manipulează mass-media. Și tu o lași.

Voi încerca să las tabloidul de-o parte, pentru că mi se pare atât de grețos încât simplul fapt că mă gândesc la el îmi generează o stare scârbă totală

Idei scandaloase despre ceva ce s-a întâmplat altfel

Luăm cazul Vianu cu profesorul care l-ar fi pus pe copil să stea în genunchi. Dăm un titlu scandalos din categoria ”un profesor și-a umilit elevii”. Citim că un profesor și-a umilit un elev. Aflăm peste câteva zile că, de fapt, colegii elevului l-au umilit pe acesta, profesorul chiar încercând să rezolve neînțelegerea. Alt titlu scandalos ar fi: ”Se închide. Anunțul făcut de BCR”. Dai click și afli că s-ar putea închide programul ”Prima Casă”. De la ”se închide” la ”s-ar putea” este cale lungă.

Imagini fotoșopate sau scoase din context.

Cel mai la-ndemână exemplu este cel cu soarele proiectat în Beijing pentru că este prea multă poluare. Fals, poza aceea era o reclamă pe un ditamai panou stradal cu leduri. Dar preluăm știri pentru că le-am citit undeva și le vindem drept bun. Altul al fi cel cu Piramidele din Egipt înzăpezite – altă prosteală. Apare anual poza aceea cu titlul ”n-a mai nins in Egipt de pe vremea lui Cuza”, an de an. Acela este un fotoșop clasic, luați de gugăliți.

Mmmm… da… știre!

Știri alarmiste de prost gust

A murit un nene de gripă porcină în București. Stimați români, înnebuniți, vă rog! Nu. Nu se poate să fii atât de alarmist. Citești știrea și afli că omul suferea de câteva alte afecțiuni serioase netratate la timp. Practic, gripa porcină n-a fost decât bomboana de pe coliva unui om care locuia, cel mai probabil, în condiții total insalubre. Dar haideți să purtăm cu toții măști la metrou, ca să nu ne îmbolnăvim.

Băsescu (sau ceva forță ocultă) vrea să scoată istoria din școli.

Citești titlu, asculți știrea, vezi că e pe Antena 3, îți prezintă că o comisie de specialiști lucrează la schimbarea metodologiei și planului cadru pentru diverse materii, printre care și istoria, și fac legătura dintre unul dintre membri și Traian Băsescu, și gata, s-a livrat tot. Mai mult, ca să dai autenticitate știrii, iei doi-trei profesori de istorie (sigur, nu Boia sau Djuvara), pe cât posibil exponenți ai daco-filiei și originilor pure ale României, și-i pui cap-în-cap cu normalul. Evident că iese scântei.

George Soros.

Nu. Gerge Soros n-a nimic. Nu e nici o conspirație împotriva românismului, nimănui nu-i pasă de noi atâta vreme cât suntem pe drumul cel bun. Avem dispute economice cu diverși, asta da, dar bătrânului ăluia puțin îi pasă de cine e premier și ce activitate are societatea civilă în România. Are miliardele lui la care să se gândească.

Vrem spitale nu catedrale.

Și eu vreau spitale nu stadioane. Sau spitale nu autostrăzi surpate. Sau spitale nu delapidări nerecuperate. Sau spitale nu Therme rasiste. Sau spitale nu pensii speciale. Sau spitale nu campanii electorale. Sunt atâtea moduri în care poți compara merele cu pere… mai am: vrem spitale nu mcdonaldsuri. Vrem spitale nu megaimageuri. Vrem spitale nu cafenele pe Dorobanți. La capitolul comparații suntem zei, la capitolul înțelegerea comparațiilor, nu chiar.

Presa străină a zis că… despre România.

Nu, n-a zis presa străină. A zis un român care scrie pentru ”blogurile adevărul” ale site-ului Blid/BBC/CNN/France Press… etc. Dacă nu, atunci a zis agenția aceea de știri preluând știrea din presa națională. Nu mai sunt bani să se trimită corespondenți peste tot în lume, actualmente știrile externe sunt făcute preluând informațiile de pe site-urile agențiilor locale (naționale) de știri. Punct.

Cutare ministru interzice cutare lucru care n-ar trebui interzis.

Pe modelul Elisabeta Lipă a interzis intonarea imnului. Nu, nu a interzis nimic, a trimis o circulară către prefecți prin care îi roagă să vegheze respectarea hotărârii de guvern dată pe vremea lui Năstase. Dar mesajul acesta ajunge în presă din partea unui angajat al unui prefect care e susținut de un partid din opoziție și boom: ai setat agenda mediei conform intereselor de partid.

Și sigur mai sunt. Semnalizați-le voi pe restul, că eu am obosit.

