M-am apucat de topul ăsta nu pentru a vă arăta care e cel mai bun serial, ci pentru a arăta care e cel mai bun dintre cele pe care le-am văzut. Și zic asta pentru că am o gălăgie de lacune. Gen, n-am văzut Walking Dead, The Sopranos sau Boardwalk Empire. Însă, pot spune că ”I’ve had my share” de seriale, deci dacă vedeți ceva ce vă place, recomand cam orice din listă cu mare drag.
Acum, să spun și regulile (pentru că sunt vreo două). Regula unu: te cheamă Game of Thrones, nu ești pe listă, pentru că joci cu cheat-uri. Nu poți fi atât de epic, n-ai voie. Doi: nu te-am urmărit, îmi pare rău, nu te bag pe listă. Trei: desene animate, doar alea ”pentru adulți”, și aici nu mă refer la Hentai. Patru: trebuie să fi rulat pentru mai mult de un sezon (sau să aibă sezonul doi în pregătire), iar acestea să aibă mai mult de 3-4 episoade (așa că Sherlock și Luther, oricât mi-ați plăcea, zic ”pas”). Așadar, hai:
- Stargate Universe
Consider serialul ăsta ca fiind, după mine, cel mai bun serial SF. Este o extensie a unui univers foarte îndrăgit, cu un actor în rolul principal pe care, personal, îl apreciez enorm, și nume Robert Carlyle. Acuma, serialul a fost ”cancelled” pentru că era prea întunecat pentru audiența pentru care fusese creat. Eh, their loss. And mine.
- Californication
Unul dintre cele mai tari seriale de comedie, gen dintotdeauna. Nu are nici o treabă cu sănătatea mintală, este plin de depravări, fabulos de bine scris, ceea ce ar părea drept un clișeu, ținând seama că este vorba despre un scriitor. Apoi David Duchovny face un rol demn de lăudat, și lasă destul de des impresia că-și joacă propria viață.
- House MD
Ia un măr. N-are Lupus!
Am trecut prin studenție cu serialul acesta. M-a învățat atât de multe despre medicină cât n-au reușit două profesoare de Anatomie. Tot serialul acesta mi-a arătat capacitatea actoricească a lui Hugh Laurie. Mai mult, a fost o lecție despre ce înseamnă să ai un fel de anti-erou ca focus al unei povești.
- How I Met Your Mother
Un sitcom ce m-a făcut să-l urmăresc cu mare ardoare și entuziasm, de la primul episod până la ultimul. Un fel de ”friends” contemporan, dar cu Barney Stinson care era awesome. Și a fost serialul care l-a lansat pe Jason Segel, un actor care și-a format deja cariera de comediant respectat la Hollywood.
- Breaking Bad
Ei, aici lucrurile devin mai serioase. Serialul ăsta are deja statutul de serial ”cult”. A reușit să-l ia pe Brian Cranston, de la tatăl ăla tipic american și să-l transforme într-un veritabil personaj de ”pop culture”. Marele lui minus, și de altfel, motivul pentru care nu e mai sus pe listă, este că a fost prea ”pg-13”, unde cea mai serioasă înjurătură trasă este ”you’re goddam right”.
- The Black Adder
Comedie britanică la ea acasă. Satiră pură, cu Rowan Atkinson în rol principal și Hugh Laurie, vreo două sezoane, alături de el. Da, exact, cine n-ar vrea să vadă un serial cu Mr Bean și Dr House făcând mișto de istoria Marii Britanii?
- Peaky Blinders
Doar ce am terminat de văzut primele două sezoane și e uimitor. Acțiunea se petrece în 1919 în Birmingham într-o familie de gangsteri. Cillian Murphy în rolul principal este hipnotic, iar apariția lui Tom Hardy în rolul unui Evreu gangster este un automat plus. Iar bomboana de pe colivă este dată de coloana sonoră compusă, în principal, din melodiile a trei formații: The White Stripes, Royal Blood și Arctic Monkeys. Epic!
- True Detective
Primul sezon a fost una dintre cele mai bune demonstrații de scriere a unui scenariu și alegeri de casting pe care le-am văzut ”in modern television”. Totul s-a legat perfect, de la actori la locațiile filmate și la cadrele alese. Deh, când HBO face un serial, apoi îl face. Și abia aștept sezonul doi, să vedem ce are de oferit Colin Farrell.
- House of Cards
Ei, ăsta este serialul politic. Și nu numai politic. Conceput de David Fincher și adaptat după o poveste britanică, cu Kevin Spacey în rol principal nu ai, dar efectiv nu ai cum să dai greș. Mai nimeni nu joacă prost în acest serial, iar povestea este pe cât de complexă, pe atât de actuală. Și mai are un beneficiu serialul acesta: fiind ”Netflix”, când apare, apare tot de-o dată, nu trebuie să stăm o săptămână pentru un episod.
- Vikings
Dacă făceam topul acesta acum un an, serialul cred că se afla la ”mențiuni onorabile”, însă acum își merită locul trei. Ultimul sezon a fost trei niveluri peste primele. Deși din punct de vedere al scenariului are niște minusuri, acestea sunt acoperite cu niște locații și cadre mirifice, coroborate cu o atenție la detaliu diavolească. Bravo, History Channel!
- Louie
Cine, cine? Da, Louie. E un serial produs, scris, regizat și jucat de Louis CK. Poate-l știți pentru show-urile de stand-up care sunt foaaarte inteligente și pe măsură de amuzante. Însă serialul acesta mă uimește cu fiecare episod. M-a învățat mai mult despre viață și ce înseamnă să fii părinte decât am crezut că e posibil. Are un umor dubios, dar cu care rezonez de multe ori, pentru că este auto-critic. Și nu, nu este un sitcom.
Sunt un gras oribil, dar îți mulțumesc, IsPaul, că te uiți la mine.
Mențiuni onorabile:
Hannibal – Personajul Hannibal Lecter jucat de Mads Mikkelsen. Atât.
South Park – Un butoi nesecat de satiră și umor.
Married With Children – Familia Bundy. Esența influenței sitcom-urilor americane în România.
Two and a Half Men – 12 sezoane mai mult sau mai puțin reușite. Aș vrea un spinoff bazat be Berta.
Friends – cu acesta cred că a început totul. Din păcate, pe Seinfeld nu l-am prea urmărit.
Big Bang Theory – alt sitcom simpatic. Păcat că e doar atât.
Family Guy – Primele sezoane au fost demențiale! Apoi, Seth a cam dat-o-n diverse.
Futurama – Un serial de desene care dă, în mod clar, dependență.
Umbre – ca să avem și ceva românesc în lista, nu?
Tocmai punct ro – te rezolvă văru, dcă ai nevoie de broaște
- The Wire
I se mai zice și ”cel mai bun serial la care nu s-a uitat nimeni”. Poate cel mai bun scenariu scris direct pentru televizor. Toți actorii sunt aleși pe sprânceană, iar modul în care se leagă totul îți creează impresia că te afli într-o pânză de păianjen foarte bine țesută. Nimic nu se întâmplă în derizoriu, iar anumite scene, precum celebra ”fuck scene” reușesc să te țină în fotoliu. Ce produce HBO-ul este clar demn de urmărit.
P.S. Pozele nu-mi aprțin. Cum de altfel e normal, că doar nu apar eu în ele.
IsPaul zice 