Tot internetul, toate televiziunile, întreaga țară vuiește despre crimele de la Caracal. Toți știu cine e de vină. Dacă nu știu, li se spune, pentru că cineva trebuie să fie de vină. Pe grupurile anti-Iohannis și pro-Antena 3 discuțiile sunt în toi. Sunt de vină procurorii, STS, Iohannis, USR, PNL și oricine numai criminalul nu. Continuă lectura „Cine e de vină pentru crimele de la Caracal pe grupurile anti-Iohannis și pro-Antena 3”
Etichetă: Antena 3
Am stat o săptămână pe un grup pro-Antena 3. Mi s-a spart bula.
Cu mâna pe inimă spun că dintre toate televiziunile de știri, locul doi cu destul de multe ore alocate este Antena 3, în grila mea. Da, știu, nu e bine. Le măresc audiența, deci implicit veniturile. Însă nu pot ști ce produse să boicotez fără să mă uit la Antena 3, înțelegeți? Mă uit acolo fix ca să știu ce se vinde prostimii, nu că cei care se uită la acest post sunt proști, nu zic asta. Asta deduceți voi pentru voi. Zic că cei care se uită doar la postul ăsta riscă să fie luați de proști. Continuă lectura „Am stat o săptămână pe un grup pro-Antena 3. Mi s-a spart bula.”
Despre comunicarea de criză – ce a făcut bine și ce a făcut prost PSD-ul în ultima perioadă
Comunicarea de criză este fascinantă din multe privințe. A fost una dintre materiile mele preferate la master și o urmăresc cu mare interes. Am făcut un foarte mic și superficial exercițiu pe baza ultimelor evenimente de importanță uriașă în istoria recentă. Nu spun nimic nou, doar pun evenimentele într-o altă lumină pe care nu am văzut-o până acum. Poate am stat prea mult în Piață.
T-0 – declanșarea crizei
Pe data de 17 ianuarie apăruse ca zvonistică ideea că Guvernul României pregătește două ordonanțe de urgență, una privind grațierea și alta privind dezincriminarea abuzului în serviciu. Cred că nici în visele cele mai groaznice ale nimănui n-a existat ideea că e pe bune. Și totuși, la câteva ore, apar și textele de ordonanțe. La momentul acela, cel mai grav era cel privind grațierea. Nici un semn, pe 17, că s-ar declanșa o criză.
Pe 18 ianuarie, Iohannis încearcă liniștirea lucrurilor și aflarea adevărului față de aceste zvonuri prin prezidarea ședinței de Guvern care nu cuprindea cele două ordonanțe pe ordinea de zi. Câteva ore mai târziu, Ministerul Justiției publică textele de ordonanțe pe site-ul său. Aici s-a declanșat criza, iar ziua de 18 ianuarie este T-0.
Seara, câteva mii de protestatari au ieșit în stradă pentru a cere retragerea acestor ordonanțe. Modul în care au fost tratați protestatarii de către televiziunile pro-putere și de către puterea însăși arată clar că aceștia nu și-au dat seama că se află la începutul unei crize. Atacarea evidentă a protestatarilor a adâncit și a alimentat implicarea celor din piață, precum și numărul lor. A se vedea efectul de bulgăre de zăpadă crescut în urma exploziei activității pe rețelele de socializare prin viralizarea temelor de interes și crearea de diverse hashtag-uri și teme ca „animale naziste”, „sunt plătit de Soroș” și altele, precum și organizarea de evenimente ce invită la protest.
T-1 – când se conștientizează criza
Pe 22 ianuarie, ceea ce este T-1 al crizei, duminica, ies la protest undeva la 30.000 de oameni. Este momentul în care PSD realizează că e vorba despre o criză, însă nu știe cum să reacționeze. Televiziunile atacă cu și mai mare virulență protestatarii. Se lansează ideea că ar fi plătiți de Soroș inclusiv copiii și câinii, iar membri PSD-ALDE ies în continuare cu mesaje de atac direcționate împotriva protestatarilor. Comunicarea e clar că nu e centralizată, iar asta întărâtă și mai tare spiritele. Lipsa unui mesaj unic și a unui număr restrâns de purtători de mesaj generează și mai mult haos adâncind spirala motivelor pentru care protestatarii au ieșit în stradă.
Referendumul convocat de Iohannis a fost un subiect evitat aproape complet de către cei care au generat criza, ei neurmărind legitimarea acestuia. Nici măcar consultările publice anunțate de Ministerul Justiției, ulterior, nu fac referire la acest referendum, în sensul așteptării luării unei decizii în sens legislativ după ce se validează referendumul. Este pentru prima dată când PSD-ul dă semne că au început un management al crizei prin acționarea în mod unanim asupra unei teme de importanță ridicată.
În sensul disculpării asupra deciziei de a da ordonanțele de urgență, mesajele sunt aceleași indiferent de sursa provenienței lor: CEDO, deciziile CCR, comisia de la Veneția, etc. Acestea nu s-au schimbat în mod radical, cu excepția renunțării la ideea de „urgență”. Alte mesaje nici nu ar putea să dea, pentru că s-ar delegitima. A se vedea modul total greșit al lui Dragnea de a „profita” de moartea lui Dan Adamescu în sens emoțional, mesaj transmis pe ideea că „nu vrea să profite de asta”, lucru pe care îl făcea. Aici mi-a fost clar că cei care îl consiliază pe Dragnea nu sunt suficient de pregătiți pe tema comunicării de criză, urmând ca la ceva timp să apară, iarăși ca zvonistică, ideea că Dragnea i-a contactat pe consilierii israelieni care i-au câștigat alegerile în 11 decembrie.
T-2 – „damage control-ul” care trebuia să stopeze criza
Duminică, pe 29 ianuarie au loc unele dintre cele mai ample proteste ținute până atunci în istoria recentă a României. Guvernul și purtătorii de mesaj intră într-un ”silenzio stampa”, o formă de a limita potențialele nasoale pe care o declarație de-ale lor ar putea-o face. Protestele sunt pașnice și atrag foarte multă atenție internațional. În intern, cei care au generat criza vor să liniștească apele susținând că cei care ies nu au motiv.
Luni are loc o dezbatere publică asupra celor doi elefanți, iar elefantul mai mare (a se citi grațierea) primește promisiunea că nu va fi ordonanță și că nu va grația nicio faptă de corupție sau fapte violente, în nicio formă. Lucrurile par liniștite.
