Previziuni pentru Oscar 2024

Hai că m-am maturizat și nu-i mai zic ”previziuni oscaricești ispauliene”. Altfel, vorbim despre un an mediocru pentru filme cu câteva nestemate bine șlefuite. Revelația mea este Sandra Huller care a jucat în două filme nominalizate la cel mai bun film, Anatomy of a Fall și Zone of Interest, având roluri principale în ambele. Mă bucur mult că a primit și o nominalizare la cea mai bună actriță și pot să sper că ăsta e doar începutul unei cariere strălucite care se adresează și publicului hollywoodian.

Dar hai cu opiniile ”educate”.

Continuă lectura „Previziuni pentru Oscar 2024”

Cinci cărți care mi-au schimbat părerea despre omenire

În general citesc toate prostiile. Că e vorba de SF, literatură contemporană, clasici, filozofie, bestselleruri sau obscurități, orice aș face caut mereu să dau și de titluri care inspiră, și astea vin mult din partea celor care înțeleg să ”vulgarizeze” știința. Folosesc cuvântul ăsta pentru că îi confer înțelesul său original, acela de a reda descoperirile lumii științifice pe înțelesul maselor, a vulgului. Și deși aș fi putut face lista asta mai mare, cu tratate istorice ale lui Djuvara sau Giurescu, cu cele trei cărți ale lui Yuval Noah Harari, sau poate să-l fi adăugat și pe Reza Aslan cu ale sale ”Dumnezeu” și ”Zelotul”, prefer să o ard un pic classy și să recomand titluri care mi-au făcut mare plăcere să le citesc, dar care sunt mai puțin populare. Ordinea cărților e fix cea în care le-am citit, nu reprezintă nicio judecată asupra valorii lor. Deci, să-ncepem.

1. Cosmo Sapiens – John Hands

Am citit cartea asta la puțin timp după ce am terminat seria lui Yuval Noah Harari dedicată trecutului, prezentului și viitorului omenirii. Cosmo Sapiens n-are nicio treabă cu ce a scris istoricul israelian, pentru că John Hands este un jurnalist care și-a propus o temă: să scrie istoria materiei de la formare până la crearea celei mai complexe forme în existența sa: creierul uman, folosind doar teoriile științifice cunoscute. Practic, lucrarea te trece prin Big Bang, teoriile cuantice și ale stringurilor, povestea creării sistemului solar, a vieții pe pământ, evoluția ei până la crearea omului modern. Limbajul este unul dificil, dar nu neaccesibil, însă meritul măreț al acestei cărți e că aduce cea mai bună critică asupra felului în care funcționează domeniul științific actual, anume lipsa de deschidere către teoriile concurente. John Hands prezintă cu fiecare capitol teoria numită de el ”ortodoxă”, și apoi trece în revistă și teoriile concurente. Un exemplu simplu ar fi abordarea non-colaboraționistă a neodarviniștilor care pun accentul aproape exclusiv pe gena egoistă. Totuși, modul în care prezintă rabatul făcut de aceștia asupra acceptării introducerii mitocondriilor în organismele unicelulare în mod aproape simbiotic arată că există speranță pentru reconciliere.

Continuă lectura „Cinci cărți care mi-au schimbat părerea despre omenire”

Bulangiu. A folosi sau a nu folosi?

Trebuie să vă anunț că dacă sunteți mai pudici din fire și vă stânjenește cuvântul din titlu, articolul ăsta nu e pentru voi, că voi folosi des cuvântul ăla, și poate altele cam tot acolo de nasoale. Pentru cei mai deschiși la minte, care înțeleg că nu folosesc în sens peiorativ asumat cuvintele alea, sper să vă placă.

Continuă lectura „Bulangiu. A folosi sau a nu folosi?”

Cleopatra cea neagră

A făcut Netflix un show marcat ca documentar, produs de Jada Pinkett-Smith, cunoscută vlogăriță, actriță și cauzatoare indirectă de durere lui Chris Rock la Oscarurile de anul trecut. N-am văzut show-ul, că am chestii mai bune de făcut cu viața mea, dar din trailer tema e clară: ce culoare avea pielea Cleopatrei – iar soluția propusă e că ultimul faraon al Egiptului era neagră. Scandalos? Da, la fel de scandalos ca atunci când cineva zice că dacii erau o națiune conștientă de ea însăși, sau că maghiarii au găsit Ardealul gol când au venit în Europa.

Karl Marx ne propunea să privim istoria ca istoria luptei de clasă și atât. Genul ăsta de abordare asupra istoriei este o problemă a ideologiilor. Orice ideologie vine la pachet cu propria abordare asupra istoriei. Dacă ești naționalist maghiar, vei vrea cu tot dinadinsul să arăți că în Transilvania nu era țipenie de român când au venit descendenții tăi acolo. Cu ce scop, nu știu, dar e important ca să te simți tu bine. Dacă ești român dacopat probabil ajungi să crezi că limba latină era de fapt totuna cu limba dacă, asta doar ca să arăți că noi suntem daci și că ungurii n-au dreptate și că Ardealul e al nostru. Dar astea-s ideologii naționale, sunt altele internaționale, după cum a încercat Marx să propună una, care vin cu alterarea istoriei în ultimul hal.

