Despre misoginie și șah. Sau de ce nu sunt femei în top 100 șahiști

Recunosc, idiotul din Parlamentul European care este super-misogin a cotizat enorm la inspirarea acestui articol. Pe acel om cu un retard social crescând îl cheamă Janusz Korwin-Mikke, este un extremist notoriu cu mari probleme de logică, aidoma tuturor extremiștilor, de altfel. Omul a zis un rahat adevărat: nu există nicio femeie în top 100 șahiști. Acesta, zic eu, este un argument bazat pe super-simplificarea stării de fapt și înainte să încep să argumentez voi zice că singura persoană cu care am jucat mai mult de 3 partide de șah în viața mea și pe care nu am reușit să o bat nici măcar o dată este fix soția mea. Și modest cum mă știți, eu mă consider un șahist bunicel.

Acum să revenim puțin la argumentul inițial. În primul rând trebuie vorbit despre numărul de jucători de șah de sex feminin și cel masculin. Cum vă așteptați, nu vorbim de o paritate de 1 la 1. Un studiu făcut pe Germania arată că din 120.000 de jucători înregistrați, 113.000 erau de sex masculin. Deci mai puțin de 6 procente sunt de sex feminin. Acum inaginați-vă motivul pentru care doar 6% dintre femei joacă șah, iar dacă v-ați gândit la faptul că acest joc nu este suficient marketat sexului frumos, aveți dreptate. Cum este imaginată și acum, chiar într-o societate non-sexistă, o femeie care joacă șah foarte bine spre deosebire de percepția generală asupra femeii? Bineînțeles, băiețoasă. Femeia trebuie să fie frumoasă, grațioasă și nu să se bată cu băieții la sporturi. Evident că numărul total de femei care se vor fi apucat de acest sport va fi mai mic și, implicit, și numărul de femei în top 100 șahiști va fi mai mic. E ca și cum ai zice că oamenii din emisfera sudică sunt mai proști pentru că au mai puține Nobel-uri, în condițiile în care în care nici măcar un miliard de oameni nu locuiesc la sud de Ecuator. Dar veți zice că 6% jucătoare ar trebui să se traducă în 6 femei în top 100. Și nu ar fi neapărat greșit, dar este un argument ușor ticălos pentru că din nou trebuie să acceptăm că numărul nu reprezintă calitatea. Contextual vorbind dacă fix fetele care ar avea calitățile necesare să ajungă în top 100 nu s-ar apuca de șah (șanse mult mai mari decât la băieți), evident că nu le-am fi avut acolo.

Dar gata cu scuzele, că nu e cazul. Eu vreau să-l întreb pe Janusz ăla, că zici că are nume de ungur, dacă a auzit Judit Polgar, o unguroaică… ca să vezi coincidență. Tipa asta a fost cea mai bine cotată femeie șahist din istorie. A ajuns mare maestru mai repede decât Bobby Fischer, fost campion mondial la șah, la vârsta de 15 ani. Dar nu stau să traduc wikipedia că puteți și voi să citiți. Dacă o femeie poate să bată un asemenea record e clar că nu ține de sex, pentru că în alte sporturi unde natura a înzestrat bărbatul cu testosteron, deci ceva mai multă forță, eu nu prea cunosc asemenea exemple. Deci e clar că femeia nu e mai proastă decât bărbatul ci circumstanțele sociale sunt mai benefice bărbatului când vine vorba de șah… și nu numai.

Da, tipa asta te bate la șah de te caci pe tine!

Și vreau să vă spun un caz, o opinie în care femeia este net superioară bărbatului, iar aceasta ține de moralitate și integritate. Și am să-l întreb iarăși pe Janusz câte femei-politician știe că au fost implicate în scandaluri sexuale și câți bărbați știe. Eu am auzit de regi care și-au creat propria religie ca să poată să divorțeze, dar nu am auzit de regine făcând asta, în schimb am auzit de regine virgine. Am auzit de președinți de state puternice prinși în fapt, dar de șefe de state puternice niciodată. Imaginați-vi-o pe Thatcher sau pe Merkel făcând ce a făcut Berlusconi sau Kennedy. Sau pe Clinton ea făcând ce a făcut Clinton el. Greu, așa-i? Spuneți ce vreți despre Firea și Andronescu dar nu le veți vedea cu băieți tineri și sexoși pe lângă ele așa cum au tinere sexoase Dragnea și Oprea. Asta pentru că așa cum fizic bărbatul e superior femeii, raportându-ne la forță brută, femeia e moralmente superioară bărbatului raportându-ne la simțul datoriei. Și am să ofer o credință personală pe post de argument: eu nu cred că numărul scăzut de bărbați violați de femei se datorează disproporției capacităților fizice, ci cred că se datorează integrității morale a femeilor, pentru că astăzi există atâtea mijloace în care disproporționalitatea fizică poate fi depășită, cum ar fi pistolul, drogul sau șantajul. Cât despre sursa acestei integrități morale, asta e o discuție pentru altă dată.