T-3 – criză în adevăratul sens al cuvântului
Marți are loc o ședință de guvern care se prelungește până după ora 22.00. În urma ședinței de guvern, Ministerul Justiției anunță trimiterea către Parlament a unei propuneri legislative asupra ordonanței grațierii și adoptarea ordonanței 13 care, într-o anumită măsură, dezincrimina abuzul în serviciu.
Acest anunț aduce în Piața Victoriei 15 mii de oameni la orele 12-1 noaptea. Motivul supărării și agitației este amplificat de comunicarea incredibil de defectuoasă a Ministrului Iordache, care într-un ton superior răspunde grăbit la întrebări solicitând repetat ceea ce a ajuns deja un laitmotiv: „altă întrebare”. Domnul Iordache este departe de a fi un om al comunicării, el neînțelegând sub nicio formă această artă, motiv pentru care, pe bună dreptate, a și fost acuzat de colegii de partid. Orice formă mai liniștită de discuție și de dezbatere ar fi ajutat neadâncirii crizei.
De miercuri și până duminică, seară de seară, în Piața Victoriei se adună din ce în ce mai mulți oameni, ajungându-se la apogeul (probabil exagerat) de 300.000 de oameni duminică în București și alți 300.000 în țară.
Dar nu ce era ”în piață” e interesant. Ci lista de lucruri pe care le-au făcut cei de pe celelalte baricade, într-un răstimp foarte scurt:
- Antena 3 devine mediator, încercând să reducă din retragerea de brand-uri care-și făceau reclamă pe post. Tonul temperat este dat și de o altă ”coincidență”…
- Mircea Badea și Mihai Gâdea nu mai sunt purtători de mesaj în acest timp. Ei părăsesc țara pentru motive obiective, însă activitatea lor, inclusiv în online, este redusă considerabil.
- Închiderea conturilor de facebook ale celor care în genere atacă destul de virulent este o decizie radicală dar eficientă de „damage control”, respectiv Mircea Badea, Gabriela Firea precum și alte personaje ca doamna consilier local care i-a numit ”putori” pe protestatari.
- Unicitatea mesajelor pozitive a început să fie foarte pregnantă din partea membrilor de partid care erau obișnuiți să poarte mesaje. Acestea vorbeau despre realizările guvernului Grindeanu și încercau devierea prin pozitivism a atenției. Greșeala este că bula era deja făcută, majoritatea triindu-și prietenii din online în funcție de apartenența politică.
- Mesajul contramanifestației menit să sădească frica ”spargerii României” în rândul protestatarilor, precum și asumarea vinei asupra lor și a lui Iohannis, ca purtător de stindard a fost izvorât atunci și aruncat în toate mediile de către purtătorii principali de mesaj: Dragnea și Tăriceanu. Acest mesaj a fost întărit de începutul ”contramanifestației” de duminică, 5 februarie. Bineînțeles, ideea e scoasă de la naftalină unde erau ținute cele cu care se ataca ”răul suprem”, Băsescu, însă acum e pusă într-un alt context și dusă la un alt nivel.
- Încetarea oricărei forme de atac direct din partea purtătorilor de mesaj de pe baricadele PSD este rezultatul final al celor mai sus menționate. Ei atacau legitimități, și nu oameni, și încercau transmiterea unui mesaj unic. Totul cu o excepție.
- România TV nu se dezice de mesajele simple pe care le dă, însă puternic alarmiste. Totuși, retragerea publicității de pe acest post, și de pe Antena, este pretată drept o victorie pentru stradă, alături aparenta lipsă de prezență a lor la proteste. Dacă aș gândi conspiraționist, aș crede că fix asta s-a și urmărit, oferirea de victorii celor din piață, în sensul calmării lor. Dar acestea sunt efecte, și nu cauze.
T-4 – ameliorarea crizei
Primele semne de ameliorare a crizei au apărut în urma reacțiilor relativ-pozitive rezultate în urma OUG 14, cea de abrogare a OUG 13. Totuși, indignarea celor din piață a fost alimentată de presupusa neconstituționalitate a OUG 14. Prezența a unui număr mic de oameni luni, pe 6, arată impactul pozitiv pe care l-a avut această abrogare. Marți, acest număr a scăzut și mai tare, ajungând la ”doar” un 12.000, tot mult mai mare decât în prima zi de marți (T-0), când au fost 4000.
Ameliorarea finală a venit, nesperat, de la opoziție, care și-a făcut datoria și a depus o moțiune de cenzură, moțiune care a picat în Parlament în urma unei discuții în care Prim-Ministrul își asuma faptul că nu va mai trata în acest fel probleme de importanță majoră. Finalul crizei va fi mâine când se va prezenta demisia lui Iordache.
Acum, dacă ne întoarcem la T1 și urmărim rezolvarea simplă: retragerea proiectelor de ordonanță de pe masa Guvernului și trimiterea sub formă de propunere legislativă în Parlament ar fi dezumflat tot valul care a dus la ieșirea a sute de mii de oameni. Cel mai mare risc al unei crize de imagine este să nu știi când de afli în mijlocul uneia, iar în cazul de față, specula zice că motivul persistării în criză este interesul personal. Cred că, imagistic și comunicațional, PSD-ul a învățat multe de aici, deși arată în continuare că greșeli se pot strecura. De partea cealaltă, presiunea la care PSD-ul este supus, cel puțin următoarele 3-4 luni, va ajuta enorm la supravegherea mișcărilor acestui partid, cam din toate direcțiile.
Sunt un animal cretin nazist (gramatical)
Și uite cum, încă o dată, în loc să stau acasă să văd vreun film nominalizat la Oscar, să-l citesc pe Hesse sau să văd finalul de la Vikings, ies în stradă. Și mă bucur că nu sunt singurul care a gândit la fel. Cu cățel, cu elefant, care de care mai mulți și mai supărați, dar, ca data trecută, la fel de civilizați, s-au strâns ei… Cei care știu să spună ”nu!”.
Mesajul e simplu, nu s-a schimbat: nu grațierii, mai ales în forma propusă. Nu schimbărilor asupra codului penal, în special plafonării prejudiciului pentru abuzul în serviciu. Chiar zicea foarte bine o pancartă: dacă eu nu dau 190.000 de lei în taxe către stat, sunt scăpat?
Dar de ce sunt eu un animal cretin nazist? Păi așa a zis acela, de la ALDEU. Am să port orice stigmă care mi se pune cu foarte mare mândrie. Dar am o întrebare, dacă tot ziceți că mă plătește Soroș, banii unde sunt? I-am dat ibanu greșit? Și eu și toată suta de mii care a ieșit în stradă?
