Erau limba dacă și limba latină totuna?

Erau limba dacă și limba latină totuna?

Sunt multe speculații asupra limbii dacice, cum sunt speculații asupra lucrurilor greu de explicat sau greu de demonstrat. Sunt speculații și despre cultura dacică, unele ancorate în realitate, unele bizare și altele de-a dreptul ilare. De exemplu, Gheorghe Funar susține că nemții sunt daci pentru că dacă întrebi un neamț ce este, el îți răspunde ”ich bin deutsch”, citit ”ih bin doici”, în accepțiunea lui Funar, ”doici” e tot una cu ”dac”. Dar e greu să trecem peste faptul că ”deutsch” e un endonim, absolut toată lumea numindu-i altfel, precum neamț, german, sas, saxon, șvab, ca să enumăr câteva românești, pentru că francezii le zic ”Allegmane”. De ideea că lituanienii îi numesc ”Vokietija”, nu mai zic. Dar prin exemplul ăsta vreau să subliniez că o banală coincidență nu trebuie să stea drept fundament pentru realitate atâta timp cât nu este susținută sau explicată și din alte surse în afara unei interpretări limitative. Practic, dacă toată lumea le-ar fi spus nemților ”Daci”, sau o variațiune, atunci Funar ar fi avut un argument interesant.

Însă unul dintre cele mai dezbătute de subiecte istorice se duce în jurul limbii dace și limbii romane. Spun ”romane” pentru că se presupune că latina era totuna cu limba dacă. Nu, nu vorbesc despre o banală rudenie, cum e italiana cu româna, nu. Vorbesc despre maximum o diferențiere la nivel de dialect între dacă și latină. Și argumentele pe care le oferă lumea care susține asta sunt multiple. Voi încerca să le tratez cu seriozitate, deși majoritatea mi se pare că izvorăsc din necunoaștere sau din alegerea ignorării argumentelor existente. Citește în continuare „Erau limba dacă și limba latină totuna?”

Limba evoluează, dar nu contra logicii

Limba evoluează, dar nu contra logicii

Râdeți voi, râdeți de ăia de scriu ”m-am dus an piata”, dar dusul în piață se va transforma curând în ”dus ân piață”. Pentru că să ai două simboluri scrise pentru același sunet va impune o schimbare. Abia în anul de grație 2005 a fost re-introdus oficial acest ”â”, pentru că s-a tot insistat pe utilizarea lui, cică a și nu i fiind mai aproape de originea sunetului. Dar atunci de ce l-am păstrat la început de cuvinte pe cel în varianta lui ”î”? Și de ce e mereu acolo? Pentru că, cică, ca să nu se confunde cu ă. Dar sunt maxim vreo 10 cuvinte care încep cu ă în română, deci nu văd sensul. Așadar, așteptați-vă ca în vreo 10-20 de ani să fie corect să ”âmi pun ântrebări”. Citește în continuare „Limba evoluează, dar nu contra logicii”

Tristețea Ploieștiului. Și frumusețea lui.

Tristețea Ploieștiului. Și frumusețea lui.

Urmăream de ceva timp să vizităm Muzeul Ceasului din Ploiești. De altfel, un oraș pe care nu prea ai de ce să-l vizitezi. Nu e celebru pentru mai nicio atracție turistică, iar infrastructura construită în jurul lui te face să-l ocolești cu mare ușurință de fiecare dată când te apropii de el. Însă am citit pe internet despre acest muzeu, unic în România, și cum e formularea ”singurul din sud-estul Europei”. Subiectiv acest sud-est, dar din Austria, Ungaria, Croația, Cehia și Polonia nu mai găsești altul până în Turcia sau Rusia. Deci o formă de unicitate regională poate este. Citește în continuare „Tristețea Ploieștiului. Și frumusețea lui.”

13 artiști din valul nou care-mi plac (și de care poate n-ai auzit)

13 artiști din valul nou care-mi plac (și de care poate n-ai auzit)

Știți că-mi place muzica. Și-mi place și să descopăr chestii noi. Deci îmi place să descopăr muzică, evident. Nu o fac singur, că nu-s mașină, dar mai primesc de la câte vreun prieten câte vreo recomandare de muzică. Un ”ia, ascultă asta” e rutină la mine. Și cum primesc și eu, dau mai departe la rându-mi. Deci dacă îi știți deja pe artiști și sunt de la mine, era de așteptat. Dacă îi știți din altă parte și nu mi i-ați dat și mie, urât! Citește în continuare „13 artiști din valul nou care-mi plac (și de care poate n-ai auzit)”

Top 11 cărți contemporane pe care le recomand

Top 11 cărți contemporane pe care le recomand

Și uite că am făcut și topul ăsta. Mă voi referi strict la lucrări cu valoare literară, deci tratate, cercetări, filozofie sau altele nu intră în categoria asta. Neapărat să fie beletristică. Dimensiunea lucrării nu contează, și nu contează nici modul de expunere sau tipul de narație. Mai este esențial să fie și contemporană, deci începem cu lucrările apărute prin anii 80. Iar dacă tot suntem la capitolul reguli, vom păstra o carte per autor. Și da, este un top total subiectiv, care rezumă doar titluri citite și plăcute, dar nu foarte cunoscute. Deci, să-i dăm bice!

  1. Arhanghelul Raul – Ovidiu Eftimie

Citește în continuare „Top 11 cărți contemporane pe care le recomand”

Corporatiști mișto – Eda Călin – Episodul 1

Corporatiști mișto – Eda Călin – Episodul 1

Corporatiști mișto vrea să fie un fel de serial în care voi prezenta oameni care lucrează sau au lucrat în corporație în timp ce fac și alte chestii mișto pe lângă bani pentru străini. Și pentru sine.

Încep seria cu o persoană dragă mie, Eda Călin. Ea are o pagină de Facebook care este un real succes, pagină de care auzisem înainte să știu că ea e omul din spatele postărilor. Dar mai multe vedeți din conversația de mai jos. Citește în continuare „Corporatiști mișto – Eda Călin – Episodul 1”