Departed, The

Am fost şi eu astăzi la şcoală, deşi unora li s-ar părea un lucru normal mie nu, în ideea că nu aveam nici o treabă cu clădirea facultăţii, ci doar cu xeroxul din apropiere şi cu barul de viz-a-n’faţă. Aveam cursurile la o anumită materie pe care majoritatea colegilor mei nu le aveau, şi am făcut un exces de zel aducându-le.

Irelevanţa acţiunilor mele de benefacto este naturală, dar cu ce era să încep, direct cu faptul că am pierdut la whist? Dap, se mai întâmplă. Pentru prima partidă n-am scuză, am ieşit pe locul 3 (din 6, nu fiţi răutăcioşi) iar în a doua partidă am ieşit pe ultimul loc cu vo 10 puncte. Dap, v-aţi prins, jucam la zero şi aş fi câştigat dacă şansa nu ar fi bătut matematica.

Totuşi, nu astea sunt cele mai mari realizări ale mele de pe ziua de astăzi, ci faptul că am văzut un super film. Îi zice „The Departed” şi îi mulţumesc ăstuia pentru că mi-a zis de el. E regizat Scorseze şi are vo 4 oscaruri. Ştiu, sunt cam „lame” că nu l-am văzut până acum, dar sper că sunteţi îngăduitori şi veţi citi ceea ce voi tasta până la capăt.

Mă rog, filmul are 2 ore şi 2 sferturi, iar în ultimele 2 treimi de oră am făcut febră musculară la cât am strâns din fese. Am omorât vo 3 ţânţari şi o viespe de m-am simţit precum Croitoraşul cel Viteaz. Abia acum îmi dau seama că ar trebui să pun aparatul ăla de ameţeşte gâzele în priză… Gata! Revenind la film, este un must see obligatoriu (pleonasm? poate) şi aştept părerile voastre spre a vedea dacă sunt singurul cu febră musculară au ba.

Vizionare plăcută!