Top 8 oameni pe care-i băgăm prea mult în seamă

Revin cu topuri, că văd că vă plac listele, listomanilor! O să încerc să includ aici oameni care aduc aproape zero aport dezvoltării umanității, ba chiar în multe instanțe încetinesc această dezvoltare prin pura lor prostie, ură și avariție de care dau dovadă în atât de multe și repetate rânduri încât utilitatea lor s-a oprit din a mai fi relativă de foarte multă vreme. Și trebuie să fie Români și contemporani. Și lumea să se uite ”în sus” la ei.

Moise Guran

Încep cu surpriza listei. Moise e unul dintre cei mai adevărați formatori de opinie din România. De multe ori vine cu argumente pertinente și are marele merit că reușește să explice elemente de economie destul de complexe pe înțelesul tuturor. Dar se află pe listă că de multe ori se străduiește prea tare și dă rateuri. Pentru inexperimentat sunt insesizabile, însă felul în care marșează pe elemente superficiale și incomplete în a-și justifica o anumită opinie este suficient cât să îi zic că populism pot face și profesioniștii. Ori se cizelează și-și restrânge paleta de subiecte pe care le abordează, ori nu va părăsi lista asta.

Mihai Gâdea

Obligatoriu. Nu scăpa listei ăsteia acest om. Mult prea mult e România atentă la inepțiile Sintezei produse de șefu’ la Antenă și de invitații lui mai veșnici decât pomenirea ce-o va primi Iliescu. Lângă el se pun Mugur Ciuvică, Dana Grecu Oana Stancu, Radu Tudor, Adrian Ursu și cam atât, că pe Badea îl dezbatem imediat. Oamenii ăștia au aceeași agendă de când Antele: Băsescu. E ok, dezbateți-l, dar totul ar trebui să aibă un final, respectiv în momentul în care sunt zeci de alte subiecte mai arzătoare la ora actuală în România, subiectul ”Băsescu” ar trebui să apară maximum la nivel de pamflet, și chiar și acolo glumele sunt deja expirate.

Traian Băsescu

Da, nu scapă nici acesta. A fost șefu’ la români multă vreme. La ora actuala singura putere pe care o mai are Băsescu este să tremure de la lipsa de alcool. E mai slobod la gură decât l-am cunoscut vreodată și mai distructiv în abordare decât mulți alți ”postaci” de meserie. Nu zic, ne trebuie opinia lui ca persoană abilitată în multe domenii, însă nu ne trebuie atitudinea lui de șef care face chetă. Practic diferența dintre postările sale ultime și fetele care-și fac poze îmbrăcate a ”cerșetoare de atenție”, este… nici una.

Radu Banciu

Șef peste insulte și peste oameni cu probleme de… de nici nu știu în ce categorie să-i bag problemele lui. E inteligent nativ dar handicapat social și are un umor dubios. De asta îi e foarte greu să fie ”entertaining” și de prea multe ori cade într-o libidoșenie evidentă și pentru bărbați. Singurul lucru bun pe care-l face Banciu este… să-l imite pe Radu Banciu. A avut momentele lui de glorie cu Turul Franței lucru care ar trebui să-i arate că mai bine rămânea la sport.

Lucian Mândruță

Nu, serios. Omul acesta cu ce se ocupă de fapt? El din ce trăiește? Singurul lucru pe care-l face este să ”state the obvious”. Nu prea greșește el în ce spune, dar numai când îi aud vocea mă îmbolnăvesc de icter. Are o atitudine mai efeminată decât Miss Universe și se crede cel mai inteligent om din cameră, încercând totuși să fie prieten cu toată lumea. Are o lipsa cronică de umor, și, repet, nu înțeleg cu ce se ocupă. De ce îi tot șeruiește lumea fiecare postare, nu știu. Este clar cea mai inutilă persoană publică din România.

Doi oameni de-a dreptul fascinanți! Un fel de Mr Useless and Redundant Kid…

3. Capatos.Măruță.Ionescu.Gherghe

Cvartetul cretinilor cretinizatori. Aș mai pune-o și Teo Trandafir aici, că a luat-o și ea pe arătură de ceva vreme, însă cei 4 sunt însăși definiția a tot ce este nociv pentru România. Ăștia-s genul de oameni al căror scop este definit de numărul de buci pe care le pot prezenta la televizor. Sunt adesea livrați ca exponenți ai cunoașterii lumii mondene, iar mondenismul este cea mai mare pierdere de timp la care mă pot gândi. Mai mare decât cititul bolgului lui IsPaul (da, am făcut și auto-critica standardizată). Iar la capitolul buci (ca deh, de la pâine și circ s-a ajuns la buci și circ, că dacă ai televizor, ai și pâine), doar Capatos e într-adevăr util, restul pică într-un derizoriu absolut.

Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu

Daaa, l-am pus și pe CAC PT aici. El e. A dovedit de prea multe ori că nu e în stare de nimic. Sunt convins că nu se va opri din acest comportament nici acum. De la a lua apărarea unor oameni evident-vinovați cu orice preț, până la a confunda podul pe care se află, Anton reușește mereu să-și arate inutilitatea și nocivitatea pentru România. Și ce e mai rău la el decât în cazul lui Băsescu este că ăsta nu-și dă seama când să se retragă. Își face un partid total inutil, promovează niște concepte exhaustiv alterate și are o atitudine de licean iresponsabil. Cred că trebuie să-i aducă cineva aminte că e președintele Senatului și nu în curtea școlii. Cât despre ce efecte produce ceea ce spune/face Tăriceanu, de prea multe ori s-a dovedit că dacă face prostii, se repară de vreo curte sau o altă majoritate, sau nu e băgat în seamă pur și simplu. Și totuși, îl băgăm prea mult în seamă, ca să nu mai zic de votul lui în urnă.

Mențiuni dezonorante:

Bobonete, Bendeac și Bordea. Cum orice bere care începe cu ”B” e proastă, la fel și orice comediant la cărui nume începe cu ”B” n-are umor.

Ilie Șerbănescu. E senil, frățioare.

Robert Turcescu și Nașu TV (parcă Radu Moraru îl chema). Alți psihopați conspiraționiști.

Morar și Buzdugan. Așa cum nu mănânci chestii expirate pentru că faci bube, nu asculți expirați pentru că… faci audiență proastă.

Mircea Badea

Inutilul meu preferat. Deși poate fi amuzant… o dată pe lună… nu înțeleg de ce mai este plătit acest om să mai apară pe sticlă. Știu ce spune înainte să deschidă gura, ba mai mult, știu felul în care o va spune. Are aceleași ticuri verbale și de gestică de când i s-a dat ”în Gura Presei”. Și continuă să fie cu o lipsă totală de gust și originalitate în mod constant. Nu face absolut nimic și are pretenția să fie ascultat. Este un cimpanzeu pe banane cu extasy, iar singurul lui atu este că mama lui este profesoară de limba română, deci știe vorbi și scrie corect, în rest crede că mișcarea e totul și ca dacă pui mâna pe bâtă ai rezolvat problema. Predică doar intoleranță, ură și șmechereală (nici măcar cu jm), și ce e mai rău este că e plătit pentru asta. Deci, prietene… deci, cum? E plătit pentru asta? Nu mai pot. Deci nu mai pot cu asta… (grimasă) Băseală abjectă… Vă sună cunoscut?

Condamnatul învietor de morți

Aud din ce în ce mai des un pseudo-discurs argumentativ ce vine din partea susținătorilor celor condamnați care atacă, într-un fel sau altul, o decizie judecătorească. Discursul despre care vorbesc se bazează pe minimizarea faptelor, compararea cu alte cazuri care se aflau în legalitate și exprimarea consecințelor unei asemenea decizii.

Și acum, să trecem la concret. Domnu’ Dragnea fu condamnat, nedefinitiv, la un an de închisoare cu suspendare. Și el zice așa: ”cum se mai poate face campanie în România în condiţiile în care prezenţa la vot poate fi considerată folos necuvenit”. Dragă Dragnea (see what i did there?), dacă făceai campanie într-un mod clasic – cu stegulețe și panouri – nu erai condamnat. Să scoți omul din casă și să îl duci la vot, după tine, n-ar fi scandalos, dar dacă l-aș scoate din casă și l-aș duce la Biserică, n-ar fi asta, oare prozelitism? Nu e oare invaziv și necuvenit să bat la ușa omului și să îi impun, într-un mod sau altul, să facă ce zic eu? Comportamentul electoral, Dragă Dragnea, trebuie indus și nu impus. Iar dacă ai fost incompetent și nu ai schimbat cvorumul înainte de referendum, iată că te-a înțepat Aghiuță și ai făcut nasoale.

Apoi Dragnea continuă cu cea mai halucinantă frază pe care am citit-o astăzi: ”Există acum creat un precedent periculos pentru oricine doreşte să facă în România campanie locală, indiferent la ce nivel – local, judeţean, naţional (campanie locală națională… retardat), un precedent care poate afecta, în opinia mea, democraţia şi libertatea partidelor politice de a îndemna oamenii să vină la vot şi, de asemenea, poate apărea în mentalul colectiv impresia că a te prezenta la vot poate fi ceva rău sau ceva greşit, sau chiar condamnabil”. Deci, să ne înțelegem: să pui postere cu ”hai la vot”, e una, la fel și cu educația civică și eventualele evenimente asemănătoare în timpul campaniei electorale, dar să umpli microbuzul cu băbăciuni doar ca să pice Băsescu, este cu totul altceva. Campania electorala se încheie vinerea la 12 noaptea, iar matale ai făcut toate astea duminică toată ziua.

