În ultimele 2-3 săptămâni (sau poate toată vara) sportul a fost în atenția publicului român la un nivel destul de ridicat. Din păcate, asta se datorează evoluțiilor slabe ale sportivilor români. Mă rog, evoluții catalogate ca fiind slabe. Sigur, avem și cu ce ne mândri: câteva medalii la Rio (cele mai puține din ultimii ’j de ani), am dat gol în fiecare meci la Euro (măcar ne-am calificat, nu?), sau echipe românești în cupele europene (și ce dacă au luat-o cu 5-0, Dinamo n-a jucat în Champions League!).
Și au apărut zeci de articole care scuză sau acuză situația actuală. Ba că să fim buni în sport este o mentalitate comunistă, ba că statul nu bagă bani în sport, ba că sportivii români își dau toată silința dar n-avem antrenori buni, etc. Și cam toate au dreptate. Mentalitatea comunistă – super omul comunist care este deasupra celui capitalist – încă e persistentă în mentalul colectiv român; statul român bagă prea puțini bani în sport ca să se facă performanță, așa e; antrenorii români sunt mediocri adesea, rareori câte cineva mai răsărit (pentru că nu prea avem școli de antrenori). Lista poate continua cu lipsa pepinierelor de juniori și… și altele.
Dar eu am o altă perspectivă: tu ești de vină. Și dacă nu mă crezi răspunde empatic la întrebările astea:
- Când ai făcut ultima dată un sport olimpic? (Mersul la sală nu e sport. Nici yoga acasă. E bine să fii sănătos, dar statul în cap și trasul de fiare nu ne aduc medalii)
- Ți-ai dat copilul la vreun sport? (dacă n-ai, nu te gândi dacă ai face-o, că e ușor să zici da, gândește-te dacă l-ai încuraja indiferent de rezultate și ai trage de el să fie printre cei mai buni)
- Când ai fost ultima dată la o competiție sportivă în calitate de spectator? (ba întreabă-te când ai plătit ultima dată bilet, că dacă e moca e plin de gură-cască. Aș exclude fotbalul din discuție, dar hai să nu fim exclusiviști)
- Când te-ai interesat ultima dată unde poți practica un sport olimpic? (asta ca să dăm o șansă celor care nu au dat un răspuns fericit întrebărilor de mai sus)
- Ai fi dispus să dai măcar un șer pe facebook pentru promovarea unui eveniment sportiv? (chiar dacă nu te duci la el, iar ”interested” la eveniment nu se pune)
- Câți bani ai fi dispus să investești în sport? (în tine, copilul tău, echipa/atletul preferat, evenimentul preferat, etc.)
Acum că ați răspuns la toate întrebările astea, cum ziceam, gândiți empatic: dintre cunoștințele voastre, care ar răspunde pertinent la câte dintre întrebări?
Atâta vreme cât noi nu investim în sport, de ce ne-am aștepta să o facă alții în locul nostru. Păi dacă nu cumpărăm bilete la evenimente, cine să investească în infrastructură? Dacă nu ne interesăm să practicăm noi sportul, de unde să existe kow-how pentru antrenori? Pepiniere pentru tineri? Alea trebuie susținute financiar, că nu sunt chiar atât de profitabile pe cât se crede (altfel ar fi la tot colțul). Să facă copilul performanță în sport? Lasă-l să învețe, că viitorul lui vine din cărți… Ce dacă sunt atâția care au făcut și școală și sport, eu nu vreau să ”risc”!
Nu e vina Ministerului Sportului. Nu e vina corupției. Nu e vina atleților. E vina noastră.
Și da, cu articolul ăsta nu am să schimb nimic, știu. Doar vă spun părerea mea și-mi manifest disprețul pentru ipocrizie.
IsPaul zice 