Continuă lectura „Cleopatra cea neagră”

Previziuni Oscaricești IsPauliene – ediția 2023 (cu câștigători)

Eu tot zic de ceva timp că o să schimb titlul, dar e atât de prost și atât de tare m-am obișnuit cu el încât simt că trebuie ediția 100 pentru asta, că Oscarurile se află la ediția cu numărul 95.

Altfel, just fyi, eu nu mă uit la festivitate. Nu-mi pasă de evenimentul ăla extrem de vanitos, cât îmi pasă de competiție în sine, de celebrarea cinematografiei în general și de mine, gen cât de bun sunt să înțeleg evenimentul ăsta. Dar să trecem la subiect. Uite cine zic că câștigă ce anul ăsta:

Continuă lectura „Previziuni Oscaricești IsPauliene – ediția 2023 (cu câștigători)”

Adevărul contează mai puțin decât comportamentul uman

Încep să refuz cu tărie să cred că oameni precum Șoșoacă sau Piperea, Dobrovolschi, Sebastian Ghiță, Mihai Lască, sau Dana Budeanu cred cu sinceritate că:

  • 5g dă covid
  • Vaccinul dă sterilitate
  • Liniile albe de pe cer ne îmbolnăvesc de boli respiratorii
  • Sunt viermi în mască
  • Americanii au făcut cutremurul din Turcia
Continuă lectura „Adevărul contează mai puțin decât comportamentul uman”

Am fost și eu cândva un extremist-rasist-misogin-homofob

În imediat 14 ani de scris pe blog mi-am construit o reputație de persoană moderată. Mă rog, vreau să cred că am făcut asta. Adesea mă manifest spre nuanțare, contextualizare și înțelegerea liniștită a lucrurilor, iar atunci când nu se înțelege, mereu am recomandat întrebările.

Nu am fost niciodată fanul ideii de ”shoot first, ask quesions later”. Decât, poate, în adolescență. Am avut o perioadă stranie de rătăcire în care desenam svastici pe spatele caietelor, în care consideram că ”femeile nu merită nici măcar un scuipat” și eram ferm convins că fac parte dintr-o rasă superioară. Ba la un moment dat, mișcarea ”Noua Dreaptă” mă atrăgea. Reușiseră să mă convingă să pun semnătura pe un tabelaș care avea scopul să schimbe Constituția și să lase căsătoria doar între un bărbat și o femeie. Da, mișcarea asta nu e de acum 3-4 ani, e de prin 2007-așa, că nu aveam 18 ani de prea mult timp când am semnat.

Continuă lectura „Am fost și eu cândva un extremist-rasist-misogin-homofob”

Nici extremismul nu mai e ce a fost. Cazul ”dreptacilor”

Se tot vorbește despre acest val de extremism din lumea civilizată, vestică, occidentală, cică democrată și capitalistă și liberală și cu drepturile omului și chestii.

Și nu sunt doar vreo două mișcări. Polonia are vreo două aflate la putere. În Suedia doar ce au câștigat. Italia pare să aibă doar guverne cu extremiști, la fel și Austria. În Olanda sunt destul de sus în opinia publică, iar în Franța, Marine LePenn tocmai a lăsat locul luo Jordan Bardella, un tânăr de 27 de ani. La noi îi avem pe frații de la AUR și la unguri e veșnicul Orban.

Continuă lectura „Nici extremismul nu mai e ce a fost. Cazul ”dreptacilor””

Casa Dragonului versus Inelele Puterii

Dacă ar fi să le comparăm, care e mai mișto? Casa Dragonului vs Inelele Puterii – părere după primele 4 episoade.

Să facem o abordare comparată asupra celor două seriale. E timpuriu, că au apărut doar 5 episoade din Casa Dragonului (HotD) și 4 din Inelele Puterii (RoP). Dar nu e dificil de făcut. E dificil fără spoiler-e, dar nu au cum să fie majore că mnah, au părut prea puține episoade.

Continuă lectura „Casa Dragonului versus Inelele Puterii”

Previziuni Oscaricești IsPauliene – ediția 2022 (cu câștigători)

În primul rând, ar trebui să mă maturizez și să găsesc alt nume la articolul ăsta. Nu mai am 16 ani, da?

Apoi tre’ să zic că anul 2021 a fost un an prost tare la capitolul filme. Dar rău. Adică, în afară de Dune, pe care-l aștept de când am citit cărțile și am văzut celelalte tentative de ecranizare, doar CODA m-a surprins plăcut. Nu vreau să zic că nu s-a depus muncă pentru filmele din 2021, dar pare că nu s-a prea depus inspirație. Sunt câteva eforturi individuale notabile, care vor face diferența, dar nu există o dominare clară din partea niciunei pelicule. Competiția parcă s-a dat la nivel de categorii, nu la nivel de calitate per-ansamblu.

Altfel, avem ediția 94 a premiilor. Să ne vedem și la ediția 100, apoi 150 și tot așa. Ca să vezi cine zic că o să câștige ce, uită-te la titlurile îngroșate.

Cele mai bune efecte vizuale

Continuă lectura „Previziuni Oscaricești IsPauliene – ediția 2022 (cu câștigători)”