Și apoi vine el. Chiar el. Unicul el auto-întrebatul dacă Băsescu e fericit în anumite momente. Vine el și zice: ”Decizia Curţii Supreme este o decizie simbolică, de condamnare din punct de vedere juridic a unei acţiuni politice – suspendarea preşedintelui Băsescu şi (a?) referendumul (ui?), practic a celor 7,4 milioane de români care au votat şi a liderilor.” Gata, nivelul de halucinație a crescut semnificativ. Tre’i să-mi iau o pastilă, un extraveral ceva. Deci, fiți atenți acilea la mine. Decizia Curții Supreme […] de condamnare […] a celor 7,4 milioane de români. Am citit eu prost, saaau? Sau nu sunt informat. Eu știu ca fost condamnat Dragnea pentru că a făcut nasoale, nu 7,4 milioane (total vreo 8,45) de oameni care au votat. Dragă Ponta, cu genul ăsta de declarații, tipice, de altfel, pentru Băsescu, te rog să, cel puțin pe mine, mă lași. Apoi, tot Ponta, mai zice una senzațională, comunicațional vorbind: ”Domnul Dragnea are ghinionul de a fi singurul în dosar”. Nu, dragă Ponta, Dragnea nu este simbolul celor 7,4 milioane de români, pentru că în dosarul cu pricina au fost anchetate 75 de persoane.

Și ca să fim clari, Băsescu n-a fost demis pentru că n-ați fost voi în stare să recalculați cvorumul, nu din cauza CCR-ului sau mai știu eu a cui. Dar, mnah, dacă ești minunat și învii morții, e normal să stârnești atenția publicului.

Citatele fură luate ”după” realitatea.net. Tot articolul aici: http://www.realitatea.net/ponta-prima-reactie-despre-condamnarea-lui-dragnea_1698800.html?utm_source=BreakingNews-Homepage&utm_medium=Clicks&utm_campaign=trkweb

Unii duc degetul la nas, alții și-l bagă adânc în

Privesc stupefiat toate abordările presei cu privire la gestul lu’ Udrea de a-și duce deștul la nas în Parlament, în văzul camerelor. Și de filmat și parlamentare. Ba e un gest mafiot, ba vrea să transmită ceva, ba se scărpina, ba se… Băse! Și iată cum ne trezim într-un mare caz de ”nu vedem pădurea de copaci”. Practic atâta s-a înțeles din povestea asta, că Udrea vrea să transmită un mesaj cuiva.

Femeia a vorbit 17 minute în Parlament. Din alea 17 minute, mai nimic n-a fost esențial. A încercat să dea vina pe niște forțe ”oculte”, respectiv SRI (cred, că doar de aia sunt ”oculte”) și să facă o paralelă între Nazism și evenimentele actuale din România folosindu-se de un poem. Aici mi se pare că a făcut cea mai flagrantă greșeală, și nu în ducerea falangei la nară. Practic, în momentul în care compari SRI-ul cu nazismul, și pe politicienii români anchetați cu victimele nazismului german, e clar ca nu înțelegi dimensiunea termenilor. În orice țară normală corupția este dovedită și apoi condamnată, alături de ”prestatorii” actelor de corupție. În România toți sunt victime, fie ale unui sistem opresiv (Voiculescu), ale unei legi definite prost (Becali), sau ale tiraniei ”informației” (Udrea). Nimeni, dar nimeni nu este victima propriilor fapte. Nu vi se pare ceva ciudat?

Eu am zis și o mai zic. Băsescu a făcut multe prostii, dar a făcut 2 lucruri bune: a garantat libertatea presei și a dat independență justiției. Prima a fost ușor de făcut, și imediat cum a realizat-o, asta l-a mușcat de fund (a se vedea suspendările sale). Asta cu independența justiției o să-l muște și pe el, dar mai întâi i-a luat ”pe al lui”. Pentru că pe el nu prea au avut timp să-l instrumenteze.

Practic, miza degetului la nas nu e că ”au luat-o pe Udrea”. Asta a ajuns să fie ”water under the bridge” – ceva mult așteptat și normal. Miza este curățirea clasei politice. Politicienii sunt băgați în pușcărie de chiar legile pe care ei le-au dat. Politicienii sunt anchetați și condamnați nu pentru fapte pe care nu le-au făcut, ci pentru ceea ce au făcut. Udrea a vrut să ne spună că ea ”se lasă anchetată”, însă a încercat să schimbe totul comunicațional, arătând că nu ea e ținta ci SRI este, SRI care este seară de seară blamat pe chiar Antena 3. Deci Udrea face un apel la chiar electoratul Antenist. Disperare? Nu. Comunicare și atât. Cum s-a luat Băsescu de Moguli vreme de 10 ani, poate reușește și ea să se ia de cineva, în cazul de fată SRI.