Despre sexism și misandrie

Despre sexism și misandrie

Înainte de a începe, pun o întrebare: când este ziua bărbatului? 9 martie? 5 mai? Sau ziua bărbatului este în fiecare zi? Majoritatea oamenilor nu prea știu când e ziua bărbatului și trebuie să recunosc că nici eu nu știam până de curând. Poate că unii dintre cititori vor ști să spună că pe 19 noiembrie e ziua internațională a bărbatului. Iar unii mai experimentați în ale Wikipediei vor ști să spună că e sărbătorită de vreo 25 de ani și că și România aderă la această zi. Dar până la urmă cui îi pasă, că bărbații și așa o duc bine și fix asta ne mai trebuia, o zi în care să celebrăm bărbatul, de parcă nu s-ar face asta destul zi-de-zi.

Păi aici avem o formă de problemă, pentru că de obicei victimele sexismului sunt femeile, și nu bărbații. De ce ar fi bărbații victimele sexismului, doar ei sunt opresorii, nu? Păi da, într-o mare măsură și într-o mare majoritate a cazurilor, bărbații sunt ”opresorii” ca să zic așa. Ei sunt cei care se comportă libidinos pentru că pentru ei ideea de ”ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” nu se prea aplică aici. Bărbaților le-ar plăcea să fie curtați mai tot timpul, ba chiar unora le-ar plăcea bădărănismul, însă trebuie să recomand de pe acum, drage cititoare, să nu faceți asta în public pentru că dacă majoritatea sunt educați și știu să nu ia de bun ce ziceți, pentru unii nu va fi decât un catalizator periculos, iar pentru aceia eu îmi cer scuze. Și nu, nu încerc să justific proasta creștere a bărbaților, ba chiar insist că mulți dintre ei merită bătuți și re-educați. Dar vorbesc despre ”the silent majority” a bărbaților, cei care trec pe lângă voi și nu se uită lung și bălos. Cei bine-crescuți care dau bună ziua, aduc flori și se comportă decent. Aceștia au de suferit, cumva, din cauza specimenelor vocale, pentru că serios vorbind, ce e mai vocal decât violența, vulgaritatea și libidoșenia? Aceștia, cei cuminți și mulți, o duc tot prost din cauza celor… uhm… proști. Ei nu au parte de ziua bărbatului, ei nu pot să iasă cu copilul în parc fără soție, ei nu pot să se dea cu cremă pe față, ei nu pot conducă mașină mică, ei nu pot să plângă la filme, etc, etc, etc.

Nu știu de ce simt nevoia să insist că nu vreau să fac comparație între misoginismul de care au parte femeie și misandria de care au parte bărbații. Femeile clar trăiesc lucruri mai nasoale și nu vreau să diminuez importanța lor, doar să vorbesc despre cealaltă fațetă a sexismului.

Citeam un articol Vice despre un bărbat violat, lucru ilar la prima vedere și trebuie să recunosc că și pe mine m-a amuzat, inițial… Dar să ne aducem aminte de taximetristul violat: oare cine îl lua în serios? Evident, nimeni, doar e bărbat! Da, și bărbații pot fi violați. Și știm toate cazurile alea cu profa care face diverse cu elevii. Se întâmplă, e profa băgată la pușcărie și aia e. Dar băiatul va trebui să fie mândru că ”i-a tras-o profei” deși, crescând, poate că va avea numite sechele în urma actului sexual făcut cu o persoană cu autoritate. Dar el nu are voie să sufere din asta, doar e bărbat.

La muncă, la un moment dat, îmi scot crema de față și mă ung, având pielea prea uscată. Obiceiul a fost învățat de la un alt coleg care practică acest mijloc de menținere a hidratării pielii. Bineînțeles, reacția altor colegi a fost ”îți intră și nisip când mergi la mare?”. Uite cum poți fi sexist în ambele sensuri – te iei de un bărbat că are un comportament pe care tu-l identifici ca fiind feminin și faci o trimitere către structura biologică a celuilalt gen. Frumos.

Pe șosea, în trafic, se întâmplă adesea să recunoști specificul de mașină asociată cu diverse sexe. Dacă e SUV, fie e pițipoancă, fie e vreun cocalar. Dacă e mică mașina, și în 3 uși, sigur e de fată, iar dacă aia e condusă de băiat, a împrumutat-o pe a soției. Niciodată un Ford Ka sau un Fiat 500 nu va fi condus de un bărbat fără circumstanțe atenuante. Dar de ce? El n-are voie?

