Păreri din Piață – a 28-a zi de proteste

Păreri din Piață – a 28-a zi de proteste

Am fost în Piața Victoriei la a 28-a zi consecutivă de proteste. Se închid, astfel, 4 săptămâni continue în care câteva suflete, spre câteva zeci de mii de suflete, au fost zilnic în Piața Victoriei. Motivația protestelor s-a transformat încontinuu, și la fel și s-au schimbat și cei care sunt în constant în Piață. Dacă în primele zile, începând cu marșurile chiar, totul era spontan și autentic, totul se baza pe canalizarea energiei generată de frustrarea și indignarea celor din Piață, acum lucrurile se mișcă dintr-o oarecare inerție. Nu știu dacă e bună sau rea, asta fiecare judecă pentru sine.

În Piață oamenii care merg aproape zilnic se cunosc între ei. Cei ”în civil”, fie jandarmi sau sereiști, sunt evidenți ca lumina zilei. Fotografii, purtătorii de steaguri și portavoce, aducătorii de ceai și preotul cu crucea sunt văzuți ca niște factori unificatori într-o mulțime extrem de prietenoasă, sentiment pe care l-am simțit constant, încă de la prima ieșire spontană, însă acum pare a fi, cumva organizată. Pentru că asta face Piața, te obligă să te organizezi, să-ți cunoști semenii și să le porți respect. Te face să fii mândru că ești alături de ei și să te bucuri să cânți imnul la fix, chiar dacă ultima strofă este mereu uitată.

Și apoi se întâmplă urâtul. Îi vezi pe cei ciudați, cei care pot fi catalogați drept ”spărgători de proteste”, un fel de psihotronici autentici. În fața muzeului Antipa erau două persoane cu trei banner-e în care își exprimau indignarea asupra ANAF care nu tratează egal firmele cu capital românesc și cele cu capital străin, favorizându-le, bineînțeles, pe cele străine. Mă rog, asta era indignarea lor. Îmi e greu să înțeleg ce treabă are muzeul Antipa sau chiar Guvernul ca un tot în afacerea asta, dar fie. Dreptul de a fi indignat nu poate fi oprimat. Alt spărgător de protest era un nene un pic mai energic decât ar fi trebuit, care stătea undeva mai separat de grup și se trezea la fiecare minut să strige cât putea de tare diverse slogane nerepetate. Hey, fiecare grup cu ciudații lui, nu?

2 oameni la 4 banner-e. Am vrea noi asemenea eficiență!
2 oameni la 4 banner-e. Am vrea noi asemenea eficiență!

Într-o interpretare personală, ca să conchid, mi se pare în egală măsură frumos și trist ceea ce se întâmplă. Un protest plecat de la un catalizator, similar unui foc, a crescut la dimensiuni uriașe, însă când paiele de pe foc au ars lucrurile s-au potolit, iar acum, ceea ce icnește în Piață sunt niște vreascuri care întrețin flacăra siguranței. Este frumos să știi că cei din Piață sunt net mai informați decât mulți alții. E frumos să-i vezi purtând discuții, împărtășind povești ”din culise”, dar e trist să vezi oameni care nu au ce căuta acolo plimbându-se prin acea mică mulțime care la televizor pare eterogenă. Sper ca atunci când protestele se vor opri, ele să nu fie furate în vreun fel de o masă la fel de mică dar ceva mai organizată, pentru că acum, din ce simt eu, acesta e riscul principal.

Victoriile Pieței

Victoriile Pieței

Vă mai aduceți aminte, acum fix o lună, când ați citit prima dată zvonul că guvernul încearcă o grațiere și ceva amnistie? Aveați habar măcar ce înseamnă, la ce se referă, cine era vizat de aceste proiecte? Nu, totul era zvonistică, până când, a doua zi, au apărut documentele oficiale pe site-ul Ministerului Justiției. Atunci a fost clar pentru toți că intențiile bune ale coaliției de guvernare nu vin fără un cost. Costul, bineînțeles, eliberarea unora, închiderea dosarelor altora și… și știți povestea.