Și ce ne mai învață evenimentele de ieri? Doar că nu contează ce zici, atâta vreme cât îți duci degetul la nas. Pe românește: poți să zici orice, dar dacă nu ai o conduită specifică, lumea la asta va fi atentă. Și mai pe românește: presa de tip tabloid (surse – speculații – conexiuni inexistente – non-știri) va câștiga mereu. Nimănui nu-i pasă câte lucruri bune a făcut un politician, atâta vreme cât are 6 case și noi plătim 30 de ani la un apartament. Sau ca la fotbal: poate portarul să apare perfect tot meciul, dacă a făcut o singură gafă și din cauza aia a pierdut echipa, el e unic vinovat. Adică singura persoană care are de suferit din gestul lui Udrea este însăși Udrea. Mesajul ei nu a ajuns nicăieri, totul oprindu-se unde i se gată lungul nasului.

Dar e bine. E bine că România se deșteaptă și că nu se mai stă cu degetul în nas. E bine că în România nu mai poți face chiar orice fără ca măcar să dai niște răspunsuri la ceea ce ai făcut. E bine că nu contează în ce tabără ești și cum te cheamă. Dar dacă e să ne luăm după presă, nu e bine, că și-a dus Udrea degetul la nas. Dragă presă, ar fi cazul să ți-l scoți pe al tău de unde ți l-ai băgat.

10 ani. Părerea mea!

A plecat și ăsta. Mă bucur că a plecat pentru că a făcut numa’ rău României. N-a făcut nimic bun și tot ce s-a întâmplat bun sub mandatul lui s-a întâmplat datorită altor persoane pe care, văzându-le că fac bine, Băsescu s-a descotorosit de ele.

Cu această frază am însumat întreg discursul pe care Antena 3/România TV îl vor avea astăzi începând cu ora 13.

Pup-pa-la revedere!

Acum să revenim la lucruri mult mai serioase. Am câțiva prieteni care îmi solicită opinia cu privire la decada băsistă, pe modelul: a fost bine sau a fost rău? Aceasta este o întrebare dificil de răspuns. Personal și sufletește vreau să cred că da, a fost bine. Însă cum încerc să-mi construiesc imaginea de om obiectiv, care poate discerne între ce e bine și ce e rău, empatizând cu ambele părți implicate, îmi este sincer greu să dau un răspuns clar. De asta am să renunț la obiectivitate. Dacă vreți să vă faceți o părere singuri, vă invit să accesați pagina Zodia Scorpionului, unde veți vedea un material care tinde să fie complet și corect cu privire la anii băsiști.

În primul rând, vreau să înțelegeți că de când am eu drept de vot am votat cu Băsescu. Primul meu vot a fost pus pe ”Nu”-ul din buletinul dedicat primei sale suspendări. Am votat pentru el ca președinte și ”da” pe ambele pătrățele ale referendumului său, deși nu susțin și nu susțineam unicameralitatea. Am zis că, de ce să nu-i dau o ”armă” în lupta politică? Cât despre infamul 2012, am fost la vot și am votat ”nu”. Într-un fel îmi pare rău că am făcut-o, pentru că mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă n-ar mai fi fost el președinte. Însă și acum îmi susțin părerea: Traiane, fi bărbat până la capăt! De asta aș fi tare mâhnit să aflu că se va retrage din politică, după cum promitea la un moment dat. Deși, poate după atâta scandal merită și el o leacă de liniște.

Acuma, în zece ani de președinție sub Băsescu am avut parte de bune, de foarte bune, de rele și de foarte rele. De altfel, cine se aștepta să fie numai lapte și miere sau foc și pară cu siguranță de asta a avut parte, că doar știm cum funcționează creierașul nostru: vedem doar ce vrem să vedem. Realitatea și-o face fiecare cu ochiul lui, mai ales când ai o lipsă totală de empatie. Și acum să revenim un pic la obiectivitatea cu care, cred, v-am obișnuit. Am să vorbesc despre cele mai bune și cele mai proaste două lucruri pe care le-a făcut Băsescu și efectele acelor lucruri. Nu vorbim de comunicare, ci de politici publice și decizii politice luate, asumate și perpetuate.