Și, din nou, spre marea mea uimire și surprindere plăcută, era foarte curat pe jos. Trebuia să mă uit atent să văd vreun muc de țigară aruncat pe asfalt. De faptul că au fost zeci de câini și nici urmă de ”rahați” pe partea carosabilă, nu mai zic. Poate singurul reproș pe care ar trebui să-l fac este că mulțimea striga constant ”Antena 3, niște derbedei” în momentul în care treceam pe lângă vreun car de transmisie de la ”respectabila” televiziune. Dar știți ce e de apreciat, totuși? Deși se simțea starea de repulsie a protestatarului față de sigla televiziunii, niciun demonstrant n-a sărit ”la harță” cu vreun reporter/cameraman de la ”singura televiziune independentă”, asta în ciuda lipsei de jandarmi prin preajma carelor de transmisie.
La un moment dat, m-am trezit cu un jandarm pașnic lângă mine. L-am întrebat politicos dacă știe dacă protestul acesta este legal. Mi-a răspuns la fel de pașnic că protestul este spontan. L-am întrebat dacă încălcăm vreo lege aici, și dacă da, care ar fi amenda de om. Speriat, s-a uitat la mine și mi-a repetat că e protest spontan. I-am spus că dacă am încălcat vreo lege, chiar vreau să plătesc amenda. Legea trebuie respectată chiar și atunci când nu îți convine. M-a măsurat din ochi și mi-a spus că ar fi bine ca toți să gândească ca mine. Și i-am răspuns că sunt convins că marea parte a celor pe care îi cuprindeam cu privirea gândesc la fel. I-am mulțumit pentru siguranța pe care ne-o oferă și m-am întors la gașca mea de animale cretine naziste, oameni care au purtat acest stindard cu mare drag.
Finalmente, am fost 100.000 în stradă. Aproape. Oare acum s-a transmis mesajul? Oare acum le mai e frică de noi? Se potolesc, oare? Doar timpul ne va spune, dar noi știm ce avem de făcut, dacă iarăși suntem luați de proști, repetăm schema, până reușim ce ne-am propus.
P.S. dacă-l vedeți pe Soroș, să-i spuneți că mi-e dator cu 300 de lei, și că n-am scos broaștele la protest că-s în hibernare.
Cum să îi faci pe privitorii de Rtv/A3 să te asculte
Logica e o chestie dificilă. Funcționează în moduri surprinzătoare și e legată de elemente precum psihologia. Dar nu vorbesc despre chestii complexe psihologice, despre care nu știu nimic, că n-am studiat. Vorbesc despre o treabă mult mai simplă: dopamina. Nu, nu e vreun drog injectabil, dar e o substanță pe care o secretă creierul atunci când simte el că faci chestii mișto, care-i plac, ca sistem de recompensare. Pavlov. De exemplu, când asculți o melodie care-ți place, senzația de plăcere crește și tot crește pe măsură ce o asculți repetat. Dopamina e cea care-ți oferă plăcerea și, mai mult, ești dependent de ea. Cum să nu fii dependent de plăcere?
Dar să revenim la oile noastre. Logica, modul de a gândi a diverșilor homo sapiens e creată datorită dopaminei. Dacă ție ți se oferă plăcere de la a descoperii chestii noi, să le investighezi, să știi sigur că e adevărat ceea ce știi, altora creierul le oferă dopamină când aderă la un ”adevăr” colectiv acceptat. Dacă ai fost la proteste și ți-a plăcut să vezi atâția oameni de aceeași părere cu a ta, află că fanii A3 și Rtv trăiesc asta zilnic. Ești invidios, nu?
La Rtv se crează impresia că ești boss dacă ai aceeași opinie cu ei. Pentru că sunt în emisiune 20 de oameni deodată. N-au cum să greșească 20 de oameni deodată. Și avocați, și jurnaliști, și șefi de instituții de cercetare politică, și medici. N-au cum. La fel și la A3, n-au cum, seară de seară, oamenii să greșească. Iar când vine cineva cu o părere divergentă, imediat e pus la colț de restul celor din platou. Ferească Dumnezeu să nu ai aceeași opinie cu a lor, tu ca privitor. Nu îți mai iei doza de dopamină. Te enervezi. Cine vrea să fie nervos? Stare de negare, ca la orice prim pas spre renunțare la ceva de care ești dependent. Tremurat, rău… Nu, lasă, mai bine să te întorci la ce zic ăia. De ce să negi ce ți se oferă, mai ales că sunt atâția care au aceeași opinie? Cum s-ar putea înșela ei? Ei oricum știu mai bine. Și tot ei zic că cine nu știe ca ei e manipulat. Ce-ai? Eu, privitorul Rtv manipulat? Niciodată! Ăștia l-au demascat pe Soroș!
Și logica folosită de aceste trusturi de presă, pe lângă senzația de apartenență, oferă dopamină, dar mai mult ca un efect al acestei expuneri decât ca o cauză. Adică, expunându-te la ceva plăcut începi să gândești ca ei. Fac din nouă paralela cu muzica: dacă prima melodie care ți-a plăcut și te-a prins pe care ai ascultat-o repetat este o manea, felicitări, ai toate șansele să devii manelist. Mai mult, dacă mai ai în gașca de prieteni oameni care îți aprobă gustul muzical, cu atât mai mult vei fi manelist. La fel și aici, ajungi să respingi din gașca ta pe oricine nu gândește ca tine, nu simte ca tine și nu are aceleași gusturi cu ale tale. Pa-pa! De ce să nu-mi iau eu doza de dopamină? Doar pentru că ai tu dreptate? Hellz no!
Și acum, cheia: ce treabă are asta cu logica? Păi modul ăsta de a gândi îți face creierul susceptibil unei anumite forme de logică. Dacă încerci să pui pe cineva să citească ”Ordonanța Dragnea”, dintre privitorii Rtv și A3, îți va zice: ”Da, dar uite ce zice aici, că toți ăștia de la articolele astea nu-s grațiați și toți sunt corupți, deci corupții nu-s grațiați, deși, decât să moară în pușcărie…” Dar dacă le zici că Grindeanu a fost plătit de Șoroș să facă ordonanța asta ca să iasă nașpa PSD-ul care vrea să facă atâta de mult bine României, să-i vezi numai cum se schimbă la față. Dopamina își face efectul.