Un bărbat schimbând scutece poate fi privit ca ceva denigrator. În casă, singurele lucruri pe care are voie un bărbat să le facă sunt: un pic de aspirator și dusul gunoiului. El nu spală faianță, weceu, cadă sau altele decât dacă e singur, altfel ferească Dumnezeu să sune telefonul și să fie nevoit să dea explicații: ”Ce faci boss?”, ”Uite spălam faianța că a sărit ulei și…”, ”Păi și nevastă-ta?”, ”A, se uită la meci și bea o bere.”, ”Faci mișto?”, ”Nu.”, ”Păi ce fel de bărbat ești tu mă? De aia ți-ai luat femeie?”. Sau dacă nu vine întrebarea asta, vine aia cu nisipul la mare.

Și-mi aduc și acum aminte cum vorbeam cu niște colege în pauza de masă și le explicam că plâng ca un copil la anumite filme. Ba chiar am avut o conversație în comentarii pe Facebook cu boss-ul de la pitici gratis în care, pasiv-agresiv cu nuanțe trollicești, m-a întrebat dacă am plâns la Arrival și să recunosc c-am plâns. Nu mi-a fost și nu-mi va fi niciodată rușine de sentimentele mele. Voi plânge când asta simt fără să-mi fie frică de nisipul de la mare. Sunt bărbat indiferent de situație.

Bineînțeles, pot continua discuția destul de mult, dar vreau să evit să mă bag în standarde duble pentru că alea clar n-au sens și trebuie să accept că așa e societatea. Dar cu expresii de genul ”femeile sunt mai bune decât bărbații la anumite chestii” nu pot așa cum nu pot nici cu ”bărbații sunt mai buni decât femeile”. Pot primi că sunt diferiți sau că au anumite avantaje biologice (ambii asupra celorlalți), dar nu mai buni. Un bărbat poate fi la fel de bun părinte ca o mamă. Un bărbat poate avea un simț al esteticului la fel de bun ca o fashionistă și fără să fie gay (stereotipuri, wow). Un bărbat poate avea aceeași capacitate de distribuire a atenției ca o femeie. Și, cum am zis, lista poate continua.

Acum că m-am plâns destul nu am să cer flori de 19 noiembrie, nu am să cer ”drepturi egale” sau să cer societății să se schimbe. Până la urmă o ducem mult mai bine, din această privință, decât femeile, pentru că putem fi oribili adesea. Însă insist asupra faptului că dacă suntem bărbați asta nu înseamnă că nu cădem victime ale sexismului.

Și în încheiere, ajutați-mă să-mi dau seama față de cine e sexist magazinul de haine care dedică 70% din spațiu femeilor, 15% copiilor și 15% bărbaților?

Prea mult sex frumos?

Se zice că ce e prea mult strică. Poate o fi adevărat, chiar este adevărat, dar ce înseamnă „prea mult”? Cine ne poate zice? Nu găsiţi aici o problemă de exprimare? „Prea mult” prezintă o perspectivă mult prea personală din acest punct de vedere. Eh, eu nu încerc să depăşesc limita prin „prea mult”, dar ştiu că adesea se atinge. Şi la limita asta mă refer fie la momentele în care îţi zice lumea că o depăşeşti, fie se uită urât la tine.

Vorbeam mai devreme (adică într-un post anterior) despre nebunie. Cum e când eşti normal, dar eşti şi caracterizat de un simţ al umorului ieşit din comun? Adică atunci când râzi de nebun. Să vă zic ce mi s-a întâmplat. Eram la metrou la Universitate şi cobor din transportul cu pricina, cu gândul să ajung la scările rulante să ma ridice până la suprafaţă. Ce scări rulante? Este natural ca poate cele mai utlizate scări rulante din România să se strice, nu? Eh, asta s-a întâmplat şi la momentul cu pricina. Şi oamenii, cu lipsă totală de imaginaţie (scările fixe nu sunt chiar atât de cunoscute la Universitate pe cât ar trebui să fie), sau poate din prea multă imaginaţie s-au gândit să nu ocolească jumătate de staţie şi să urce pe scările ce coboară. Dă-i şi chinuie-te nene… Nu era doar unu singur, ci vo 4-5 sau chiar mai mulţi, şi toate femei. Nu sunt misogin, dar sunt momente ca astea în care chiar îmi doresc ca „sexul frumos” să se fi bucurat de ceva mai puţină originalitate şi mai multă orientare în spaţiu-timp (sau eficienţă, cum ar zice unii). Cum să faci frate să urci cam de 2 ori mai mult doar pentru că în linie dreaptă e mai scurt? Nu ai voie să faci aşa ceva domn’le, nu pentru că nu ai, ci pentru că tot eu, om sănătos care a luat-o pe ruta normală, am ieşit „naşpa” din toată povestea asta… Am râs de domnişoarele cu pricina până mi s-a terminat bateria la telefon şi am făcut febră musculară la toţi muşchii implicaţi în acest proces de spasme semi-involuntare.

