Coborâm la prima – cronica unui suflet stors

Coborâm la prima – cronica unui suflet stors

Doar ce m-am întors, când scriu aceste rânduri, de la vizionarea primului lung metraj al lui Tedy Necula. Mulți vor întreba cine este acest Tedy Necula. Ei bine, el este o dovadă vie că boala fizică nu-i decât un mic impediment în drumul înfăptuirii viselor tale. El suferă de tretrapareză, vorbește greu în comparație cu restul lumii și se comportă oarecum ciudat. Dar asta e departe de a fi definitoriu la el. Ce a reușit omul acesta să facă din spatele camerelor, și ceea ce cu siguranță va reuși să mai facă, este ceea ce îl definește cu adevărat. Citește în continuare „Coborâm la prima – cronica unui suflet stors”

Privește-i pe ei, nu însemnele lor!

Privește-i pe ei, nu însemnele lor!

Imaginează-ți că nu ai falange la mâini, doar niște cioturi în loc de degete. Imaginează-ți că problema cu care te confrunți e rezolvată de știință destul de repede. Imaginează-ți că cineva a inventat un mecanism prin care degetele tale sunt la fel ca ale majorității. Față de unii ești mai rapid și mai puternic, față de alții nu. Dar nu e o problemă să ai handicapul ăsta. Îți vezi de viață în continuare, de când s-a întâmplat accidentul care te-a lăsat cu un handicap aparent. Inițial te deranjau glumele colegilor și prietenilor. ”Mânuță”, ”Tom Degețel”, ”robocop” și altele. Glume la care ai început și tu să râzi, ba chiar ai început o listă cu cele mai bune. Ești privit drept normal, iar ceea ce te face diferit este iarăși normal. Nimeni nu se simte respins de handicapul tău. Citește în continuare „Privește-i pe ei, nu însemnele lor!”

Ce se votează, de fapt, la referendumul din 6-7 octombrie?

Ce se votează, de fapt, la referendumul din 6-7 octombrie?

Legea pentru revizuirea Constituției a fost publicată în Monitorul Oficial. Ea are două articole.

Articolul unu zice ce se modifică și unde. Se face trimitere la articolul 48 din Constituție, alin 1: ”familia se întemeiază prin căsătoria liber consimțită dintre un bărbat și o femeie, Citește în continuare „Ce se votează, de fapt, la referendumul din 6-7 octombrie?”

Ieșim la proteste, îi dăm jos, și ce punem în loc? Care e alternativa?

Ieșim la proteste, îi dăm jos, și ce punem în loc? Care e alternativa?

Am auzit cuvintele astea, cel puțin în ultima perioadă de timp, de prea multe ori. Sunt unii care astfel își justifică susținerea tacită a regimului PSD, datorită unui număr de factori. De la salarii și pensii mărite, până la ”mie Negoiță mi-a dat loc de parcare”. Sunt alții care nu sunt de acord cu protestul și susțin că votul e absolut. Și e ilar când afli că unii dintre ei nu au votat, dar nu contează asta într-o democrație. Important e cine câștigă alegerile, conform logicii lor. Și mai sunt cei care vor ca PSD să cadă, dar nu văd nicio alternativă care să îi satisfacă sau măcar să le atingă un nivel de mulțumire. În fine, ei nu văd nicio alternativă de niciun fel. Și și aceștia au dreptatea lor, că cei din primul flanc al politicii nu au demonstrat în niciun moment că au capacitatea reală de a guverna. Opoziția, luată pe sprânceană are prea puțini vectori reali de integritate și competență. Ba mă voi hazarda să zic că nu are. Până și prea-apreciatul Cioloș are problemele sale, și nu-s puține. Că e imposibil să fii Comisar European pe Agricultură cât a fost el fără să fi supărat pe cineva. E imposibil să fii prim-ministru în România fără să dai gherle. Citește în continuare „Ieșim la proteste, îi dăm jos, și ce punem în loc? Care e alternativa?”

Ce se postează în grupurile pro-PSD despre protestul din 10 August

Ce se postează în grupurile pro-PSD despre protestul din 10 August

Păi ce să se posteze, numai aberații.

De exemplu, există, aparent, o legătură între Cioloș și Bivolaru. Și, bineînțeles, pentru că nu e român, Cioloș e scris Csalos.

Citește în continuare „Ce se postează în grupurile pro-PSD despre protestul din 10 August”

Nu e nicio rușine, românule, să stai la coadă!

Nu e nicio rușine, românule, să stai la coadă!

Eram la Auchan astăzi și aveam în mână un bax de bere. Adică o treabă cu fix 6 cutii, ambalate la un loc. Știți de care zic. Și când am ajuns la casă, băiatul din fața mea, cu vreo 15 produse așezate pe bandă, m-a întrebat dacă am doar atât. Îi zic că da, și mă invită să trec înaintea lui. Cumpărătorul de dinaintea lui terminase, iar eu, dacă aș fi așteptat, aș fi stat doar vreo 3 minute. I-am răspuns că nu e cazul, nu mă grăbesc nicăieri. Totuși omul a insistat, mi-a luat berile din mână și le-a pus înaintea produselor sale, separându-le cu bucata de plastic numită ”următorul client”. I-am mulțumit, mi-a zâmbit, iar când mi-a venit rândul, i-am strâns mâna. El a pierdut 30 de secunde din viață, dar a câștigat simpatia mea. Citește în continuare „Nu e nicio rușine, românule, să stai la coadă!”