Genul ăsta de abordare a problematicii cu aceleași arme va funcționa în 90% dintre cazuri. Hai 70% (da, știu, cifră scoasă din burtă). Și odată ce le aveți atenția, puteți încet continua către argumentarea firească a lucrurilor: ”de ce crezi tot ce are legătură cu Soroș, dar ce are legătură cu oamenii de zi-cu-zi din politica noastră, de ce nu crezi?” Bine, această ultimă întrebare trebuie pusă după lungi tatonări ale terenului, nu imediat. Purtați o discuție, acceptați, folosiți cuvinte precum ”cred” mai mult decât ”știu”, pentru că nimănui nu-i pasă de ce știi atâta timp cât nu crezi în asta. Pentru oamenii ăștia, ”a crede” e mai important decât ”a știi”, de asta sunt formatori de opinie… de credințe adică. Doar imaginați-vă ce ar face un telespectator Rtv/A3 dacă i s-ar oferi informația brută, fără să i se spună ce părere să aibă. Imaginați-vi-i cu o lege în față, sau cu propunerea de buget… Pierduți, nu știu, întreabă în stânga și în dreapta. Și de ce să fiu ipocrit, și nouă ni se întâmplă adesea situații dintr-acestea stresante și fie încercăm să le evităm, fie să știm cum să le rezolvăm.
Dar am deviat. Pentru sufletul vostru, ponturi:
- Niciodată români, iar dacă sunt români, Băsescu e în fruntea lor. Exemplu: Eu cred că Dragnea trebuie închis, că femeile alea pe care le-a angajat în Teleorman, le-a angajat pentru că așa a zis Băsescu. Dar știi că Băsescu e deștept și scapă din orice, dar Dragnea a încălcat legea. Sper să-l denunțe și pe Băse, dar nu știu cum o să se rezolve.
- Mereu forțe oculte, dacă nu-s români: Este evident că măririle astea de salarii minime au fost cerute de oengeuri și de Soroș, iar Dragnea, marionetă, a acceptat. Păi în majoritatea Oengeurilor sunt bani la negru, dar ca să-și poată lua oengiștii credit pentru casă, le trebuiau salariul minim mărit, ca să fie în acte, și pentru ei a făcut Dragnea, nu pentru restul, că nu mai câștigă nimeni în România 11 milioane în mână.
- Neapărat să spuneți chestii neprobabile: Ăia din stradă nu vor lovitură de stat. De fapt i-a scos Dragnea că există o organizație în PSD foarte puternică, nu zic cine o conduce, care vrea să-l înlăture, și el le-a arătat că poate să scoată 3j de mii de oameni în stradă fără să facă nimic, doar să anunțe o schimbare. Îți dai seama că dacă se ceartă oculții din PSD cu el iese revoluție?
Zic, cred c-ați prins firul. Și nu, nu contează că vă contraziceți pe anumite aspecte, atâta timp cât oculții și Soroș sunt cei răi, alături de Băsescu (pentru A3). Mai băgați niște SRI (mai nou, DIPI), un pic de Udrea, Coldea și referințe la ce-a zis Ghiță, și gata conversația, v-ați făcut formatori de credințe și aveți urechea omului. Rămâne să vedeți cum jonglați cu aducerea lui ”pe calea cea bună”.
Disclaimer: știu, funcțiile dopaminei nu sunt limitate la ce am zis, sunt controversate și mai sunt și alte substanțe și alți factori care afectează mecanismele de răsplată ale creierului și corpului uman. Dar nu despre asta e vorba, finalmente.
8 Tipuri de știri prin care te manipulează mass-media. Și tu o lași.
Voi încerca să las tabloidul de-o parte, pentru că mi se pare atât de grețos încât simplul fapt că mă gândesc la el îmi generează o stare scârbă totală
- Idei scandaloase despre ceva ce s-a întâmplat altfel
Luăm cazul Vianu cu profesorul care l-ar fi pus pe copil să stea în genunchi. Dăm un titlu scandalos din categoria ”un profesor și-a umilit elevii”. Citim că un profesor și-a umilit un elev. Aflăm peste câteva zile că, de fapt, colegii elevului l-au umilit pe acesta, profesorul chiar încercând să rezolve neînțelegerea. Alt titlu scandalos ar fi: ”Se închide. Anunțul făcut de BCR”. Dai click și afli că s-ar putea închide programul ”Prima Casă”. De la ”se închide” la ”s-ar putea” este cale lungă.
- Imagini fotoșopate sau scoase din context.
Cel mai la-ndemână exemplu este cel cu soarele proiectat în Beijing pentru că este prea multă poluare. Fals, poza aceea era o reclamă pe un ditamai panou stradal cu leduri. Dar preluăm știri pentru că le-am citit undeva și le vindem drept bun. Altul al fi cel cu Piramidele din Egipt înzăpezite – altă prosteală. Apare anual poza aceea cu titlul ”n-a mai nins in Egipt de pe vremea lui Cuza”, an de an. Acela este un fotoșop clasic, luați de gugăliți.
Mmmm… da… știre!
- Știri alarmiste de prost gust
A murit un nene de gripă porcină în București. Stimați români, înnebuniți, vă rog! Nu. Nu se poate să fii atât de alarmist. Citești știrea și afli că omul suferea de câteva alte afecțiuni serioase netratate la timp. Practic, gripa porcină n-a fost decât bomboana de pe coliva unui om care locuia, cel mai probabil, în condiții total insalubre. Dar haideți să purtăm cu toții măști la metrou, ca să nu ne îmbolnăvim.
- Băsescu (sau ceva forță ocultă) vrea să scoată istoria din școli.
Citești titlu, asculți știrea, vezi că e pe Antena 3, îți prezintă că o comisie de specialiști lucrează la schimbarea metodologiei și planului cadru pentru diverse materii, printre care și istoria, și fac legătura dintre unul dintre membri și Traian Băsescu, și gata, s-a livrat tot. Mai mult, ca să dai autenticitate știrii, iei doi-trei profesori de istorie (sigur, nu Boia sau Djuvara), pe cât posibil exponenți ai daco-filiei și originilor pure ale României, și-i pui cap-în-cap cu normalul. Evident că iese scântei.
- George Soros.
Nu. Gerge Soros n-a nimic. Nu e nici o conspirație împotriva românismului, nimănui nu-i pasă de noi atâta vreme cât suntem pe drumul cel bun. Avem dispute economice cu diverși, asta da, dar bătrânului ăluia puțin îi pasă de cine e premier și ce activitate are societatea civilă în România. Are miliardele lui la care să se gândească.