”Piața” a reacționat imediat. Și-a făcut opinia auzită din prima zi când zvonurile s-au concretizat și lumea se întreba ”de ce ies”. Păi de aia ies, ca să aflați și voi de nasolul pe care îl vor ăștia. Deci, prima victorie a Pieței este informarea și atragerea atenției asupra problemelor grațierii și dezincriminării, adică setarea agendei publice.

Pe urmă, pe lângă asta, Piața a continuat demersurile, ajungând să impună atâta presiune încât unul dintre proiecte a fost retras, însă cel mai arzător, a fost trecut, cum se zice în popor, ”noaptea ca hoții”. Reacția imediată a Pieței a dus și la retragerea acestei ordonanțe, e drept, într-o formă tergiversată, dar efectele juridice nu s-au produs, și asta e ce contează.

A treia victorie, una în care nu am crezut, este setarea agendei anti-corupție la nivel internațional. Majoritatea reflectoarelor s-au mutat asupra celor care scandează în piețele importante din România, iar asta a fost un subiect care a vândut, vinde și, spre bucuria noastră, atrage atenția și-i coagulează și pe cei care sunt de aceeași părere. Din Islanda și până-n Bulgaria, cu opriri în Franța și Marea Britanie, mișcările anti-corupție se strâng în jurul grupurilor de români care-și fac auzit glasul.

Și că tot vorbim de anti-corupție, ați observat ciudatul lucru pe care șefii coaliției de guvernământ îl fac când vine vorba despre acest cuvânt ”corupție”? Îl evită în totalitate. Niciodată nu e vorba de corupție. E vorba de justiție, de politică penală, e vorba de un dosar făcut de DNA (bineînțeles, mereu acronimul niciodată numele complet), dar cuvântul ”corupție” nu trebuie să apară pe buzele lui Tăriceanu sau ale lui Dragnea. Se feresc de acest cuvânt ca Aghiuță de tămâie, feri-s-ar și să facă asemenea fapte vreodată!

Și, dacă e să tragem linie, Piața nu a schimbat nimic în sens legislativ, lucru care era, de altfel, și scopul manifestațiilor. Dar a schimbat altceva, anume agenda publică, interesul față de temă și gândirea colectivă asupra subiectului. A adus mijloace de informare corectă și i-a arătat cu degetul pe cei care dezinformează. Ba chiar a făcut încă niște lucruri imposibile: a retras (indirect) multă reclamă de la A3 și RTV, a ajuns să-l facă pe Becali frecventabil și pe BUG Mafia relevanți din nou, i-a făcut pe secui să protesteze alături de români și pe timișoreni să strige ”București, luptă București”. Dar acum confund eu cauzele cu efectele – nu Piața le-a făcut, ci Dragnea & Co, bineînțeles, nevoit și indirect, dar meritul este, în majoritar, al lor. Și că tot veni vorba, verificați, vă rog, tonul vocii șefilor PSD și ALDE de acum o lună și cel de acum. Se va vedea o schimbare radicală despre care sper să nu fie izvorâtă doar din nevoia de ”damage control” în urma comunicării proaste de criză pe care au dus-o.

foto copyright: Dan Mihai Balanescu

Un protest civilizat nu poate fi furat!

Un protest civilizat nu poate fi furat!

Dragnea a invitat jandarmii să nu-și mai facă treaba și să nu mai ”păzească” sediul PSD. Probabil își imagina că în lipsa paznicilor, protestatarii urmau să se comporte fix ca mult-blamații mineri și să ”găsească arme la pesedeu, mașină de bătut la aldeu…”. FALS, domnule Dragnea, acesta a fost de departe cel mai civilizat protest la care am participat.

Când am ajuns la fântână, la Universitate, erau câteva sute de oameni, spre o mie. Nu era pic de mizerie pe jos, iar când a apărut Moise Guran acesta nu a fost asaltat de către toată lumea ”dă boss să fac o poză cu tine”.

