Nici extremismul nu mai e ce a fost. Cazul ”dreptacilor”

Se tot vorbește despre acest val de extremism din lumea civilizată, vestică, occidentală, cică democrată și capitalistă și liberală și cu drepturile omului și chestii.

Și nu sunt doar vreo două mișcări. Polonia are vreo două aflate la putere. În Suedia doar ce au câștigat. Italia pare să aibă doar guverne cu extremiști, la fel și Austria. În Olanda sunt destul de sus în opinia publică, iar în Franța, Marine LePenn tocmai a lăsat locul luo Jordan Bardella, un tânăr de 27 de ani. La noi îi avem pe frații de la AUR și la unguri e veșnicul Orban.

Continuă lectura „Nici extremismul nu mai e ce a fost. Cazul ”dreptacilor””

Casa Dragonului versus Inelele Puterii

Dacă ar fi să le comparăm, care e mai mișto? Casa Dragonului vs Inelele Puterii – părere după primele 4 episoade.

Să facem o abordare comparată asupra celor două seriale. E timpuriu, că au apărut doar 5 episoade din Casa Dragonului (HotD) și 4 din Inelele Puterii (RoP). Dar nu e dificil de făcut. E dificil fără spoiler-e, dar nu au cum să fie majore că mnah, au părut prea puține episoade.

Continuă lectura „Casa Dragonului versus Inelele Puterii”

Previziuni Oscaricești IsPauliene – ediția 2022 (cu câștigători)

În primul rând, ar trebui să mă maturizez și să găsesc alt nume la articolul ăsta. Nu mai am 16 ani, da?

Apoi tre’ să zic că anul 2021 a fost un an prost tare la capitolul filme. Dar rău. Adică, în afară de Dune, pe care-l aștept de când am citit cărțile și am văzut celelalte tentative de ecranizare, doar CODA m-a surprins plăcut. Nu vreau să zic că nu s-a depus muncă pentru filmele din 2021, dar pare că nu s-a prea depus inspirație. Sunt câteva eforturi individuale notabile, care vor face diferența, dar nu există o dominare clară din partea niciunei pelicule. Competiția parcă s-a dat la nivel de categorii, nu la nivel de calitate per-ansamblu.

Altfel, avem ediția 94 a premiilor. Să ne vedem și la ediția 100, apoi 150 și tot așa. Ca să vezi cine zic că o să câștige ce, uită-te la titlurile îngroșate.

Cele mai bune efecte vizuale

Continuă lectura „Previziuni Oscaricești IsPauliene – ediția 2022 (cu câștigători)”

În loc de heităreală pentru o prefață execrabilă.

Citesc o carte chiar marfă, ”Arabi”, de Tim Mackintosh Smith, un scoțian mutat prin 1990 în Yemen, îndrăgostit de civilizația arabă și capabil să ”vulgarizeze” această civilizație pentru publicul anglo-saxon. Cartea e tradusă în română bine dar corectată/editată prost, iar la asta se adaugă ceea ce nu pot numi decât o prefață care e însăși dovada că omul n-a citit cartea și vrea să umple pagini.

Continuă lectura „În loc de heităreală pentru o prefață execrabilă.”

Ăștia nici nu-s atât de inteligenți încât să fie capabili de răul pe care voi vi-l imaginați. Review la Don’t look up.

Scriu și eu despre noul film al lui Adam McKay, că nu e filmul lui DiCaprio sau a lui Streep. Nu înțeleg toată vâlva asta din jurul lui. Adică, în bula mea majoritatea l-au apreciat. Am văzut și vreo 2-3 comentarii de Facebook puse aiurea cu conținutul ”mă așteptam la altceva de la distribuția asta”, sau ”Adam McKay e un liberal spălat pe creier”, dar cam acolo se opresc comentariile negative. Toată lumea apreciază filmul, și eu mă număr printre cei care s-au bucurat să-l vadă. Mă rog, după The Big Short și Vice, McKay a demonstrat că e printre cei mai buni satiriști în viață, deci m-am uitat fericit la controversatul, de Netflix produsul, cu DiCaprio și Lawrence căstuiți, mărețul ”nu privi sus”.

Continuă lectura „Ăștia nici nu-s atât de inteligenți încât să fie capabili de răul pe care voi vi-l imaginați. Review la Don’t look up.”