- Vrem spitale nu catedrale.
Și eu vreau spitale nu stadioane. Sau spitale nu autostrăzi surpate. Sau spitale nu delapidări nerecuperate. Sau spitale nu Therme rasiste. Sau spitale nu pensii speciale. Sau spitale nu campanii electorale. Sunt atâtea moduri în care poți compara merele cu pere… mai am: vrem spitale nu mcdonaldsuri. Vrem spitale nu megaimageuri. Vrem spitale nu cafenele pe Dorobanți. La capitolul comparații suntem zei, la capitolul înțelegerea comparațiilor, nu chiar.
- Presa străină a zis că… despre România.
Nu, n-a zis presa străină. A zis un român care scrie pentru ”blogurile adevărul” ale site-ului Blid/BBC/CNN/France Press… etc. Dacă nu, atunci a zis agenția aceea de știri preluând știrea din presa națională. Nu mai sunt bani să se trimită corespondenți peste tot în lume, actualmente știrile externe sunt făcute preluând informațiile de pe site-urile agențiilor locale (naționale) de știri. Punct.
- Cutare ministru interzice cutare lucru care n-ar trebui interzis.
Pe modelul Elisabeta Lipă a interzis intonarea imnului. Nu, nu a interzis nimic, a trimis o circulară către prefecți prin care îi roagă să vegheze respectarea hotărârii de guvern dată pe vremea lui Năstase. Dar mesajul acesta ajunge în presă din partea unui angajat al unui prefect care e susținut de un partid din opoziție și boom: ai setat agenda mediei conform intereselor de partid.
Și sigur mai sunt. Semnalizați-le voi pe restul, că eu am obosit.
Top 8 oameni pe care-i băgăm prea mult în seamă
Revin cu topuri, că văd că vă plac listele, listomanilor! O să încerc să includ aici oameni care aduc aproape zero aport dezvoltării umanității, ba chiar în multe instanțe încetinesc această dezvoltare prin pura lor prostie, ură și avariție de care dau dovadă în atât de multe și repetate rânduri încât utilitatea lor s-a oprit din a mai fi relativă de foarte multă vreme. Și trebuie să fie Români și contemporani. Și lumea să se uite ”în sus” la ei.
- Moise Guran
Încep cu surpriza listei. Moise e unul dintre cei mai adevărați formatori de opinie din România. De multe ori vine cu argumente pertinente și are marele merit că reușește să explice elemente de economie destul de complexe pe înțelesul tuturor. Dar se află pe listă că de multe ori se străduiește prea tare și dă rateuri. Pentru inexperimentat sunt insesizabile, însă felul în care marșează pe elemente superficiale și incomplete în a-și justifica o anumită opinie este suficient cât să îi zic că populism pot face și profesioniștii. Ori se cizelează și-și restrânge paleta de subiecte pe care le abordează, ori nu va părăsi lista asta.
- Mihai Gâdea
Obligatoriu. Nu scăpa listei ăsteia acest om. Mult prea mult e România atentă la inepțiile Sintezei produse de șefu’ la Antenă și de invitații lui mai veșnici decât pomenirea ce-o va primi Iliescu. Lângă el se pun Mugur Ciuvică, Dana Grecu Oana Stancu, Radu Tudor, Adrian Ursu și cam atât, că pe Badea îl dezbatem imediat. Oamenii ăștia au aceeași agendă de când Antele: Băsescu. E ok, dezbateți-l, dar totul ar trebui să aibă un final, respectiv în momentul în care sunt zeci de alte subiecte mai arzătoare la ora actuală în România, subiectul ”Băsescu” ar trebui să apară maximum la nivel de pamflet, și chiar și acolo glumele sunt deja expirate.
- Traian Băsescu
Da, nu scapă nici acesta. A fost șefu’ la români multă vreme. La ora actuala singura putere pe care o mai are Băsescu este să tremure de la lipsa de alcool. E mai slobod la gură decât l-am cunoscut vreodată și mai distructiv în abordare decât mulți alți ”postaci” de meserie. Nu zic, ne trebuie opinia lui ca persoană abilitată în multe domenii, însă nu ne trebuie atitudinea lui de șef care face chetă. Practic diferența dintre postările sale ultime și fetele care-și fac poze îmbrăcate a ”cerșetoare de atenție”, este… nici una.
- Radu Banciu
Șef peste insulte și peste oameni cu probleme de… de nici nu știu în ce categorie să-i bag problemele lui. E inteligent nativ dar handicapat social și are un umor dubios. De asta îi e foarte greu să fie ”entertaining” și de prea multe ori cade într-o libidoșenie evidentă și pentru bărbați. Singurul lucru bun pe care-l face Banciu este… să-l imite pe Radu Banciu. A avut momentele lui de glorie cu Turul Franței lucru care ar trebui să-i arate că mai bine rămânea la sport.
- Lucian Mândruță
Nu, serios. Omul acesta cu ce se ocupă de fapt? El din ce trăiește? Singurul lucru pe care-l face este să ”state the obvious”. Nu prea greșește el în ce spune, dar numai când îi aud vocea mă îmbolnăvesc de icter. Are o atitudine mai efeminată decât Miss Universe și se crede cel mai inteligent om din cameră, încercând totuși să fie prieten cu toată lumea. Are o lipsa cronică de umor, și, repet, nu înțeleg cu ce se ocupă. De ce îi tot șeruiește lumea fiecare postare, nu știu. Este clar cea mai inutilă persoană publică din România.
Doi oameni de-a dreptul fascinanți! Un fel de Mr Useless and Redundant Kid…
3. Capatos.Măruță.Ionescu.Gherghe
Cvartetul cretinilor cretinizatori. Aș mai pune-o și Teo Trandafir aici, că a luat-o și ea pe arătură de ceva vreme, însă cei 4 sunt însăși definiția a tot ce este nociv pentru România. Ăștia-s genul de oameni al căror scop este definit de numărul de buci pe care le pot prezenta la televizor. Sunt adesea livrați ca exponenți ai cunoașterii lumii mondene, iar mondenismul este cea mai mare pierdere de timp la care mă pot gândi. Mai mare decât cititul bolgului lui IsPaul (da, am făcut și auto-critica standardizată). Iar la capitolul buci (ca deh, de la pâine și circ s-a ajuns la buci și circ, că dacă ai televizor, ai și pâine), doar Capatos e într-adevăr util, restul pică într-un derizoriu absolut.
- Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu
Daaa, l-am pus și pe CAC PT aici. El e. A dovedit de prea multe ori că nu e în stare de nimic. Sunt convins că nu se va opri din acest comportament nici acum. De la a lua apărarea unor oameni evident-vinovați cu orice preț, până la a confunda podul pe care se află, Anton reușește mereu să-și arate inutilitatea și nocivitatea pentru România. Și ce e mai rău la el decât în cazul lui Băsescu este că ăsta nu-și dă seama când să se retragă. Își face un partid total inutil, promovează niște concepte exhaustiv alterate și are o atitudine de licean iresponsabil. Cred că trebuie să-i aducă cineva aminte că e președintele Senatului și nu în curtea școlii. Cât despre ce efecte produce ceea ce spune/face Tăriceanu, de prea multe ori s-a dovedit că dacă face prostii, se repară de vreo curte sau o altă majoritate, sau nu e băgat în seamă pur și simplu. Și totuși, îl băgăm prea mult în seamă, ca să nu mai zic de votul lui în urnă.
Mențiuni dezonorante:
Bobonete, Bendeac și Bordea. Cum orice bere care începe cu ”B” e proastă, la fel și orice comediant la cărui nume începe cu ”B” n-are umor.
Ilie Șerbănescu. E senil, frățioare.
Robert Turcescu și Nașu TV (parcă Radu Moraru îl chema). Alți psihopați conspiraționiști.
Morar și Buzdugan. Așa cum nu mănânci chestii expirate pentru că faci bube, nu asculți expirați pentru că… faci audiență proastă.
- Mircea Badea
Inutilul meu preferat. Deși poate fi amuzant… o dată pe lună… nu înțeleg de ce mai este plătit acest om să mai apară pe sticlă. Știu ce spune înainte să deschidă gura, ba mai mult, știu felul în care o va spune. Are aceleași ticuri verbale și de gestică de când i s-a dat ”în Gura Presei”. Și continuă să fie cu o lipsă totală de gust și originalitate în mod constant. Nu face absolut nimic și are pretenția să fie ascultat. Este un cimpanzeu pe banane cu extasy, iar singurul lui atu este că mama lui este profesoară de limba română, deci știe vorbi și scrie corect, în rest crede că mișcarea e totul și ca dacă pui mâna pe bâtă ai rezolvat problema. Predică doar intoleranță, ură și șmechereală (nici măcar cu jm), și ce e mai rău este că e plătit pentru asta. Deci, prietene… deci, cum? E plătit pentru asta? Nu mai pot. Deci nu mai pot cu asta… (grimasă) Băseală abjectă… Vă sună cunoscut?
Unii duc degetul la nas, alții și-l bagă adânc în
Privesc stupefiat toate abordările presei cu privire la gestul lu’ Udrea de a-și duce deștul la nas în Parlament, în văzul camerelor. Și de filmat și parlamentare. Ba e un gest mafiot, ba vrea să transmită ceva, ba se scărpina, ba se… Băse! Și iată cum ne trezim într-un mare caz de ”nu vedem pădurea de copaci”. Practic atâta s-a înțeles din povestea asta, că Udrea vrea să transmită un mesaj cuiva.
Femeia a vorbit 17 minute în Parlament. Din alea 17 minute, mai nimic n-a fost esențial. A încercat să dea vina pe niște forțe ”oculte”, respectiv SRI (cred, că doar de aia sunt ”oculte”) și să facă o paralelă între Nazism și evenimentele actuale din România folosindu-se de un poem. Aici mi se pare că a făcut cea mai flagrantă greșeală, și nu în ducerea falangei la nară. Practic, în momentul în care compari SRI-ul cu nazismul, și pe politicienii români anchetați cu victimele nazismului german, e clar ca nu înțelegi dimensiunea termenilor. În orice țară normală corupția este dovedită și apoi condamnată, alături de ”prestatorii” actelor de corupție. În România toți sunt victime, fie ale unui sistem opresiv (Voiculescu), ale unei legi definite prost (Becali), sau ale tiraniei ”informației” (Udrea). Nimeni, dar nimeni nu este victima propriilor fapte. Nu vi se pare ceva ciudat?
Eu am zis și o mai zic. Băsescu a făcut multe prostii, dar a făcut 2 lucruri bune: a garantat libertatea presei și a dat independență justiției. Prima a fost ușor de făcut, și imediat cum a realizat-o, asta l-a mușcat de fund (a se vedea suspendările sale). Asta cu independența justiției o să-l muște și pe el, dar mai întâi i-a luat ”pe al lui”. Pentru că pe el nu prea au avut timp să-l instrumenteze.
Practic, miza degetului la nas nu e că ”au luat-o pe Udrea”. Asta a ajuns să fie ”water under the bridge” – ceva mult așteptat și normal. Miza este curățirea clasei politice. Politicienii sunt băgați în pușcărie de chiar legile pe care ei le-au dat. Politicienii sunt anchetați și condamnați nu pentru fapte pe care nu le-au făcut, ci pentru ceea ce au făcut. Udrea a vrut să ne spună că ea ”se lasă anchetată”, însă a încercat să schimbe totul comunicațional, arătând că nu ea e ținta ci SRI este, SRI care este seară de seară blamat pe chiar Antena 3. Deci Udrea face un apel la chiar electoratul Antenist. Disperare? Nu. Comunicare și atât. Cum s-a luat Băsescu de Moguli vreme de 10 ani, poate reușește și ea să se ia de cineva, în cazul de fată SRI.
Și ce ne mai învață evenimentele de ieri? Doar că nu contează ce zici, atâta vreme cât îți duci degetul la nas. Pe românește: poți să zici orice, dar dacă nu ai o conduită specifică, lumea la asta va fi atentă. Și mai pe românește: presa de tip tabloid (surse – speculații – conexiuni inexistente – non-știri) va câștiga mereu. Nimănui nu-i pasă câte lucruri bune a făcut un politician, atâta vreme cât are 6 case și noi plătim 30 de ani la un apartament. Sau ca la fotbal: poate portarul să apare perfect tot meciul, dacă a făcut o singură gafă și din cauza aia a pierdut echipa, el e unic vinovat. Adică singura persoană care are de suferit din gestul lui Udrea este însăși Udrea. Mesajul ei nu a ajuns nicăieri, totul oprindu-se unde i se gată lungul nasului.