Şi pe această cale le mulţumesc fetelor cu pricina pentru că m-au făcut să nu mai văd de lacrimi şi să trebuiască sa îmi şterg ochelarii de două ori. Mulţumesc sexule frumos!

De florii despre femei şi sticle de 0,33

Ştiţi ca multă lume zice că o femeie ar fi ca o floare, gingaşă şi alte „texte din astea de agăţat şi combinat”. Ei: eu, bărbat cu o experienţă de peste doua decenii în domeniul fetelor, vreau să vă spun parerea mea…

O fată este ca o sticlă de bere la 0,33 fraţilor. He, cred ca va trebuie şi nişte argumente, ei am sa vă dau. De ce sticlă de 0,33? Pentru că adesea este greu de găsit una perfectă. Gândiţi-vă că o femeie este mai mereu dornică sa fie desfăcută, dar nu de oricine, nu oricând şi nu oriunde. Trebuie mai întâi să o cunoşti, deobicei îţi face cineva cunoştinţă cu ea, când eşti într-un bar cu câte un amic doi sigur se trezeşte unu să îţi spună părerea despre noua descoperire. O femeie adevărată nu te satură nici o dată, mereu te face să vrei mai mult din ea, asemeni sticlei de 0,33 de bere, deşi investeşti mereu la fel. 

Gândiţi-vă că o sticlă de 0,33 nu este mai nici o dată împărţită, cum nici femeia nu ar trebui să fie. O sticlă de 0,33 îţi creează mereu impresia că este făcută doar pentru tine, că este umedă doar pentru tine, că vrea ca doar tu să te bucuri de ea. O sticlă de 0,33 nu se apucă la fel ca o halbă, cu violenţă, ci cu multă gingăşie, exact ca pe o femeie. Nu se strânge foarte tare pentru că îţi alunecă (nu am zis mai devreme că este umedă?), cum de altfel nici femeii nu ii place să fie ţinută cu forţa. Aţi observat cum adesea este mai plactut de privit o sticlă de 0,33 decât oricare altă sticlă? Parcă şi femeia îţi dă aceeaşi impresie…

Ei, şi dacă până acum nu v-am impresionat, să trecem la analogiile care vând cel mai mult: Cum desfaci o sticlă de 0,33 (cu capac cu filet, bineînţeles) în comparaţie cu… Da, v-aţi prins, cum desfaci o femeie.

Imaginaţi-vă aşa: prima dată când pui mâna pe o sticlă de 0,33 este ca atunci când pui mâna pe o femeie, îţi doreşti mult să o desfaci, uneori chiar îţi dă fiori. Pe urmă, după ce ai trecut prin etapele ce le-am spus mai sus, începi procesul de desfacere. Trbuie să fi gingaş, nu cum fac badaranii în filme, de le desfac cu ochiul sau alte părţi ale corpului irelevante la ora asta… Cum ziceam, trebuie să fi gingaş, să o apuci cu tandreţe altfel îţi scapa, să aşezi finuţ un deget de la mâna dreapta pe dop în timp ce cu mâna stânga „mângâi” sticla. Trebuie să fii finuţ, menţinând doar o fracţiune de secundă de brutalitate, exact momentul în care sticla spune cel mai mult „nu”, defapt atunci e momentul de „da”. Strângi tare dopul şi rasuceşti rapid, mai rapid decât o clipire, şi atunci sticla face fsssssssssst…!!! Ăsta este semnul că sticla te doreşte, că sticla este desfăcută în faţa ta şi ca abia aşteaptă. Dacă nu mă crezi, uită-te la ea, deja scoate bule si aburi de câtă dorinţă manifestă.

Şi după toate acestea, te hotărăşti, o consumi, pe toată… Şi nu mai laşi nici o picătură în sticlă, şi mai vrei o dată, şi incă o dată, şi încă o dată până când te ameţeşte de tot şi ajungi să fii aproape dependent şi oricât de dependent ai fi, nu te saturi niciodată…

Ei, aşa cred eu că este şi femeia adevărată, şi sticla de 0,33, dar ca în orice există pe lumea asta, consumul excesiv provoacă chestii nasoale, nu neapărat pentru tine sau ea (fie ea sticla sau femeia), dar pentru cei din jur. Mă rog, decizia voastră… Eu deja sunt un caz pierdut.