Previziuni Oscaricești IsPauliene – Ediția 2021 – Cu câștigători

Pandemia a dărâmat și o bună parte din industria cinematografică. Până anul ăsta aveam niște standarde la Oscaruri: un SF foarte bun cu șanse mici la cel mai bun film, un musical/comedie apreciat de audiențe, un blockbuster cu buget uriaș, un under-dog cu o idee bună și unul-două filme istorice puternice, din care unul despre război. Anul ăsta avem 2 producții nominalizate care nu prea au actori, la animație nu e competiție deloc, că Disney nu vrea să piardă bani, toate blockbuster-ele sunt amânate pentru toamna 2021, iar filmele despre război au fost înlocuite cu… cu nimic.

Deși avem destule filme bune, a fost un an prost. Competiția e non-existentă la majoritatea categoriilor, dar putem să ne bucurăm că, în sfârșit, avem și noi nominalizații noștri. Și nu pe nemerit, am vorbit deja despre asta.

Totuși, hai să vedem cine ia ce anul ăsta.

Continuă lectura „Previziuni Oscaricești IsPauliene – Ediția 2021 – Cu câștigători”

București. Titan. Noaptea.

Era seară. Cam ora unu și jumătatea noaptea. Sau dimineața. Atât de arbitrare sunt orele dintre zile încât e dificil să te decizi. Mă rog, nici nivelul de intoxicație la care ne aflam nu ne ajuta să fim mai deciși cu privire la care este ora exactă, însă asta nu ne-a oprit să lăsăm mașina în parcarea blocului de pe bulevardul 1 Decembrie 1918. Ciudat nume de dat unei străzi, că e departe de a fi bulevard. Și cu siguranță la anul nu se va întâmpla nimic memorabil pe acest asfalt întrerupt de șine de tramvai. Continuă lectura „București. Titan. Noaptea.”

Ce înseamnă ”tefeleu”, ”tefelist”?

Mi-am pus întrebarea asta acum vreo 5-6 luni și eu. Și mnu, nu eram sigur. Simțeam nivelul peiorativ al termenului și puteam ghici cam care e direcția către care bate, dar nu puteam să-mi dau exact seama. Și exact mi-am dat, sursa fiind însuși Mirel Palada, cel care a și contribuit major la popularizarea termenului. De menționat că el preferă ”tefeleu”.

Bine-bine, dar ce înseamnă. Păi e citirea pe litere a abrevierii de la Tânăr Frumos și Liber – TFL – tefeleu/tefelist.

Termenul de Tânăr Frumos și Liber a fost popularizat major de presa pro-guvernamentală pe la sfârșitul lui 2015, în principal odată cu evenimentele ce au succedat incendiului din Colectiv. Principalul purtător de stindard a fost Mircea Badea care structura, seară-de-seară, formularea ”tinerii frumoși și liberi care se dau cu curu’ de pământ”. Din conveniență, s-a optat pentru abrevierea TFL, de unde și tefeleu/tefelist.

Ok, dar cine sunt tefeleii? Păi tefeleii pot fi diverși. Depinde pe cine întrebi. În majoritar, un tefeleu trebuie să aibă un puternic sentiment anti-corupție. Nu ai acest sentiment, nu ești tânăr frumos și liber. Cum în țărișoara asta scumpă a noastră cele mai multe scandaluri de corupție gravitează în jurul PSD, un tefeleu are tendința evidentă de a fi anti-PSD, deci un junghi în coasta comunicațională a purtătorilor de mesaje.

Nu supărați tefeleii. Ies în stradă și fac scandal, dau jos guverne, timorează nehaliții…

Pe lângă credința anti-corupție se mai atribuie multe alte elemente tefeleilor, însă niciunul care nu derivă din asentimentul principal nu este definitoriu. De exemplu, se face des confuzia între tefeliști și varianta americană SJW – Social Justice Warrior – Luptător pentru justiția socială. Acești SJW sunt niște bigoți ai politicii corecte care duc totul către niște extreme de neimaginat. Și da, un SJW în România ar putea fi băgat în găleata cu tefelei, pentru că nici ei nu suportă corupția, dar nu și invers. Cunosc tefelei xenofobi și homofobi dar care și-ar da viața numai să nu se exploateze Roșia Montană. Altă greșeală e să se creadă că tefeliștii sunt corporatiști sau hipsteri. Iarăși greșit. Sunt destui membri PSD (deci implicit non-tefelei) care lucrează în corporație sau cred în S-ul din PSD – socialul din SJW.