Dar e bine. E bine că România se deșteaptă și că nu se mai stă cu degetul în nas. E bine că în România nu mai poți face chiar orice fără ca măcar să dai niște răspunsuri la ceea ce ai făcut. E bine că nu contează în ce tabără ești și cum te cheamă. Dar dacă e să ne luăm după presă, nu e bine, că și-a dus Udrea degetul la nas. Dragă presă, ar fi cazul să ți-l scoți pe al tău de unde ți l-ai băgat.
Sinteza ipocri-zilei
N-am mai apăsat de mult timp pe taste, și-s cam fără subiect. Așa că am să discut despre o temă care nu pare a deveni expirată. Nu vrea. Nu voiește pur și simplu să dispară din agenda publică pentru că ipocrizia născută din prostie/rea voință nu are limite.
Dacă nu v-ați prins, e vorba despre Antena 3. Și voi continua acum să tastez pentru toți ce care n-au apăsat butonul ”x” când au văzut numele mega canalului (că na, canalul e populat de boschetari) de știri.
Începem cu ”zee bighining”. În primul rând vreau să vă spun că postul meu preferat de televiziune, de departe, este însăși Antena 3. Emisiunea preferată este chiar Sinteza Zilei. Dau orice stand-up comedy pe o oră de Sinteza Zilei, mai ales dacă e și Ciuvică invitat. Chiar nu mint când zic asta, cred că în ultimele trei luni m-am uitat de două ori mai mult la Antena 3/Sinteza zilei decât la oricare altă emisiune, inclusiv pe perioada alegerilor. Este un exercițiu absolut fascinant. În ce fel? Păi am două exemple.
Două? Noi avem trei. Antena 3!
1. Unde ești, Băsescule?
Deci s-a tirat Băse ”după” scena politică, iar anteniștii… pardon, boschetarii, sunt debusolați. Nu mai știu ce știre să fabrice, gen au comentat o oră albumul ”un bunic tracțiune”. Băsescu își trăgea nepoata pe sanie, a făcut 2-3 poze, le-a pus pe Facebook iar haioșii de la antenă s-au apucat să facă ”roast-ul” lui Băse. Măcar de erau amuzanți, sau originali… Însă n-au reușit decât să mă facă să mă amuz de indignarea pe care am resimțit-o: ”Ce emisiune de căcat! Ah, nu… ce oameni de căcat. Ăștia chiar nu-și dau seama cât sunt de penibili?”. Apoi, peste o leacă de vreme, tot Băse a trimis o scrisoare către guvern în care îi zicea lu’ Ponta Prim-ministrul (că deputatul juca table cu tatăl) în care zicea ”Domnu… Din alea șapte case de mi le-ați propus, mie mi-au plăcut două, așa că vă rog să-mi dați una dintre ele”. A doua zi, la SZ, știre documentar de o oră: ”casele la care a strâmbat din nas Băsescu”. What the actual… Și cu din alea adevăratele, plimbări și vizite în fiecare dintre viloaiele ”care nu sunt pe placul lui Băsescu, deși luxoase, el nu s-a mulțumit cu aceste vile”. Pe această logică trebuia să le ia pe toate, ca să nu strâmbe nasul la nici o viloacă? Sau să fi renunțat la dreptul de a primi o vilă de protocol, după cum e cutuma în România… Stai. A! Deci dacă Băsescu-și cere dreptul, nu e bine. Mulțumesc Domnule Gâdea.
2. Pro sau anti concurență?
Când Voiculescu a fost închis și s-a pus sechestru pe diferitele sale proprietăți, presa era amenințată. Libertatea de exprimare era suprimată de el, unicul el, Băsescu. Bineînțeles, Voiculescu n-a făcut nimic decât ”să dea de muncă la oameni”. Profesorul Voiculescu, iertați. Omul are, de altfel, o carieră academică în România demnă de invidie. Maaarș mă de aiciea! Dar nu despre asta e vorba, așa că revin (ăsta-i cuvântul preferat al lui Semeghin). Ieri era mega dispută și mega discurs anti trustul Pro, dușmanii de moarte ai Antenei. Și până la un punct, chiar aveau dreptate. Trustul Pro a fost mereu ajutat de stat, li s-au șters munți de datorii inclusiv la ENEL, lucru într-adevăr strigător la cer. Dar fiți atenți unde intervine frumusețea ce se vede printre crăpăturile jegului anteniștilor: ei plătesc taxe și totuși Voiculescu e în pușcărie. Mai mult, Ilie Șerbănescu, un om pe care la un moment dat eram pe punctul de a-l respecta, vine și zice ”E trist, dar adevărat: în România, dacă plătești taxe, intri la pușcărie”. Boss, deci cum? Ia mai zi o dată: ”În România, dacă plătești taxe, intri la pușcărie”. Asta este definiția întocmai a unei bășini a creierului. Literalmente Șerbănescu s-a bășit cu creierul. Flatulația aceea cerebrală a vrut să fie un burete care să șteargă greșelile lui Voiculescu ”el plătea taxe”. E ca și cum ai spune ”Stalin a fost un om bun, el a omorât doar 30 de milioane dintre ai lui, spre deosebire de Mao care a nepoțit 50”. Nu zic că Sârbu (Adrian, că Ilie e pe vine și el) e nevinovat, ba cred că este foarte pușcariabil, dar Voiculescu, dragă Ilie Șerbănescu, nu e în pușcărie pentru că și-a plătit taxele. În cazul în care nu ai aflat, omul a furat foarte mult de la stat, adică din taxele pe care le-a plătit, adică și-a furat singur căciula. Și ce e și mai trist e că în concluzia emisiunii respective de vină a fost, bineînțeles, tot Băsescu.
Bun bun, si unde e ipocrizia? Nu e nicăieri. Nu poți numi ce fac ei drept ipocrizie, că asta ar însemna să avem așteptări ridicate. Asta și, suna bine în titlu.
Nota – poza nu-mi apartine și este luată ”după” site-ul ”reporter virtual”, de aici.
10 ani. Părerea mea!
A plecat și ăsta. Mă bucur că a plecat pentru că a făcut numa’ rău României. N-a făcut nimic bun și tot ce s-a întâmplat bun sub mandatul lui s-a întâmplat datorită altor persoane pe care, văzându-le că fac bine, Băsescu s-a descotorosit de ele.
Cu această frază am însumat întreg discursul pe care Antena 3/România TV îl vor avea astăzi începând cu ora 13.
Pup-pa-la revedere!
