Zic, da… Promisesem mai devreme că nu voi mai scrie despre Olimpiadele lui Comunicare având condiţia că nu mă voi sui pe podium. Ete că evitabilul s-a produs. M-au chemat al’de Buzdugan şi Morar să-mi zică o chestie, cum că aş fi scris un post bun pe ‘ăst blog şi să-mi înmâneze premiu. Ete că s-o păţit, iar aricolul ăla bun e cel pe care puteţi da click acilea.
Mă rog, fu o experienţă inedită, şi deşi nu m-am suit cu echipa pe bucăţile de lemn numerotate cu liniuţe, totuşi doresc a participa şi „la anu” cu speranţe mai ridicate.
Anyway, totu s-o gătat, am scris again despre aceste manifestări comunicaţionale pentru căci îmi dădura vo 3 cărţi şi deh, tre să le mulţumim cumva.
Oficial am un blog premiat, dar cum am spus şi pe scenă, mai întâi mulţumesc celor 100 de cititori şi echipei că mi-au dat material de scris. Abia apoi îi mulţumesc lui Gimmy că m-a lăsat să apăs tastele şi în rest nu prea mai am cui să-i mulţumesc pentru că nu sunt la Grammy.
Citire plăcută în continuare.
IsPaul zice 
ehhh…nu mai trebuie sa multumesti nimanui..da-ti multumeste „nimanui” tie pentru bucuria revederii si rememorarii unor amintiri veeeeeeeeeeeeeechi si frumoase dintr-o Sulina prafuita si goala…:D:D…Felicitari!!!!!!
ApreciazăApreciază