Țineți minte momentele alea din tinerețe când toată lumea se cunoștea cu toată lumea pe scara blocului, în cartier sau în sat? Și nu doar că se cunoșteau, chiar erau familii atât de apropiate încât intrau unul la celălalt în casă fără să bată la ușă. Curtoazie, familiaritate… nu știu cum să-i spun. Astăzi, însă, îmi pare că spațiul personal este mult prea prețios pentru fiecare. Cel mai greu lucru pe care îl poate face cineva, pe lângă ieșirea din zona de confort este acceptarea unei alte prezențe în zona lui de confort, iar acesta este un lucru care se face doar când împărtășești aceeași cauză comună cu cineva.
Mi s-a întâmplat chestia asta aseară cu niște oameni de a căror existență habar nu aveam până acum 5 luni. Am mai trecut, bineînțeles, prin asemenea experiențe de multe ori, iar în unele am legat prietenii indefinite. Aseară, însă, am văzut pus pe masă un proiect care suna incredibil de bine și în care m-am regăsit instantaneu. Nu ține seamă de birocrația proiectelor ci ține seama de entuziasm și inițiativă. La ora actuală este atât de mic încât nu poate să facă altceva decât să crească. Se cheamă ”Europa Românilor Informați”, au o pagină de Feisbuc pe care o puteți lăicui aici (serios, fă click pe cuvântul ”aici”), iar logo-ul lor arată așa:
Cât despre cum te poți alătura cauzei, ori mă contactezi, ori îi contactezi.
IsPaul zice 