În imediat 14 ani de scris pe blog mi-am construit o reputație de persoană moderată. Mă rog, vreau să cred că am făcut asta. Adesea mă manifest spre nuanțare, contextualizare și înțelegerea liniștită a lucrurilor, iar atunci când nu se înțelege, mereu am recomandat întrebările.
Nu am fost niciodată fanul ideii de ”shoot first, ask quesions later”. Decât, poate, în adolescență. Am avut o perioadă stranie de rătăcire în care desenam svastici pe spatele caietelor, în care consideram că ”femeile nu merită nici măcar un scuipat” și eram ferm convins că fac parte dintr-o rasă superioară. Ba la un moment dat, mișcarea ”Noua Dreaptă” mă atrăgea. Reușiseră să mă convingă să pun semnătura pe un tabelaș care avea scopul să schimbe Constituția și să lase căsătoria doar între un bărbat și o femeie. Da, mișcarea asta nu e de acum 3-4 ani, e de prin 2007-așa, că nu aveam 18 ani de prea mult timp când am semnat.
Se tot vorbește despre acest val de extremism din lumea civilizată, vestică, occidentală, cică democrată și capitalistă și liberală și cu drepturile omului și chestii.
Și nu sunt doar vreo două mișcări. Polonia are vreo două aflate la putere. În Suedia doar ce au câștigat. Italia pare să aibă doar guverne cu extremiști, la fel și Austria. În Olanda sunt destul de sus în opinia publică, iar în Franța, Marine LePenn tocmai a lăsat locul luo Jordan Bardella, un tânăr de 27 de ani. La noi îi avem pe frații de la AUR și la unguri e veșnicul Orban.
Dacă ar fi să le comparăm, care e mai mișto? Casa Dragonului vs Inelele Puterii – părere după primele 4 episoade.
Să facem o abordare comparată asupra celor două seriale. E timpuriu, că au apărut doar 5 episoade din Casa Dragonului (HotD) și 4 din Inelele Puterii (RoP). Dar nu e dificil de făcut. E dificil fără spoiler-e, dar nu au cum să fie majore că mnah, au părut prea puține episoade.
În primul rând, ar trebui să mă maturizez și să găsesc alt nume la articolul ăsta. Nu mai am 16 ani, da?
Apoi tre’ să zic că anul 2021 a fost un an prost tare la capitolul filme. Dar rău. Adică, în afară de Dune, pe care-l aștept de când am citit cărțile și am văzut celelalte tentative de ecranizare, doar CODA m-a surprins plăcut. Nu vreau să zic că nu s-a depus muncă pentru filmele din 2021, dar pare că nu s-a prea depus inspirație. Sunt câteva eforturi individuale notabile, care vor face diferența, dar nu există o dominare clară din partea niciunei pelicule. Competiția parcă s-a dat la nivel de categorii, nu la nivel de calitate per-ansamblu.
Altfel, avem ediția 94 a premiilor. Să ne vedem și la ediția 100, apoi 150 și tot așa. Ca să vezi cine zic că o să câștige ce, uită-te la titlurile îngroșate.
Citesc o carte chiar marfă, ”Arabi”, de Tim Mackintosh Smith, un scoțian mutat prin 1990 în Yemen, îndrăgostit de civilizația arabă și capabil să ”vulgarizeze” această civilizație pentru publicul anglo-saxon. Cartea e tradusă în română bine dar corectată/editată prost, iar la asta se adaugă ceea ce nu pot numi decât o prefață care e însăși dovada că omul n-a citit cartea și vrea să umple pagini.
Scriu și eu despre noul film al lui Adam McKay, că nu e filmul lui DiCaprio sau a lui Streep. Nu înțeleg toată vâlva asta din jurul lui. Adică, în bula mea majoritatea l-au apreciat. Am văzut și vreo 2-3 comentarii de Facebook puse aiurea cu conținutul ”mă așteptam la altceva de la distribuția asta”, sau ”Adam McKay e un liberal spălat pe creier”, dar cam acolo se opresc comentariile negative. Toată lumea apreciază filmul, și eu mă număr printre cei care s-au bucurat să-l vadă. Mă rog, după The Big Short și Vice, McKay a demonstrat că e printre cei mai buni satiriști în viață, deci m-am uitat fericit la controversatul, de Netflix produsul, cu DiCaprio și Lawrence căstuiți, mărețul ”nu privi sus”.
Pandemia a dărâmat și o bună parte din industria cinematografică. Până anul ăsta aveam niște standarde la Oscaruri: un SF foarte bun cu șanse mici la cel mai bun film, un musical/comedie apreciat de audiențe, un blockbuster cu buget uriaș, un under-dog cu o idee bună și unul-două filme istorice puternice, din care unul despre război. Anul ăsta avem 2 producții nominalizate care nu prea au actori, la animație nu e competiție deloc, că Disney nu vrea să piardă bani, toate blockbuster-ele sunt amânate pentru toamna 2021, iar filmele despre război au fost înlocuite cu… cu nimic.
Deși avem destule filme bune, a fost un an prost. Competiția e non-existentă la majoritatea categoriilor, dar putem să ne bucurăm că, în sfârșit, avem și noi nominalizații noștri. Și nu pe nemerit, am vorbit deja despre asta.
Era seară. Cam ora unu și jumătatea noaptea. Sau dimineața. Atât de arbitrare sunt orele dintre zile încât e dificil să te decizi. Mă rog, nici nivelul de intoxicație la care ne aflam nu ne ajuta să fim mai deciși cu privire la care este ora exactă, însă asta nu ne-a oprit să lăsăm mașina în parcarea blocului de pe bulevardul 1 Decembrie 1918. Ciudat nume de dat unei străzi, că e departe de a fi bulevard. Și cu siguranță la anul nu se va întâmpla nimic memorabil pe acest asfalt întrerupt de șine de tramvai. Continuă lectura „București. Titan. Noaptea.”
Mi-am pus întrebarea asta acum vreo 5-6 luni și eu. Și mnu, nu eram sigur. Simțeam nivelul peiorativ al termenului și puteam ghici cam care e direcția către care bate, dar nu puteam să-mi dau exact seama. Și exact mi-am dat, sursa fiind însuși Mirel Palada, cel care a și contribuit major la popularizarea termenului. De menționat că el preferă ”tefeleu”.
Bine-bine, dar ce înseamnă. Păi e citirea pe litere a abrevierii de la Tânăr Frumos și Liber – TFL – tefeleu/tefelist.
Termenul de Tânăr Frumos și Liber a fost popularizat major de presa pro-guvernamentală pe la sfârșitul lui 2015, în principal odată cu evenimentele ce au succedat incendiului din Colectiv. Principalul purtător de stindard a fost Mircea Badea care structura, seară-de-seară, formularea ”tinerii frumoși și liberi care se dau cu curu’ de pământ”. Din conveniență, s-a optat pentru abrevierea TFL, de unde și tefeleu/tefelist.
Ok, dar cine sunt tefeleii? Păi tefeleii pot fi diverși. Depinde pe cine întrebi. În majoritar, un tefeleu trebuie să aibă un puternic sentiment anti-corupție. Nu ai acest sentiment, nu ești tânăr frumos și liber. Cum în țărișoara asta scumpă a noastră cele mai multe scandaluri de corupție gravitează în jurul PSD, un tefeleu are tendința evidentă de a fi anti-PSD, deci un junghi în coasta comunicațională a purtătorilor de mesaje.
Nu supărați tefeleii. Ies în stradă și fac scandal, dau jos guverne, timorează nehaliții…
Pe lângă credința anti-corupție se mai atribuie multe alte elemente tefeleilor, însă niciunul care nu derivă din asentimentul principal nu este definitoriu. De exemplu, se face des confuzia între tefeliști și varianta americană SJW – Social Justice Warrior – Luptător pentru justiția socială. Acești SJW sunt niște bigoți ai politicii corecte care duc totul către niște extreme de neimaginat. Și da, un SJW în România ar putea fi băgat în găleata cu tefelei, pentru că nici ei nu suportă corupția, dar nu și invers. Cunosc tefelei xenofobi și homofobi dar care și-ar da viața numai să nu se exploateze Roșia Montană. Altă greșeală e să se creadă că tefeliștii sunt corporatiști sau hipsteri. Iarăși greșit. Sunt destui membri PSD (deci implicit non-tefelei) care lucrează în corporație sau cred în S-ul din PSD – socialul din SJW.
Mă rog, ați prins ideea. E greșit să presupui orice altceva despre un tefeleu/tefelist cu excepția urii lui față de corupție și elementele asociate acesteia.
Și ca un bonus, eu prefer varianta ”tefeleu”, pentru că se apropie mai bine de originea termenului. Un tefelist se presupune fie că lucrează la TFL (comparație cu ceferist), fie că ține cu TFL (comparație cu dinamovist). Sau da, poți fi tefelist dacă ai peste 35 de ani și urăști corupția, a se înțelege că legal, după 35, nu mai ești tânăr.
Se întreabă lumea pe cel mai comunicativ mediu, facebook: pentru ce protestează oamenii, că nu s-a întâmplat nimic. Păi da, nu s-a întâmplat nimic, și vrem ca nimic să rămână, că ceea ce se cere a se întâmpla e haos, grotesc, imoral, perfid, trist.
Și semnele de circulație parcă vor să ne zică ceva.
Altă lume de pe același cel mai comunicativ mediu enumeră lucrurile bune făcute sau promise de acest guvern. Am minți noi, protestatarii, să spunem că nu ne-ar bucura o demisie, dar realmente nu pentru asta am ieșit. Să rămână în funcție, că-s guvern legitim, dar să nu ne ia de proști!
Mă mai pot gândi la lucruri care ar trebui blocate… niște ordonanțe urgență, ceva…
Și mai e o categorie care zice: ”ieșim doar când e dată ordonanța, până atunci, poate nu trece…”. Adevărat, dar la fel de adevărat este și că ordonanța de urgență poate fi trecută într-un timp mult mai scurt decât o lege pentru că, fii atent aici, nu îi trebuie dezbatere publică.
8000, zic unii… pentru nimic.
Și au strigat către popor: ”Îl vreți pe Baraba sau pe Iisus?”
Și de data asta poporul nu l-a mai cerut pe tâlhar. De câte ori credeți că putem fi fraieriți?
IsPaul zice 