Paul Ispas vă va explica ceea ce înseamnă conceptul de ”framing”. La școală ni s-a zis că freimingu este metoda folosită de jurnaliști în a pune o știre într-o lumină pozitivă/negativă ori neutră. Adică, dacă pe Antena 3 apare Boc și zice că o să crească salariile, nu e bine, aceeași știre pe beunuteve zice că este fenomenal.
Totuși mai apare momentul în care jurnaliștii ne iau de proști. Fie că ești pro sau contra cuiva, eu am să dau următorul exemplu de pe realitatea punct net: ”Puterea l-a scăpat de arest pe deputatul PDL Dan Păsat.” Zic: auăleu, așa ceva în România? Nu se poate! Și intru și citesc: ”Cererea procurorilor a întrunit doar 116 voturi „pentru” din cele 150 exprimate, 34 de voturi „contra”, în condiţiile în care Opoziţia s-a abţinut de la vot. Pentru ca cererea să treacă era nevoie de 147 de voturi”. Cum? cum? Opoziția nu a votat deși trebuia să mai primească doar 31 de voturi? Și opoziția ajunge undeva pe la 150 de deputați? adică… dacă votau numai ei Păsat era cercetat penal? Și ei nu au votat? Și asta înseamnă că puterea e de vină? Dacă realitatea punct net zice, atunci așa este!
Și asta, dragii moșului este o lecție de framing la noi în țară. Care în englezește, to frame mai înseamnă și să ”înscenezi” adică să înșeli, adică ce pățește cititorul român care nu judecă pentru el…
IsPaul zice 