DNA – IsPaul zice

Mă obsedează omul ăsta. Pe el nu-l întreabă nimeni nimic și se află în treabă ca musca țețe în curul ursului. A ținut să ne spună că și el merge la clasa economy după ce poza lui Cioloș a fost virală. Păcat că pe el nu l-a fotografiat nimeni. Cum a zis românu’: “pics or it didn’t happen!”. Bă, dar te-a întrebat cineva ceva?

Apoi, mincinos notoriu fiind, DNA-ul vrea să-l testeze poligrafic vorbind. Evident, ce a înțeles Tări a fost că DNA-ul are ceva cu el. Păi dacă tu ai dosar de mincinos deschis, tu ce ai face? Ah, da. Știm. Ai minți. Evident, imaginea lui politică este mai importantă decât adevărul (nu fostul ziar). Tăriceanu n-a priceput că trebuie să fie gigea, a înțeles că trebuie să fie nesimțit. Adică să încerce, în stilul antenist caracteristic, să ne inducă ideea că el e imaculat, iar DNA-ul are ceva cu el și nu el e obsedat de justiție… în sensul că are o obsesie cu instituțiile care veghează la implementarea acestei puteri în stat.

Oare n-o vrea el să fie de treabă? Nu știu, zic și eu.

Amănunte aici

Îi vedeți. Nu trece săptămână fără să fie luat măcar vreunul. Sunt ”ei”, cei la care nu puteam ajunge până acum, și deși ar trebui să fie căcați pe ei de frică și să simtă presiunea electoratului pe umerii lor, li se rupe grav. Ei sunt cei care conduc țara, care dau legile și le implementează și tot ei sunt cei care definesc linia de la care începe abuzul. Tot ei se plâng, de fiecare dată când unul de-al lor este luat, că totul este abuziv. Ei sunt cei care-și golesc plămânii de aer într-o singură răsuflare atunci când îi supără cineva, și urlă să-i audă tot poporul: ”sunt nevinovat”, sau: ”nu sunt un pericol public, nu încuviințați”, sau ”abuz!”, și preferata mea ”dar și ălalalt a făcut”. Și de partea cealaltă, cu cartelele de vot activate, se pregătesc aprobările sau dezaprobările încuviințărilor. Ai zic e că se curăță Parlamentul. Ba eu chiar aș zice că nu doar Parlamentul, ci întreaga Românie.

Însă de partea cealaltă a baricadelor pică băieții ăștia de au apărut la televizor în ultima perioadă, cei cu buticuri și magazinașe, cei care pentru 50 de bani au fost obligați să-și închidă prăvălia. Adică vine ANAFul (DGAFul), face verificarea și ai cinj de bani în plus în casă. Frauda, tati! Cinzeci de bani sunt după virgulă și inclusiv în ținerea contabilității se admit aproximări. Nu am stat să studiez potențialele updatări ale legii, însă când eram în liceu, dacă aveai diferențe la casă, acestea se înregistrau în contabilitate ca atare. Le declarai și aia era. Mai mult, deontologicește vorbind, cum să închizi un magazin pentru 50 de bani? Dacă ăsta nu mai e abuz, nu știu ce să mai zic. L-aș băga în categoria ”excesului de zel”, dar cât exces poate face cineva? Până la ce limită te poți întinde? Cu alte cuvinte: cât de nesimțit poți să fii? Cinzeci de bani pot fi eroarea oricui. N-aveai să dai rest și ți-a zis nenea ăla ”lăsați”. Erau pe jos și ai crezut că-s din casă, i-ai ridicat și i-ai pus in sertar. Rahat, căzuseră sub sertar sau i-ai numărat prost…

Și acum vine întrebarea: cine-i verifică pe verificatori? Curtea de Conturi? Pe ăia cine-i mai verifică? Cine vine la directorul ANAF/DGAF să verifice câtă ranchiună îi purta el magazinului de la colțul blocului de unde și-a luat cândva un pachet de țigări și tanti aia avea o zi proastă, iar în loc să-i zâmbească atunci când a fost cazul, i-a aruncat pachetul pe tejghea, plictisită. Și n-a avut nici să-i dea 30 de bani rest. Iar ăstuia i s-a urcat la cap și a notat respectivul magazin în carnețel, urmând dulcea ”răzbunare”. S-ar zice că poți să-ți faci justiție singur, să contești acțiunea în tribunal și, poate-poate, se va rezolva în favoarea ta. Dar abuzul ălora, cine-l pedepsește? Îl reclami separat pentru abuz? La cine, la superiorul lui, exact directorul care l-a trimis pe amărât să ”aibă act de cojocul lui”? Și revenind, pe directorul ăla cine-l verifică? Adesea totul se termină la o comisie parlamentară, căci parlamentarul, în calitate de reprezentat al nostru, îmi vede interesul meu de a fi protejat împotriva abuzului statului. Dacă v-ați uitat la filme americane, ați văzut cu siguranță scenele în care câte unii, fie ei Comisari de poliție sau Directori de CIA dau cu subsemnatul în fața unei comisii formate din Congresmeni sau Senatori. În România, în contextul actual, eficiența acestor comisii este grav pusă sub semnul îndoielii. Cum așa? Păi în primul rând pentru că cei care formează comisiile alea sunt cei pe care trebuie ”să-i mai lăsăm cu Consituția”. În al doilea rând pentru că aceiași oameni sunt mega șantajabili: ”boss, știi magazinul ăla de la colțul blocului pe care-l are cumătră-tău? Ei, ți-l închidem dacă ne faci nasoale”. Înțelegeți?

Tatae a zis bine acum ceva vreme ”totul în cartier se bazează pe… coaie”. Cum putem noi, dragii de noi votanți, să ne simțim în siguranță cu un sistem viciat în acest hal? N-avem și noi parte de niște incoruptibili cărora să le oferim încrederea noastră? N-avem și noi parte de niște parlamentari competenți și nu doar care să aibă suficiente fonduri ca să-și susțină campaniile electorale? Câtă curățenie poate să facă și mâna de oameni de la DNA?

Prețul României normale, dragă cititorule, este însuși comportamentul nostru. Nu mai șpăguiți, nu mai instigați la abuzuri și nu mai încălcați legea. Numai vă drogaț. Dacă am semnala fiecare abuz și am lua poziție împotriva lui, cu siguranță curățenia s-ar face și mai simplu. Dacă am cere bon de fiecare dată la magazin sau i-am spune polițistului să-și facă treaba și să nu mai ”lase de înțeles că vrea șpagă”, prețul României n-ar mai fi 50 de bani.

Ai auzit, Tăricene?! Respecta-mi-ai Constituția!