Mulțumesc anticipat. Sau nu.

Una dintre cele mai proaste expresii cotidiene este acest ”mulțumesc anticipat”. Practic, nu poți să mulțumești unui om pentru ceva ce nu a făcut încă altfel decât anticipat.

Să presupunem că eu mă duc la Firea la primărie și o rog să nu mai țină târgul de crăciun din Piața Victoriei, că are deja unul organizat în Piața Constituției și, în plus, dacă colegii ei de partid fac vreo dandana, eu va trebui să ies în fața Guvernului și să protestez. Dacă n-am unde, o să blochez strada și voi supăra oamenii care participă la târg. Și după ce am rugat-o pe Firea, îi mulțumesc anticipat. N-are sens, că oricât de puțin pregătită ar fi Firea, cred că înțelege doar dacă îi mulțumesc, la finalul cererii, că acea mulțumire este subînțeles anticipată.

Deci nu, nu mulțumesc anticipat, pentru că dacă o fac, presupun că omul acela e suficient de prost încât să nu-și dea seama că îi mulțumesc, deși n-a făcut nimic. Și nicăieri, din ce am citit, nu zice că mulțumirile trebuie să vină doar după ce ți se face un serviciu. Poți să mulțumești și înainte și nu te va opri nimeni.

Mbine, acum s-o zic și pe aia dreaptă, mie-mi surâd anticipatele, dar nu și mulțumirile anticipate.

Autor: ispaul

Eu scriu pe blog

Lasă un comentariu