Dacă-ți face RDS-ul treabă în scară, va trebui să faci tu mai multă după ei

Dacă-ți face RDS-ul treabă în scară, va trebui să faci tu mai multă după ei

Știți că tot românul abonat la Digi/RCS-RDS, sau ce nume o avea compania, va primi fibră optică în casă. Așa ai un singur fir prin care se distribuie tot: internet, cablu tv, telefonie, accesul la statul paralel. Glumesc, ultima nu e facilitată de ei. Dar oricât de mult susțin îmbunătățirea infrastructurii, fie ea și tehnologică, în aceeași măsură nu suport disprețul față de utilizator. Citește în continuare „Dacă-ți face RDS-ul treabă în scară, va trebui să faci tu mai multă după ei”

Rock în Timpuri Noi, fără Timpuri noi. Doar cu Omul cu Șobolani.

Rock în Timpuri Noi, fără Timpuri noi. Doar cu Omul cu Șobolani.

S-a lansat volumul al doilea din antologia Rock a lui Nelu Stratone, iar printre evenimentele multe care au ca tematică această carte, s-a numărat și un ”gathering” la Hidden, un băruleț simpatic și veritabil ascuns undeva pe Calea Floreasca, în spate. Îl găsești tu. Am fost și eu acolo, susținut de un prieten cu care împărtășesc o bună parte din gusturi, fie muzicale, cinematografice sau chiar politice. La această discuție erau anunțați cap de afiș, pe lângă autorul cărții, Dan Amariei și Adrian ”Artan” Pleșca. Pentru cei care nu știu, primul e solistul OCS, al doilea e fostul solist Timpuri Noi. Citește în continuare „Rock în Timpuri Noi, fără Timpuri noi. Doar cu Omul cu Șobolani.”

Corporatiști mișto – Adrian Popescu – episodul 10

Corporatiști mișto – Adrian Popescu – episodul 10

Baia din corporație face minuni. E locul în care te duci să îți aranjezi freza, să te speli pe mâini, să îți măsori rezultatele mersului la sală sau să te întâlnești cu colegi noi de pe etaj. Așa mi s-a întâmplat cu Adrian. Era băiatul ăla pe care îl știu de undeva, dar nu știu de unde să-l iau. Îl mai văzusem pe etaj, vreau să zic, dar într-o bună zi, ducându-mă la locul în care se întâmplă minuni, îl întâlnesc pe acest tânăr brunet care se spăla pe mâini. Și-l văd că poartă un tricou cu Aeon Blank. Evident, mă iau de el în stilul caracteristic ”Ce, mă?! Îți place și ție formația asta, Aeon Blank?” și Adrian, ușor consternat, se uită la mine și zice ”E trupa mea”. N-am înțeles ce a vrut să zică până când am ieșit din locul unde împăratul merge pe jos și mă întâlnesc cu el vorbind cu Vije. Îl știți pe Vije, c-a fost aici, într-un episod anterior. Abia atunci pun unu lângă unu și-mi dau seama că fac doi. Adrian Popescu este basistul de la formația cu tricoul omonim. Nu zic cum m-am simțit, pentru că a trecut. Citește în continuare „Corporatiști mișto – Adrian Popescu – episodul 10”

Am stat o săptămână pe un grup pro-Antena 3. Mi s-a spart bula.

Am stat o săptămână pe un grup pro-Antena 3. Mi s-a spart bula.

Cu mâna pe inimă spun că dintre toate televiziunile de știri, locul doi cu destul de multe ore alocate este Antena 3, în grila mea. Da, știu, nu e bine. Le măresc audiența, deci implicit veniturile. Însă nu pot ști ce produse să boicotez fără să mă uit la Antena 3, înțelegeți? Mă uit acolo fix ca să știu ce se vinde prostimii, nu că cei care se uită la acest post sunt proști, nu zic asta. Asta deduceți voi pentru voi. Zic că cei care se uită doar la postul ăsta riscă să fie luați de proști. Citește în continuare „Am stat o săptămână pe un grup pro-Antena 3. Mi s-a spart bula.”

Previziuni oscaricești ispauliene – ediția 2018 (cu câștigători)

Previziuni oscaricești ispauliene – ediția 2018 (cu câștigători)

De 89 de ori s-au dat Oscarurile, acum e a 90-a oară. Am văzut mai toate filmele din listă, și-am să-mi dau cu părerea cum fac an-de-an. Apoi, la final, voi pune niște bani la o casă de pariuri. Să iasă ”combinația”. Ah, și trebuie să zic că anul ăsta nu am niciun film căruia să-i fi dat nota 10, însă remarc o luptă strânsă între pelicule memorabile din punct de vedere vizual. Verdele din Shape of Water, albastrul ochilor lui Churchill, culoarea nisipului marin din Dunkirk, căldura forțată din Lady Bird, accentele țesute în jurul lui Day Lewis în Phantom Thread, lumea perfectă din Get Out!, noroiul apăsător din Mudbound, sau simplul ”eye candy” al lui Blade Runner 2049 fac din Oscarurile de anul ăsta un concurs al filmelor, ei bine, frumoase! Dar să ne dăm cu părerea. Citește în continuare „Previziuni oscaricești ispauliene – ediția 2018 (cu câștigători)”

Raportul lui Tudorel e plin de greșeli gramaticale!

Raportul lui Tudorel e plin de greșeli gramaticale!

Cum n-am nimic împotriva unui om de rând care greșește gramatical, am ceva cu Ministrul Justiției care pune virgulă între subiect și predicat. Cum n-am nimic cu un portar care nu știe să tragă la poartă, am ceva cu un atacant care nu știe să o facă. Da, am făcut analogii fotbalistice.

Acum, am luat raportul lui Tudorel la puricat, că am auzit că ar avea probleme. Nu că sunt eu vreun zeu al gramaticii, că nu sunt. Știi cum se zice: ”Cine poate, face. Cine nu poate, predă. Iar cine nu predă, își dă cu părerea.” N-am să mă iau de stilistică și chestii subiective, ci strict de elemente de bază ale gramaticii limbii române, elemente despre care se presupune că le stăpânești chiar bine când faci legi sau îți dai cu părerea despre constituționalitatea acestora, în calitate de judecător al CCR, pentru Tudorel a fost judecător al CCR.

Citește în continuare „Raportul lui Tudorel e plin de greșeli gramaticale!”

Logici falimentare: ”și ce dacă scriu și vorbesc greșit, important e ce gândesc!”

Logici falimentare: ”și ce dacă scriu și vorbesc greșit, important e ce gândesc!”

În aparență este adevărat. Nu contează faptul că un om scrie și vorbește greșit cât contează modul în care se comportă în societate. Intențiile sale sunt cele relevante, modul în care gândește e ceea ce contează, nu și felul în care încalcă regulile gramaticii. Printr-o comparație ușor exagerată, putem spune că nu contează că un om e gras, slab, sărac, bogat, bărbat, femeie sau orice altceva pentru a-l putea ”judeca”. Citește în continuare „Logici falimentare: ”și ce dacă scriu și vorbesc greșit, important e ce gândesc!””