Primul lucru prost: Tăierea pensiilor și salariilor în 2010. Da, știu, am o lipsă acută de originalitate, dar îmi trece. Acesta este, poate, cel mai rău lucru pe care l-a făcut Băsescu. A optat pentru menținerea fondurilor pentru investiții, a optat pentru păstrarea numărului de bugetari, a optat pentru sinuciderea sa politică în detrimentul trecerii prin criză. Da, exact așa am formulat. S-a sinucis politic, iar prin criză, zic eu, am trecut foarte greu. Criza politică ce a urmat apariției crizei economice nu a făcut decât să prelungească efectele contractării economiei și reducerii încrederii investitorilor străini în economia românească. De fonduri europene nu mai zic, că au fost bulversate total, iar rezultatele absorbției sunt catastrofale. Iată de ce e bună predictibilitatea.

Primul lucru bun: Intrarea în UE și întărirea relațiilor cu NATO. Astea nu-s meritele lui, PSD-ul lui Năstase a făcut tot, iar Băse a venit și a luat laurii. Acesta-i discursul standard pe care îl aud în repetate rânduri, și nu e departe de adevăr, dar dacă i-ați auzit conferința de presă de ieri, Băsescu a spus clar: am luat ce a fost bun de la Iliescu/Năstase și am îmbunătățit, punând virgulă după mandatele lor. Mai mult decât atât, toate relațiile cu UE și NATO n-au fost începute de mult-aclamatul PSD ci de guvernarea CDR din care, ghiciți cine a făcut parte. Apoi au fost băgate în Constituție, în 2003, deci Băsescu n-avea de ales. Repet, iată de ce e bună predictibilitatea.

Al doilea lucru prost: Schengen. Am văzut că nu și l-a asumat ieri, lucru care m-a deranjat. Poate că la nivelul politicii internaționale, neintrarea în Schengen este cel mai mare obiectiv ratat. Și-a asumat dorința și planul de a intra în acest spațiu de fiecare dată când a avut ocazia și a eșuat lamentabil. Eu cred că asta s-a întâmplat pe fondul euroscepticismului crescând din ultima perioadă, dar și pe baza capacității scăzute de negociere a României. Planul trebuia să fie simplu: nu mergeam la pachet cu bulgarii și lăsam ”puterea” pe care o aveam în UE să-și facă treaba în relațiile cu Olanda și Finlanda. Nemții și Francezii ne aveau spatele, deci ar fi fost o chestiune de sincronizare.

Al doilea lucru bun: independența justiției. Aici cred că doar Mircea Badea nu reușește să vadă contribuția lui Băsescu. Telepatii și alte chestii. Serios acum, am ajuns să legăm atâția oameni despre care inclusiv votanții lor știau și știu că sunt niște corupți și hoți încât să mai spui că justiția este comandată politic este cel puțin o exagerare. Ultimul caz politic din justiție a fost Trofeul Calității, care dacă nu se întâmpla, tot sângele în instalație de care dau dovadă magistrații în prezent nu ar fi curs. La ora actuală, semne de normalitate anul are.

În fine, că tot îi place lui Mirel Palada să citeze din Dune, vin și eu și zic un citat din Leto II, un tiran care a guvernat universul cunoscut vreme de 3500 de ani, renunțând la umanitatea sa pentru a o garanta pe a ”noastră”: ”Exploziile sunt și comprimări ale timpului. Schimbările observabile în universul natural sunt, toate, într-un anumit grad și dintr-un anumit punct de vedere, explozive; altminteri ele nu v-ar fi perceptibile. Schimbările line și progresive, dacă sunt suficient etalate în timp, rămân nesesizate de observatori a căror perspectivă este prea scurtă. De aceea, vă spun că eu am văzut schimbări pe care voi nu le-ați fi remarcat niciodată.” Cu alte cuvinte, cine real s-a așteptat s-o ducă subit bine și asta datorită lui Băsescu se află într-o eroare uriașă. Același lucru îl pot spune despre toți conducătorii și toate guvernele lumii. Toți cei care zic că o duc mai rău cu siguranță nu o duc din cauza lui Băsescu, pentru că în zece ani poți schimba multe, dar nu poți schimba tot, iar în rău, îmi vine greu să cred că s-au schimbat multe, dacă s-a schimbat ceva, în România ultimilor 10 ani. Sau poate chiar sunt eu dus cu capul.

Și cifre și lozinci. Și ipocrizie și Biserică.

