„Avem o societate bolnavă!”. P-asta sunt sigur că aţi mai auzit-o, dar completarea cum vi se pare: „Avem o societate bolnavă de osteoporoză”. Ce-i aia? Google it, sau poate vă daţi seama pe parcurs cam ce vreau sa exprim.
Boala asta este generată, într-un fel, de divergenţele bazate pe anumite lucruri superficiale, caracteristicie societăţilor tranzitorii. Până când nu ne va trece osteoporoza, nu putem spune că am ieşit din celebra şi deja exhaustiva tranziţie. Judecăm prea mult într-un mod neconstructiv. Încercăm prea mult să desfiinţăm ceea în ce nu credem şi prea puţin să acceptăm credinţele altora. Ne interesează prea mult contu’ bancar şi hainele celui de lângă noi pentru a-l accepta ca prieten. „E manelist?! dă-l frate la o altă direcţie că io nu ascult manele!”. Numai nişte ignoranţi ar spune asta, nişte ipocriţi cu şcoală. „Ruacăre, tunde-te frate!”, şi după 2 beri „Bag-o p’aia cu basu de la viţa şi apoi pune-o p’aia nu nating els metărs”. Şi nu ipocrizia mă deranjează, că e amuzant să vezi cum se pierd convingerile după juma’ de Jack, ci mă deranjează faptul că îşi impun părerea prin acţiunile lor de marginalizare.
Trăim în prea multe categorii sociale şi suntem obsedaţi să categorisim în continuare, din păcate exclusivist. Eu zic că ar fi cazul să ne îndopăm cu vitamina D şi calciu şi să ne întărim ca societate astfel să nu mai existe găurile dintre noi, ci să ne formăm… pe straturi.
IsPaul zice 