Mi-am pus pe mine tricoul cu mesajul ”Sunt un animal cretin nazist gramatical”, iar în momentul în care lumea l-a văzut, în majortatea cazurilor celor care au vrut să-l pozeze, mi-au cerut voie să facă asta, lucru care iarăși arată cât de mult țin protestatarii la imaginea publică a celor prezenți.

În 1990 eram golani, huligani și haimanle. Acum suntem animale cretine naziste.
În 1990 eram golani, huligani și haimanle. Acum suntem animale cretine naziste.

La protest m-am alăturat unui grup de prieteni, printre care președintele CTR, președintele ANOSR, fostul președinte CNE, alți membri ai acestor organizații și, ulterior, colegi de muncă. Asta arată, practic, calitatea oamenilor care protestează și gradul lor de implicare.

La universitate, am văzut oameni care au zis: ”haide să fumăm aici, că uite, e scrumieră la coșul acesta de gunoi”. Mai mult, nu arunca nimeni niciun gunoi pe jos, nici măcar chiștocul de țigară, cel puțin din ce am văzut.

Apoi, mergând spre Piața Victoriei, la un moment dat, un oarecare om s-a urcat pe un morman de zăpadă și a scos un steag pus în suportul său, ațintit acolo pentru ziua de 24 ianuarie. Am țipat vreo 10 la el, care am văzut scena, să-l pună înapoi. În lipsa unei reacții vehemente, m-am dus la el și i-am luat steagul din mână, omul neopunându-se cum m-aș fi așteptat. M-am afundat în zăpadă încercând (și reușind) să ajung să pun steagul la loc. Nu era al lui! Și da, m-am simțit ca un super-erou. Oare și Dragnea s-o fi simțind la fel?

Super-puterea lui Dragnea: să se facă de rahat în timp ce-i scapă pe corupți.
Super-puterea lui Dragnea: să se facă de rahat în timp ce-i scapă pe corupți.

În Piața Victoriei, jandarmii își făceau treaba impecabil și nu păreau să fie prea stresați de mulțimea uriașă de oameni. Înțelegeau foarte bine ”vibe-ul” celor care strigau împotriva amnistiei, și apelau la bunul lor simț să se miște către zona mai liberă a pieței, lucru pe care de altfel l-au și făcut.

La un moment dat au început strigăte din mulțime să mergem către sediul PSD. Nu știu cine a venit cu ideea asta, dar nu a fost privită drept una proastă. Fie chiar și manipulată masa, ea a simțit că acesta ar fi cursul firesc al lucrurilor. Oamenii s-au îndreptat către sediul PSD, unde odată ajunși, au început să strige, dar în niciun moment nu au lăsat impresia că ar putea deveni violenți sau destructivi.

Până și elefanții din cameră îndeamnă la calm.
Până și elefanții din cameră îndeamnă la calm.

La întoarcere, spre metrou, am văzut zeci de copii jucându-se în zăpadă. Voi ce părere aveți, credeți că un protest potențial violent ar fi avut loc în prezența unor copii? Zeci de căței fericiți scoși la plimbare. Evident, Soroș trebuie să-i plătească și pe ei, 3j de lei de cățel, 100 de om. Iar la metrou, polițiștii foarte civilizați, au lăsat oamenii cu abonament să intre fără să mai folosească cartela, pentru a evita aglomerația. Apropo de polițiști de treabă, vreau neapărat să le mulțumesc și lor și, mai ales, jandarmilor pentru faptul că au avut grijă de noi și s-au comportat exemplar! Chapeau!

Chiar nu păreau mulți, comparabil cu ceea ce ar fi mai mult de 20.000
Chiar nu păreau mulți, comparabil cu ceea ce ar fi mai mult de 20.000

Una peste alta, dragă domnule Dragnea, dragi pesediși și aldeiști, dragi anteniști și româniateviști, nimeni din piață nu are nici cea mai mică intenție de a se comporta precum ”minerii”, sau să facă o lovitură de stat. Nu vă fie frică, rămâneți la guvernare, dar să nu vă așteptați ca dacă această ordonanță nu iese de pe agendă complet, noi să stăm în casă. Am spus-o și o mai spun: nu ne luați de proști!