Zilele acestea (cam vreo 45 la număr) am ajuns să urmăresc cea mai proastă, ineptă, disperată și fascinantă campanie electorală pentru prezidențiale. Non-subiecte precum vânzări de copii sau comportamentul electoral al unui anumit candidat s-au transformat în agende veritabile de campanie. N-am văzut nici un program politic palpabil, am văzut doar descrieri de persoane, și mă consider jignit. Jignit pentru că ”lovitură cruntă pentru candidatul X” a devenit cel mai des întâlnit titlu de ziar. Jignit pentru că s-a folosit mai des cuvântul ”Băsescu” în campania asta decât ”Ponta” sau ”Iohannis”. Dar nici un subiect nu a fost mai jignitor pentru mine decât întreaga tabloidizare a Bisericii, horă în care s-a înscris toată lumea. Mai mult decât atât, în spatele blamării sau aclamării implicării Bisericii în campanie stă o ipocrizie de demascarea căreia toată lumea fuge. Nu știu din ce motiv, însă voi încerca să-mi dau seama în cele ce urmează.

Bisericile din România sunt instituții de drept privat cu utilitate publică. Un fel de struțo-cămilă creată din variate necesități, pe care nu am să pun emfază acum. Dar vreau să subliniez că să-i spui Bisericii să nu se implice în campanie este ca și cum i-ai spune vecinului însurat că n-are voie să dea muzica tare la ora 12 ziua pentru că soția acestuia o interzice. Statutul BOR (ca despre ei e vorba până la urmă) interzice implicarea preoților în viața politică, cu anumite excepții, respectiv atunci când integritatea ei ca instituție sau a valorilor promovate de aceasta sunt în pericol. Practic, dacă ar veni cineva cu un discurs anti-BOR (nominal: comuniștii), aceștia își rezervă dreptul de a se apăra public și politic. Celelalte excepții vorbesc despre același lucru, dar la nivel local, dând voie preoților să susțină un anume candidat, sau chiar să candideze pentru funcția de consilier local/județean. Deci, eu încă aștept motivarea celor in BOR care l-au susținut public pe Ponta, în temeiul deciziei Sfântului Sinod. Și nu doar pe Ponta (aici intervine ipocrizia) ci și pe Iliescu în 2000 și pe Constantinescu în 1996. Ah? Nu știați? Biserica Ortodoxă Română a luat poziții oficiale în acei ani, susținând vocal candidații menționați, fie îndemnând oamenii să voteze schimbarea, fie îndemnându-i să nu susțină extremiști.

Și totuși, pentru că nu sunt un ”lozincar”, am să vin și cu cifre, imediat.

În plagiata mea disertație, am făcut un studiu despre cum și cât sunt preoții angrenați în viața politică. Mai exact, am întrebat vreo 80 din cei 500 de preoți din județele Brașov și Sibiu (Arhiepiscopia Sibiului) diferite chestiuni, undeva prin anul 2012. Practic, studiul acesta nu este reprezentativ pentru toată eparhia, dar se apropie puternic de. Și deși e ciudat să raportezi în procente 80 de răspunsuri, așa le voi prezenta pentru că sunt mai ușor de interpretat.

I-am întrebat dacă li s-a propus o colaborare politică până în prezent, la care doar 35% au spus ”da”, restul nu. I-am întrebat dacă li s-a propus să intre într-un partid, iar 29% au zis ”da”. 75% dintre ei, totuși, cunosc cazuri de preoți care s-au implicat într-o campanie politică. Deh, e comunitatea mică, și este normal. Și acum vine una dintre cele mai interesante răspunsuri, pentru care am următoarea plăcintă:

Deci peste 70% își cunosc, cât-de-cât puterile ”manipulatorii”.

Problema mea nu este cu preoții. Unii dintre ei sunt chiar niște veritabili eroi și ar trebui glorificați ca atare. Problema mea este cu cei care atacă Biserica pentru că-și spune punctul de vedere. Într-o lume normală poți să nu fii de acord cu ceea ce spune cineva, dar să ai o pornire împotriva omului respectiv se cheamă ”prejudecată” și duce la chestii mai nasoale. Nu toți preoții se implică în politică, nu toți preoții îl susțin pe Ponta la președinție, nu toți preoții își manipulează enoriașii. În presă se văd niște cazuri într-adevăr strigătoare la cer, și mă umplu de nervi când văd că cel vinovat nu răspunde, ba mai mult, i se pare și normal să facă politică în ”Casa Domnului”.

Da, ”teoria comunicării în doi pași” a lui Lazarsfeld se aplică și pentru preoți, pentru că vrem-nu vrem, aceștia sunt formatori de opinie, sau măcar priviți ca atare de către un oarecare grup din comunitatea lor, iar acesta este un lucru cât se poate de normal. Anormală, însă, este transformarea BOR într-un mijloc de comunicare, de distribuire a unui mesaj. Anormală este lipsa încercării de controlare a derapajelor. La fel de anormală este și generalizarea la care este supusă Biserica.

Mesajul final trebuie să fie clar, și l-a dat și Ilie Sârbu (him, of all people), dacă vrei să faci politică, pune reverenda-n cui. Indiferent ce opinie politică ai, Biserica nu trebuie transformată într-un canal media, nu merită tabloidizarea, deși în unele cazuri invită la facerea ei. Mai ales când susținerea financiară a acesteia este făcută, parțial, de către stat. Adică de IsPaul angajatul, că IsPaul blogger-ul n-are venituri.

Despre schisma contemporană a poporului român

Tastam acum câteva zile despre evenimentul care a paralizat Bucureștiul și a fost nevoie să fie împânzit de polițiști. La finalul acestuia promiteam să elaborez o tematică: Băsescu nu este de vină pentru scindarea populației, Băsescu este un produs al acesteia.

Să trecem repede în revistă istoria schismei românești. Mai întâi a fost decembrie 89. O revoluție pe care eu nu o consider ca fiind împotriva comunismului ci împotriva lui Ceaușescu. Avem ce avem cu oamenii, în primul rând, abia apoi cu ideile, dovada clară că suntem mai tabloidizați decât ne gândim. Acolo au ieșit în stradă cei care au auzit de cuvântul ”libertate” și s-au lovit de cei care considerau acoperișul gratuit de deasupra capului ca având întâietate în fața muncii răsplătite întocmai. Rețin și acum o discuție cu un nene care îmi spunea că pentru noi, ”tineretul”, e greu acum; pe vremuri erai la 7 la uzina, pontai (sic), și nu te mai baga nimeni în seama până la plecare. Puteai să dormi, să joci table, să pleci acasă, nu conta. Dar divaghez.

Apoi a venit iunie 90, adevărata revoluție anti-comunistă, înăbușită de, surpriză, cei care ”muncesc, nu gândesc”. Adică cei care jucau table în uzină, primind apă caldă de două ori pe săptămână. Pe lângă panseluțele plantate, mineriada din iunie 90 a mărit numărul anti-comuniștilor, probabil cu încă un milion de suporteri.

Anul 1992 a arătat că singura soluție pentru Români este, în continuare, Iliescu, FSN, etc. O poveste mult prea cunoscută. Populația era deja clar divizată, iar manifestațiile violente nu erau evitate. România a devenit încet-încet un izvor al urii și al arătării cu degetul. Nici o data eu, cetățeanul, nu sunt de vină pentru ce merge prost în această țară. Mereu celălalt, mereu politicienii. Sunt miner și am bâtă? Bat pe cine îmi pare mie că arată a student. Simplu.

Perioada 1996-2000 a arătat cât de incompetenți pot fi CDR-ii în gestionarea politicii pe plan intern. Drept dovadă, alegerile din 2000 nu i-a dat nici măcar pe locul 2. A apărut, astfel, a treia facțiune: fraierii, aceștia răspund ”Vadim” la întrebarea ”cu cine ați votat în 2000”. Bineînțeles, CDR-ul a înțeles traducerea lui ”kaput”. Următorii patru ani de guvernare Iliescu-Năstase au arătat mai roșii decât eticheta unei sticle de coca-cola. Presa era ”oprimată”, de unde și crescendo-ul știrilor ”de la ora 5”. Nu ne dați voie să zicem nasol de voi? Lasă, nu mai zicem de loc, și băgăm morți.

Da’ de Băsescu ziceți??

Apoi a apărut acest cavaler șuvițat călare pe cașalotul care a mâncat jeratic. Băsescu a promis, în campania din 2004, două lucruri: independența presei și a justiției. Prima s-a întors împotriva lui în repetate rânduri, a se vedea în principal a doua suspendare. A doua, dacă a făcut prostii, urmează să se întoarcă. Și totuși, de ce l-a votat lumea de două ori? Pentru că secesiunea României din punct de vedere al afinității politice este demult creată. Băsescu nu a făcut altceva decât să se folosească de canionul care separă cele două Românii.

Așa s-a ajuns ca în tabăra ”roșie” să fie nostalgicii comuniști, minerii din Valea Jiului și privatizatorii-șefi. În tabăra ”băsistă” (că-s mai multe culori aici) se găsesc afaceriștii melteni de București, hipsterii și toți cei care au păreri politice doar cu câteva săptămâni înainte de alegeri. Bineînțeles, ambele tabere sunt exagerări, sunt convins că există și vo doi oameni normali în fiecare.

Deci, pe scurt: Băsescu nu a creat și nu a trimis nici un om în nici una dintre tabere. Băsiștii au fost creați de roșii, iar roșii au fost creați de Marx, sau cine-o fi inventat socialismul. Băsescu este însuși apogeul acestei secesiuni, iar aversiunea unei tabere față de cealaltă trebuie rezolvată într-un singur mod: alegerile.

În rest, pace și armonie!