Acum să revenim la lucruri mult mai serioase. Am câțiva prieteni care îmi solicită opinia cu privire la decada băsistă, pe modelul: a fost bine sau a fost rău? Aceasta este o întrebare dificil de răspuns. Personal și sufletește vreau să cred că da, a fost bine. Însă cum încerc să-mi construiesc imaginea de om obiectiv, care poate discerne între ce e bine și ce e rău, empatizând cu ambele părți implicate, îmi este sincer greu să dau un răspuns clar. De asta am să renunț la obiectivitate. Dacă vreți să vă faceți o părere singuri, vă invit să accesați pagina Zodia Scorpionului, unde veți vedea un material care tinde să fie complet și corect cu privire la anii băsiști.
În primul rând, vreau să înțelegeți că de când am eu drept de vot am votat cu Băsescu. Primul meu vot a fost pus pe ”Nu”-ul din buletinul dedicat primei sale suspendări. Am votat pentru el ca președinte și ”da” pe ambele pătrățele ale referendumului său, deși nu susțin și nu susțineam unicameralitatea. Am zis că, de ce să nu-i dau o ”armă” în lupta politică? Cât despre infamul 2012, am fost la vot și am votat ”nu”. Într-un fel îmi pare rău că am făcut-o, pentru că mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă n-ar mai fi fost el președinte. Însă și acum îmi susțin părerea: Traiane, fi bărbat până la capăt! De asta aș fi tare mâhnit să aflu că se va retrage din politică, după cum promitea la un moment dat. Deși, poate după atâta scandal merită și el o leacă de liniște.
Acuma, în zece ani de președinție sub Băsescu am avut parte de bune, de foarte bune, de rele și de foarte rele. De altfel, cine se aștepta să fie numai lapte și miere sau foc și pară cu siguranță de asta a avut parte, că doar știm cum funcționează creierașul nostru: vedem doar ce vrem să vedem. Realitatea și-o face fiecare cu ochiul lui, mai ales când ai o lipsă totală de empatie. Și acum să revenim un pic la obiectivitatea cu care, cred, v-am obișnuit. Am să vorbesc despre cele mai bune și cele mai proaste două lucruri pe care le-a făcut Băsescu și efectele acelor lucruri. Nu vorbim de comunicare, ci de politici publice și decizii politice luate, asumate și perpetuate.
Primul lucru prost: Tăierea pensiilor și salariilor în 2010. Da, știu, am o lipsă acută de originalitate, dar îmi trece. Acesta este, poate, cel mai rău lucru pe care l-a făcut Băsescu. A optat pentru menținerea fondurilor pentru investiții, a optat pentru păstrarea numărului de bugetari, a optat pentru sinuciderea sa politică în detrimentul trecerii prin criză. Da, exact așa am formulat. S-a sinucis politic, iar prin criză, zic eu, am trecut foarte greu. Criza politică ce a urmat apariției crizei economice nu a făcut decât să prelungească efectele contractării economiei și reducerii încrederii investitorilor străini în economia românească. De fonduri europene nu mai zic, că au fost bulversate total, iar rezultatele absorbției sunt catastrofale. Iată de ce e bună predictibilitatea.
Primul lucru bun: Intrarea în UE și întărirea relațiilor cu NATO. Astea nu-s meritele lui, PSD-ul lui Năstase a făcut tot, iar Băse a venit și a luat laurii. Acesta-i discursul standard pe care îl aud în repetate rânduri, și nu e departe de adevăr, dar dacă i-ați auzit conferința de presă de ieri, Băsescu a spus clar: am luat ce a fost bun de la Iliescu/Năstase și am îmbunătățit, punând virgulă după mandatele lor. Mai mult decât atât, toate relațiile cu UE și NATO n-au fost începute de mult-aclamatul PSD ci de guvernarea CDR din care, ghiciți cine a făcut parte. Apoi au fost băgate în Constituție, în 2003, deci Băsescu n-avea de ales. Repet, iată de ce e bună predictibilitatea.
Al doilea lucru prost: Schengen. Am văzut că nu și l-a asumat ieri, lucru care m-a deranjat. Poate că la nivelul politicii internaționale, neintrarea în Schengen este cel mai mare obiectiv ratat. Și-a asumat dorința și planul de a intra în acest spațiu de fiecare dată când a avut ocazia și a eșuat lamentabil. Eu cred că asta s-a întâmplat pe fondul euroscepticismului crescând din ultima perioadă, dar și pe baza capacității scăzute de negociere a României. Planul trebuia să fie simplu: nu mergeam la pachet cu bulgarii și lăsam ”puterea” pe care o aveam în UE să-și facă treaba în relațiile cu Olanda și Finlanda. Nemții și Francezii ne aveau spatele, deci ar fi fost o chestiune de sincronizare.
Al doilea lucru bun: independența justiției. Aici cred că doar Mircea Badea nu reușește să vadă contribuția lui Băsescu. Telepatii și alte chestii. Serios acum, am ajuns să legăm atâția oameni despre care inclusiv votanții lor știau și știu că sunt niște corupți și hoți încât să mai spui că justiția este comandată politic este cel puțin o exagerare. Ultimul caz politic din justiție a fost Trofeul Calității, care dacă nu se întâmpla, tot sângele în instalație de care dau dovadă magistrații în prezent nu ar fi curs. La ora actuală, semne de normalitate anul are.
În fine, că tot îi place lui Mirel Palada să citeze din Dune, vin și eu și zic un citat din Leto II, un tiran care a guvernat universul cunoscut vreme de 3500 de ani, renunțând la umanitatea sa pentru a o garanta pe a ”noastră”: ”Exploziile sunt și comprimări ale timpului. Schimbările observabile în universul natural sunt, toate, într-un anumit grad și dintr-un anumit punct de vedere, explozive; altminteri ele nu v-ar fi perceptibile. Schimbările line și progresive, dacă sunt suficient etalate în timp, rămân nesesizate de observatori a căror perspectivă este prea scurtă. De aceea, vă spun că eu am văzut schimbări pe care voi nu le-ați fi remarcat niciodată.” Cu alte cuvinte, cine real s-a așteptat s-o ducă subit bine și asta datorită lui Băsescu se află într-o eroare uriașă. Același lucru îl pot spune despre toți conducătorii și toate guvernele lumii. Toți cei care zic că o duc mai rău cu siguranță nu o duc din cauza lui Băsescu, pentru că în zece ani poți schimba multe, dar nu poți schimba tot, iar în rău, îmi vine greu să cred că s-au schimbat multe, dacă s-a schimbat ceva, în România ultimilor 10 ani. Sau poate chiar sunt eu dus cu capul.
IsPaul zice 