Mă rog, ați prins ideea. E greșit să presupui orice altceva despre un tefeleu/tefelist cu excepția urii lui față de corupție și elementele asociate acesteia.

Și ca un bonus, eu prefer varianta ”tefeleu”, pentru că se apropie mai bine de originea termenului. Un tefelist se presupune fie că lucrează la TFL (comparație cu ceferist), fie că ține cu TFL (comparație cu dinamovist). Sau da, poți fi tefelist dacă ai peste 35 de ani și urăști corupția, a se înțelege că legal, după 35, nu mai ești tânăr.

Protest pentru nimic

Se întreabă lumea pe cel mai comunicativ mediu, facebook: pentru ce protestează oamenii, că nu s-a întâmplat nimic. Păi da, nu s-a întâmplat nimic, și vrem ca nimic să rămână, că ceea ce se cere a se întâmpla e haos, grotesc, imoral, perfid, trist.

interzis-stanga
Și semnele de circulație parcă vor să ne zică ceva.

Altă lume de pe același cel mai comunicativ mediu enumeră lucrurile bune făcute sau promise de acest guvern. Am minți noi, protestatarii, să spunem că nu ne-ar bucura o demisie, dar realmente nu pentru asta am ieșit. Să rămână în funcție, că-s guvern legitim, dar să nu ne ia de proști!

intersectia
Mă mai pot gândi la lucruri care ar trebui blocate… niște ordonanțe urgență, ceva…

Și mai e o categorie care zice: ”ieșim doar când e dată ordonanța, până atunci, poate nu trece…”. Adevărat, dar la fel de adevărat este și că ordonanța de urgență poate fi trecută într-un timp mult mai scurt decât o lege pentru că, fii atent aici, nu îi trebuie dezbatere publică.

8000.jpg
8000, zic unii… pentru nimic.

Și au strigat către popor: ”Îl vreți pe Baraba sau pe Iisus?”

Și de data asta poporul nu l-a mai cerut pe tâlhar. De câte ori credeți că putem fi fraieriți?

5 baliverne mioritice pe care nu le mai suport!

  1. Demisia!

Mereu când se întâmplă câte un rahat în România se strigă ”demisia!”. În toate formele și susținută de toate adverbele și adjectivele posibile. Un subaltern de-al tău a făcut nasoale? Demisia! Te-au prins că te scobeai în nas? Demisia! Ești ministrul educației și un secretar de stat a luat șpagă ca să dea un loc de parcare în fața ministerului? Demisia! Ești ministrul sportului și ai invitat lumea să respecte o lege veche din 2003? Demisia! Uite că nu e chiar atâta de simplu, iar britanicii ne arată clar cum se procedează. Cameron a fost înfrânt, iar finalmente, acesta își va da demisia, însă înțelege un lucru: o acțiune imediată în acest sens va destabiliza situația și mai tare. Și nu numai că înțelege asta, însă oameni care erau pro-brexit susțin că el nu trebuie să-și dea demisia acum, ci trebuie să asigure perioada de tranziție.

Nu, la noi nu. A furat Udrea? Să-și dea Băsescu demisia! E o lege în vigoare de 10 ani, iar actualul ministru, precum și ceilalți 7 de dinainte, nu o aplică întocmai? Demisia! Eu zic: nu. Pune mâna și rezolvă problema, boss! Așa n-ai rezolvat nimic, vine altul și până implementează ce ai cerut tu, s-a dus pe apa sâmbetei tot.

Google Image zice că asta e Apa Sâmbetei...
Google Image zice că asta e Apa Sâmbetei…

 

2. Arestați-l!

La fel cum e și cu arestările astea preventive. Îl arestezi preventiv ca să ce? Nu poți duce procesul de justiție până la capăt dacă omul nu e arestat? Aaa, de acord să o facem dacă este clar că lăsarea în libertate a omului va obstrucționa justiția, însă nu totul trebuie făcut preventiv în dreptul penal. L-ai prins, anchetează-l, trimite-l în judecată, dă-i sentința și pune-l s-o execute. Un om arestat preventiv nu este și vinovat. Vinovat este doar când are sentință, de preferat definitivă. Până atunci, cu excepția lui ”reasonable doubt”, n-ai de ce să-i pui cătușe. Zic eu. Și așa ar trebui să se întâmple cu tot. Deții o funcție, o vei deține până la proba contrarie, în cazul nostru, sentința. Apoi, după sentință, e simplu: nu doar că trebuie să o execuți, dar dacă ai furat, dai totul înapoi, ”cu camătă”. Și aș adăuga că dacă actul a fost de corupție/abuz în serviciu, n-ar trebui să mai ai dreptul la nici un fel de funcție publică vreme de 10 ani, iar ținând seama de gravitate, toată viața. Ai demonstrat că nu ești integru, pa!

Excepția din cazul acesta este flagrantul. Bineînțeles, plecând de la premisa că și procurorii își fac treaba cum trebuie. Cât despre arestul preventiv, dacă se știe că ai suficientă putere încât să influențezi procesul de justiție, ar cam trebui să se aplice încătușarea.

  1. Hoții cu salariile lor mari!

Și o dezbat și pe a treia: parlamentarii și-au mărit salariile. În primul rând trebuie să insist: marea lor majoritate nu merită nici măcar un scuipat întărit pe obrazul lor. Însă trebuie să admit ceva: nu vom putea atrage oameni integri, fără afaceri și interese, profesioniști adevărați, dacă le dăm salariu de 1500-2000 de lei. Aici nu mă refer doar la Parlament și funcții de înalți demnitari, ci la orice funcție de administrație/management de administrație publică/decizională. De exemplu, cunosc o cârcă de lume care s-ar implica cu mare drag în procesul de administrare a țării, însă nu se ating de asta pentru că salariul este într-atât de mic încât mai bine se corporatesc. Și nu, nu au părinți cu bani ca să-i susțină financiar.

Țin să mă repet: majoritatea celor ”de la palat” nu-și merită nici măcar capacul de la weceu pe post de colan. Aidoma cu unii primari. Și da, atâta vreme cât ei au ce mânca, iar o bucată buna dintre români sunt la limita sărăciei, este aberant să vezi asta, însă tot politicile puse de cei de sus sunt cele care ne cam scot din rahat.

4. Ia să nu mai voteze ăia!

Și, finalmente, insist pe o treabă: diviziunea electorală există, fie geografică, etnică, pe vârstă, religie sau venit. Să negi dreptul unora de a vota doar pentru că nu sunt de acord cu tine este o idioțenie macabră. Iar genul acesta de retorică o întâlnesc adesea în rândul ”tinerilor frumoși și liberi”, din amalgamul cărora nu fac parte. Lasă vârstnicii și pensionarii să voteze, iar dacă te deranjează că votează cu PSD-ul, gândește-te de ce se duc acolo și ce face partidul pe care îl susții tu de nu primește voturile acestora. De fapt, lansez invitația asta partidelor care nu primesc votul susținătorilor de roșu: creați, naibii, platforme și pentru electoratul PSD, că vă certați toți pe aceeași pâine, iar salamul și cașcavalul tot la PSD-UNPR-ALDE rămâne, iar votul într-un singur tur ați văzut pe cine avantajează.

  1. Jumătate dintre români au buda în curte și tu vrei să te ascultăm pe tine, IsPaule?

Da. Jumătate au budă în curte (fără articol hotărât). Ia gândiți-vă, câți români cu casă la țară au buda și în curte, și câți dintre ăștia o au și în casă? Nu serios, câți dintre cunoștințele/rudele voastre de la țară au buda și colo și colo? Eu am cunoștințe/rude într-un singur sat în România unde au buda doar în curte, în rest, peste tot e și în casă și afară. Și sincer, dacă ar fi să-mi fac o casă, cândva în viața asta, mi-aș face o privată-n fundu’ grădinii, de dragul rusticului mioritic. Și da, și ca să le stric ăstora procentele de ”40% dintre români încă au budă în curte”.

Uii îi mai spun acesteia ”căcăstoare”. Acum și în varianta mahon, doar la Dedeman.
Unii îi mai spun acesteia ”căcăstoare”. Acum și în varianta mahon, doar la Dedeman.

Ce vreau să zic este că situația nu e chiar atât de maro pe cât ne-o imaginăm și pe cât ne-o prezintă diverși oameni. Ba chiar tind să cred că procentul de 3% ca medie europeană cu buda doar în curte este aproape de un adevăr, de asemenea, românesc. Bine, poate la noi e un 10%.

Și acum ce? Acum: hai cu hate-ul!

%d blogeri au apreciat: