București. Titan. Noaptea.

Era seară. Cam ora unu și jumătatea noaptea. Sau dimineața. Atât de arbitrare sunt orele dintre zile încât e dificil să te decizi. Mă rog, nici nivelul de intoxicație la care ne aflam nu ne ajuta să fim mai deciși cu privire la care este ora exactă, însă asta nu ne-a oprit să lăsăm mașina în parcarea blocului de pe bulevardul 1 Decembrie 1918. Ciudat nume de dat unei străzi, că e departe de a fi bulevard. Și cu siguranță la anul nu se va întâmpla nimic memorabil pe acest asfalt întrerupt de șine de tramvai. Citește în continuare „București. Titan. Noaptea.”

Ce înseamnă ”tefeleu”, ”tefelist”?

Mi-am pus întrebarea asta acum vreo 5-6 luni și eu. Și mnu, nu eram sigur. Simțeam nivelul peiorativ al termenului și puteam ghici cam care e direcția către care bate, dar nu puteam să-mi dau exact seama. Și exact mi-am dat, sursa fiind însuși Mirel Palada, cel care a și contribuit major la popularizarea termenului. De menționat că el preferă ”tefeleu”.

Bine-bine, dar ce înseamnă. Păi e citirea pe litere a abrevierii de la Tânăr Frumos și Liber – TFL – tefeleu/tefelist.

Termenul de Tânăr Frumos și Liber a fost popularizat major de presa pro-guvernamentală pe la sfârșitul lui 2015, în principal o dată cu evenimentele ce au succedat incendiului din Colectiv. Principalul purtător de stindard a fost Mircea Badea care structura, seară-de-seară, formularea ”tinerii frumoși și liberi care se dau cu curu’ de pământ”. Din conveniență, s-a optat pentru abrevierea TFL, de unde și tefeleu/tefelist.

Ok, dar cine sunt tefeleii? Păi tefeleii pot fi diverși. Depinde pe cine întrebi. În majoritar, un tefeleu trebuie să aibă un puternic sentiment anti-corupție. Nu ai acest sentiment, nu ești tânăr frumos și liber. Cum în țărișoara asta scumpă a noastră cele mai multe scandaluri de corupție gravitează în jurul PSD, un tefeleu are tendința evidentă de a fi anti-PSD, deci un junghi în coasta comunicațională a purtătorilor de mesaje.

Nu supărați tefeleii. Ies în stradă și fac scandal, dau jos guverne, timorează nehaliții…

Pe lângă credința anti-corupție se mai atribuie multe alte elemente tefeleilor, însă niciunul, care nu derivă din asentimentul principal, nu este definitoriu. De exemplu, se face des confuzia între tefeliști și varianta americană SJW – Social Justice Warrior – Luptător pentru justiția socială. Acești SJW sunt niște bigoți ai politicii corecte care duc totul către niște extreme de neimaginat. Și da, un SJW în România ar putea fi băgat în găleata cu tefelei, pentru că nici ei nu suportă corupția, dar nu și invers. Cunosc tefelei xenofobi și homofobi dar care și-ar da viața numai să nu se exploateze Roșia Montană. Altă greșeală e să se creadă că tefeliștii sunt corporatiști sau hipsteri. Iarăși greșit. Sunt destui membri PSD (deci implicit non-tefelei) care lucrează în corporație sau cred în S-ul din PSD – socialul din SJW.

Mă rog, ați prins ideea. E greșit să presupui orice altceva despre un tefeleu/tefelist cu excepția urii lui față de corupție și elementele asociate acesteia.

Și ca un bonus, eu prefer varianta ”tefeleu”, pentru că se apropie mai bine de originea termenului. Un tefelist se presupune fie că lucrează la TFL (comparație cu ceferist), fie că ține cu TFL (comparație cu dinamovist). Sau da, poți fi tefelist dacă ai peste 35 de ani și urăști corupția, a se înțelege că legal, după 35, nu mai ești tânăr.

Protest pentru nimic

Se întreabă lumea pe cel mai comunicativ mediu, facebook: pentru ce protestează oamenii, că nu s-a întâmplat nimic. Păi da, nu s-a întâmplat nimic, și vrem ca nimic să rămână, că ceea ce se cere a se întâmpla e haos, grotesc, imoral, perfid, trist.

interzis-stanga
Și semnele de circulație parcă vor să ne zică ceva.

Altă lume de pe același cel mai comunicativ mediu enumeră lucrurile bune făcute sau promise de acest guvern. Am minți noi, protestatarii, să spunem că nu ne-ar bucura o demisie, dar realmente nu pentru asta am ieșit. Să rămână în funcție, că-s guvern legitim, dar să nu ne ia de proști!

intersectia
Mă mai pot gândi la lucruri care ar trebui blocate… niște ordonanțe urgență, ceva…

Și mai e o categorie care zice: ”ieșim doar când e dată ordonanța, până atunci, poate nu trece…”. Adevărat, dar la fel de adevărat este și că ordonanța de urgență poate fi trecută într-un timp mult mai scurt decât o lege pentru că, fii atent aici, nu îi trebuie dezbatere publică.

8000.jpg
8000, zic unii… pentru nimic.

Și au strigat către popor: ”Îl vreți pe Baraba sau pe Iisus?”

Și de data asta poporul nu l-a mai cerut pe tâlhar. De câte ori credeți că putem fi fraieriți?

5 baliverne mioritice pe care nu le mai suport!

5 baliverne mioritice pe care nu le mai suport!
  1. Demisia!

Mereu când se întâmplă câte un rahat în România se strigă ”demisia!”. În toate formele și susținută de toate adverbele și adjectivele posibile. Un subaltern de-al tău a făcut nasoale? Demisia! Te-au prins că te scobeai în nas? Demisia! Ești ministrul educației și un secretar de stat a luat șpagă ca să dea un loc de parcare în fața ministerului? Demisia! Ești ministrul sportului și ai invitat lumea să respecte o lege veche din 2003? Demisia! Uite că nu e chiar atâta de simplu, iar britanicii ne arată clar cum se procedează. Cameron a fost înfrânt, iar finalmente, acesta își va da demisia, însă înțelege un lucru: o acțiune imediată în acest sens va destabiliza situația și mai tare. Și nu numai că înțelege asta, însă oameni care erau pro-brexit susțin că el nu trebuie să-și dea demisia acum, ci trebuie să asigure perioada de tranziție.

Nu, la noi nu. A furat Udrea? Să-și dea Băsescu demisia! E o lege în vigoare de 10 ani, iar actualul ministru, precum și ceilalți 7 de dinainte, nu o aplică întocmai? Demisia! Eu zic: nu. Pune mâna și rezolvă problema, boss! Așa n-ai rezolvat nimic, vine altul și până implementează ce ai cerut tu, s-a dus pe apa sâmbetei tot.

Google Image zice că asta e Apa Sâmbetei...
Google Image zice că asta e Apa Sâmbetei…

 

2. Arestați-l!

La fel cum e și cu arestările astea preventive. Îl arestezi preventiv ca să ce? Nu poți duce procesul de justiție până la capăt dacă omul nu e arestat? Aaa, de acord să o facem dacă este clar că lăsarea în libertate a omului va obstrucționa justiția, însă nu totul trebuie făcut preventiv în dreptul penal. L-ai prins, anchetează-l, trimite-l în judecată, dă-i sentința și pune-l s-o execute. Un om arestat preventiv nu este și vinovat. Vinovat este doar când are sentință, de preferat definitivă. Până atunci, cu excepția lui ”reasonable doubt”, n-ai de ce să-i pui cătușe. Zic eu. Și așa ar trebui să se întâmple cu tot. Deții o funcție, o vei deține până la proba contrarie, în cazul nostru, sentința. Apoi, după sentință, e simplu: nu doar că trebuie să o execuți, dar dacă ai furat, dai totul înapoi, ”cu camătă”. Și aș adăuga că dacă actul a fost de corupție/abuz în serviciu, n-ar trebui să mai ai dreptul la nici un fel de funcție publică vreme de 10 ani, iar ținând seama de gravitate, toată viața. Ai demonstrat că nu ești integru, pa!

Excepția din cazul acesta este flagrantul. Bineînțeles, plecând de la premisa că și procurorii își fac treaba cum trebuie. Cât despre arestul preventiv, dacă se știe că ai suficientă putere încât să influențezi procesul de justiție, ar cam trebui să se aplice încătușarea.

  1. Hoții cu salariile lor mari!

Și o dezbat și pe a treia: parlamentarii și-au mărit salariile. În primul rând trebuie să insist: marea lor majoritate nu merită nici măcar un scuipat întărit pe obrazul lor. Însă trebuie să admit ceva: nu vom putea atrage oameni integri, fără afaceri și interese, profesioniști adevărați, dacă le dăm salariu de 1500-2000 de lei. Aici nu mă refer doar la Parlament și funcții de înalți demnitari, ci la orice funcție de administrație/management de administrație publică/decizională. De exemplu, cunosc o cârcă de lume care s-ar implica cu mare drag în procesul de administrare a țării, însă nu se ating de asta pentru că salariul este într-atât de mic încât mai bine se corporatesc. Și nu, nu au părinți cu bani ca să-i susțină financiar.

Țin să mă repet: majoritatea celor ”de la palat” nu-și merită nici măcar capacul de la weceu pe post de colan. Aidoma cu unii primari. Și da, atâta vreme cât ei au ce mânca, iar o bucată buna dintre români sunt la limita sărăciei, este aberant să vezi asta, însă tot politicile puse de cei de sus sunt cele care ne cam scot din rahat.

4. Ia să nu mai voteze ăia!

Și, finalmente, insist pe o treabă: diviziunea electorală există, fie geografică, etnică, pe vârstă, religie sau venit. Să negi dreptul unora de a vota doar pentru că nu sunt de acord cu tine este o idioțenie macabră. Iar genul acesta de retorică o întâlnesc adesea în rândul ”tinerilor frumoși și liberi”, din amalgamul cărora nu fac parte. Lasă vârstnicii și pensionarii să voteze, iar dacă te deranjează că votează cu PSD-ul, gândește-te de ce se duc acolo și ce face partidul pe care îl susții tu de nu primește voturile acestora. De fapt, lansez invitația asta partidelor care nu primesc votul susținătorilor de roșu: creați, naibii, platforme și pentru electoratul PSD, că vă certați toți pe aceeași pâine, iar salamul și cașcavalul tot la PSD-UNPR-ALDE rămâne, iar votul într-un singur tur ați văzut pe cine avantajează.

  1. Jumătate dintre români au buda în curte și tu vrei să te ascultăm pe tine, IsPaule?

Da. Jumătate au budă în curte (fără articol hotărât). Ia gândiți-vă, câți români cu casă la țară au buda și în curte, și câți dintre ăștia o au și în casă? Nu serios, câți dintre cunoștințele/rudele voastre de la țară au buda și colo și colo? Eu am cunoștințe/rude într-un singur sat în România unde au buda doar în curte, în rest, peste tot e și în casă și afară. Și sincer, dacă ar fi să-mi fac o casă, cândva în viața asta, mi-aș face o privată-n fundu’ grădinii, de dragul rusticului mioritic. Și da, și ca să le stric ăstora procentele de ”40% dintre români încă au budă în curte”.

Uii îi mai spun acesteia ”căcăstoare”. Acum și în varianta mahon, doar la Dedeman.
Unii îi mai spun acesteia ”căcăstoare”. Acum și în varianta mahon, doar la Dedeman.

Ce vreau să zic este că situația nu e chiar atât de maro pe cât ne-o imaginăm și pe cât ne-o prezintă diverși oameni. Ba chiar tind să cred că procentul de 3% ca medie europeană cu buda doar în curte este aproape de un adevăr, de asemenea, românesc. Bine, poate la noi e un 10%.

Și acum ce? Acum: hai cu hate-ul!

Futilitatea unui blog mic

Da, am ales titlul special ca să bag cuvântul ăla acolo. Mă dau măreț că știu cuvinte. Acum să revenim la idee. Un blog mic este futilitatea întruchipată. Ești pe wordpress și n-ai domeniu .com? Ești practic inexistent. Dacă n-ai o expunere mediatică relativ decentă și nu vrei să faci ”re-blogging”, atunci bucură-te de cei 40 de unici pe care îi vei avea când mai șeruiești câte un link către proaspătul tău articol pe facebook. În rest, vei avea zilnic 0-1 vizitatori. În general mama sau un prieten apropiat căruia îi va fi rușine să zică ”nu ți-am citit” sau ”ce, ai mai scris?”.

Glumesc, bineînțeles. Nu e vorba de tine, e vorba de mine aici. De asta zic și conștientizez că în viitorul apropiat o modificare trebuie făcută. Momentan nu mă abat de la ideea originală: eu scriu pentru mine, dacă vrea cineva să mă citească, bine. Dacă vrea sa mă critice, măcar să fie constructiv. Mai mult, dacă amuz sau dau o informație nouă cuiva, am adus ”plus valoare” și asta înseamnă că mi-am depășit obiectivele.

Seară bună, și… nu mai fiți disperați dupa OST-ul de la Interstellar, bine?

Top 12 Formații Rock Românești

De ceva vreme mi-am tot propus să tastez topul ăsta. Este o încercare mai grea decât s-ar crede să clasez cele mai bune 12 formații Românești. Dacă primele două locuri erau clare în capul meu, îmi e greu să zic pe cine să pun pe primul loc. Dar vă las pe voi să judecați și să-mi apreciați gusturile. Cât despre criterii: să fie rock (adică cu tobe, chitară și din când în când voce) și să fie și în românește. Deci da, peste-prutenii au loc în acest top.

12. Negura Bunget

Poate că am început cam brusc și cam violent, dar băieții ăștia înțeleg bine muzica, deși preferă să facă blecăraie. Sunt super apreciați peste hotare, au o compoziție total atipică genului în care se scaldă și au ajuns (în tinerețile mele) să fie un adevărat cult între tineretul black-metalist. Puneți urechea pe ”În Crugu Bradului” și veți înțelege de ce.

11. Robin and the Backstabbers

Din prea-noul val de muzicanți, băieții ăștia chiar impresionează. Există de numai câțiva ani (4) și au scos un impresionant album: Bacovia Overdrive, Vol 1: Stalingrad. Au ritm, au voce, au versuri și au devenit exponenții noii generații rock. Din câte am înțeles și live sunt chiar maeștrii, aștept să mă conving.

10. Holograf

Știu, știu… inele, dragoste și Dan Bittman. Dar exact, Dan Bittman. Ați ascultat vreodată melodia ”Banii Vorbesc”? Sau cele care nu sunt tocmai de dragoste de pe albumul Holografica? Urla Dănuț SRL de rupe norma, iar Romeo zgârie corzile la chitară grav de tot. Da, sunt foarte melodioși, însă pot fi și niște adevărați artiști rock. Din păcate pentru ei, mai sus de 10 nu am cum să-i urc.

  1. Coma

Ete valul nou, gen anii 2000. Coma au adus primele acorduri de Nu Metal în România, au băgat DJ-ul în formație și au reușit să facă niște ”șlagăre” melodioase folosind gi-gi-ul creat de distorse la maximum. Continuă să scoată chestii impresionante și în zilele noastre. Nu credeți, dați search pe youtube la melodia ”Chip”.

  1. Vama Veche

O gașcă de prieteni impresionați de spiritul demult apus al sătucului de pe litoral au reușit să scoată un album ce se poate încadra liniștit în categoria Rock Opera – ”Am să mă întorc bărbat”. Fie și numai pentru acest disc vechi de 11 ani și-și merită locul, dar au creat mult mai mult decât atât, iar Chirilă live este un adevărat showman: transmite enorm și hipnotizează publicul.

  1. Cargo

Două cuvinte: Ziua Vrăjitoarelor. Bineînțeles, varianta cu Kempes. Restul e în derizoriu.

  1. Alternosfera

Iata și primii dintre peste-pruteni despre care tastam mai sus. O formație de rock alternativ (ooh, the irony!) cum, sincer, nu prea merităm. Vocea lui Marcel este incredibilă, compozițiile sunt foarte melodioase iar daca poți trece cu ușurință peste accentul moldovenesc apăsat s-ar putea să descoperi o veritabilă nestemată a muzicii est-europene.

alternosfera-e28093-nepoata-lui-gagarin

Numai ei puteau să facă o melodie care să se cheme ”Nepoata lui Gagarin” și să fie ămeizing!!

  1. Iris

”Bună seara prieeeeeteeeeni!!!” Serios acum, cine nu cunoaște salutul acesta, ori e prea tânăr ori prea bătrân. Cristi Minculescu a fost, la un moment dat, vocea unei generații. Cine nu știe refrenul de la ”Somn Bizar” sau cui nu-i vine să țopăie când aude începutul melodiei ”strada ta”? Nici Walter Popa nu e un chitarist de ici de colo. Luați partea lui din Iris 4 Motion și rămâneți impresionați.

  1. Zdob și Zdub

Ceilalți Basarabeni care au făcut istorie. Sunt atât de originali și de distractivi încât nu ai cum să te îndrăgostești de ei. Au o sinergie pe care, sunt convins, toată lumea este invidioasă. Împrumută influențe din folclorul românesc, moldovenesc și rusesc și fac un mix în care intră, pe lângă rock, și funk, punk și uneori nu metal. N-am văzut concert live Zdob și Zdub fără moșeală. Poate doar la Eurovision.

  1. Phoenix

Cum, cum? Numa’ pe 3? Da, exact, iar motivul pentru care i-am pus aici poartă nume și prenume: Nicu Covaci. A transformat Phoenixul ultimilor ani în Nicu Covaci Band, însă ce au clădit băieții ăștia până prin 1975 a fost aur adevărat pentru vremurile acelea. Nu neg că și post 89 au avut câteva albume demne de ascultat, însă mai important a fost că i-am putut vedea, atât eu cât și o bună parte din România, live. Iar o ureche pe Negru Vodă live arată cine este Phoenix de fapt.

Mențiuni onorabile:

– Omul cu Șobolani – Mâinile Sus și puneți-vă în cap!

– Trooper – cea mai formație tare ca munții de metal.

– Celelalte Cuvinte – pentru că vreau

– Luna Amară – au dat altă perspectivă asupra culorii gri și au făcut-o doriană.

– Compact – Iele?

– Antract – au descris-o pe cârciumăreasă foarte meseriaș.

– Mondial – poezii pe muzică efemeră.

– Semnal M – se trage când se vede roata de foc.

  1. Vița de Vie

Sunt o atitudine, nu doar o formație. Totul a fost original la ei când s-au înființat, de la nume până la voce și compoziție. Unii au zice ca au doar 3 melodii, însă ei sunt printre puținii de pe scena autohtonă care nu prea au făcut sunete de umplut albumul. Luați Fenomentalul tot și convingeți-vă. Printre melodiile lor definitorii, exceptând mult prea cunoscutele, enumăr: ”Mori”, ”Ține Minte”, ”Iamma”, ”Sapa”, ”Ce Contează” și ar mai fi, dar nu vreau să mă întind. Sunt super premiați pentru live-ul lor de excepție, fiind avangardiști în denunțarea playback-ului în România – vezi melodia Vinolamine. Efortul lor acustic încă răsună în sălile în care a zdruncinat timpane. Ce mai, nici nu știu de ce nu i-am pus pe locul 1.

WP_20140928_001

Unul dintre cele mai bune produse MediaPRO. Cu efect imediat!

  1. Timpuri Noi

Da, exact, pentru că Timpuri Noi sunt o legendă. Prea puțini îi apreciază pentru că prea puțini i-au ascultat cu adevărat. Băieții ăștia în 1986 cântau următoarele versuri: ”Becule, stai aprins, Becule / Noi te iubim”. Erau anti-Flacăra, anti-sistem, anti-tot. Ți-era frică să-i asculți, deși piese precum ”Perfect” sau ”Victoria” făceau cam grea desprinderea urechii de difuzor. După 89 au ajuns niște veritabili arătători de deget față de degenerarea societății tranziționale. Luați de ascultați ”Bordelul Mov” sau ”Stere”. Dar de ce să ne oprim aici, luăm toată ”Basca Abundenței” și știm o treabă. Cât despre stil, nici Dan Iliescu nu știe exact ce-i place mai mult. De la balade folk la rock industrial, de la funk la reggae, de la… ați prins ideea. Definiția alternativului, în definitiv. Păcat că nu prea mai sunt nici ăștia, da’ și când erau, prea puțini îi băgau în seamă cu adevărat.

Uniți votăm… sau boicotăm?

Zilele astea, tot ascultând și citind presă de toate felurile și pe toate căile, am remarcat o scindare aprigă în ceea ce numim ”societatea civilă”. Se știe despre ce vorbesc. E o luptă între cei care vor să boicoteze alegerile ca să ”tragă un semnal de alarmă” (expresia mea preferata… bleah) clasei politice și cei care nu vor să boicoteze prezența la alegeri, spunând că votul lor chiar contează.

Iar acum intră în scenă IsPaul Imparțialu’

Image

Toate astea până mi-o iau și io in freză….

 

Zic cazul 1: boicot!

Boicot să fie. La ce? Alegerile care-s boicotate de la natură? Singurul lider de partid aflat pe liste la alegerile astea este MRU. Și aia pentru ca dacă nu apărea pierdea 1-2 procente din cele… 1-2 pe care le are. Deci politicienii le-au cam boictotat, sau Grapinizat. Dar alegătorii? Și ei. La prezență sub 30% pentru genul ăsta de alegeri, este clar că interesul pentru ele este prost, ca să nu zic scăzut ca nu e varză… Prea mult mastărșef strică. Și dacă boicotând ducem prezența la 20% ce rezolvăm? Ducem udemereul la un potențial 20%. Dar nu contează, că vorbim de Europa, nu de România. Nu ne pasă ce se întâmplă acolo.

Și dacă boicotăm, și este totul bine, și politicienii remarcă că (hehe) prezența e scăzută. Sunt convins că o să se schimbe imediat și o să urmărească binele țării și al tuturor, de altfel. Și faptul că zece milioane (uau) nu s-au dus de plictis și un milion nu s-a dus de boicot nu înseamnă nimic. Dacă era invers era alta treabă. Singurul lucru pe care-l va rezolva boicotul ăsta va fi să arate care e potențialul maxim procentual al udemereului. UDMR. Adică ungurii. Dar e bine, că aici nu ne afectează nici direct, nici indirect.

Image

Și dacă zice cineva că-s șovinist, iredentist sau bulangist e clar ca nu mă cunoaște. 😀

 

Zic partea a doua: votantul decis.

Votul tău contează. Baaahahahahaha!!!! Știi cât contează votul unui om? Serios? Am flatulații care contează mai mult în schimbarea procentajului gazelor de seră decât votul tău la europarlamentare. Unu din cinci milioane. Nici nu știu câte zerouri sunt după punct înainte de semnul de procent, care seamănă cu un 96… Sau am eu o imaginație prea bogată. Deci să ne lămurim, votul tău nu contează. Voturile noastre-s altă treabă. Și cu cine votăm? Dacă ai mai votat până acum, te apreciez, e clar că ai fost dezamăgit în repetate rânduri. Și dacă continui să votezi nu faci altceva decât să te autoflagelezi. Sincer, decât un vot băgat în scârbă într-o urnă fără cenușă, mai bine 3 ore în piață la scandări.

Image

Dap, ăsta e unul dintre puținele locuri în care merita să-ți sau să le bagi votul. În alte părți nu pot afișa fotografic.

Și acuma treaba aia serioasă, ”dacă votul ar schimba ceva, l-ar scoate în afara legii”.

 

Zic: concluzie!

Bă, fă ce vrei! Prezența la vot nu e obligatorie și avem pluripartidism politic. Pentru că așa au vrut unii acum vo 24 de ani. Din punctul meu de vedere atât ăia care votează cât și cei care boicotează fac un mare bine societății, asta înseamnă că, cumva, le pasă. Cel mai trist este că avem vo câteva milioane bune (6??) care NU se implică în nimic. Nu votează, nu dau cu lopata când e zăpadă, nu pun saci când sunt inundații și altele. Ăștia-s oamenii pe care trebuie să-i activăm, nu să ne ciondănim pe de ce să sau să nu votezi.

Deviza mea: Poți să nu votezi cu cine vrei!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Apa trece, pietrele rămân.

M-am trezit în această dimineață oarecum lovit de o postare a lui Roger Waters. El făcea un apel către Rolling Stones să nu cânte în Israel. Zic: ia stai un pic, de ce? Și citesc, și devin din ce în ce mai interesat de subiect. 

Image

Frățică, știi sa citești?

Poi ce se întâmplă? Acum câțiva ani, Waters s-a dus în Palestina în niște vizite și a vazut cum trăiesc și cum sunt tratați oamenii de acolo. Iar recent, o organizație non-violentă BDS (Boycott, Divestment and Sanctions), un nume de zici ca vine direct de pe Wall Street, i-a atras atenția fondatorului Pink Floyd, un alt nume de zici că e de pe Wall Street. OK, și ce face organizația aia? Organizația aia este mondială și încearcă și susține crearea de presiune asupra Israelului prin mijloace de protest pașnic, precum boicotul, pentru obținerea anumitor drepturi, care ar trebui să vină natural, ale cetățenilor Palestinieni. Mai multe detalii aici.

Și totuși, de unde atâta scandal? Digging deeper, respectiv imediat la related news, pe siteul jewsnews (hai frate, serios??) un Rabbi era puternic pornit împotriva lui Waters. Se lua de el că de ce compară Israelul actual și evreii cu Germania Nazistă? Dar oare el nu știe să folosească Wikipedia (actual words)? Și atunci mă întreb ce treabă are prostituata cu fizica nucleară (cand termini de citit articolul, fa click aici)? Și sap și mai adânc.

Image

Sap cu ciocane. Într-un perete…

După ceva febră musculară aflu că, aparent Roger Waters este un antisemit, și că folosește mesaje antisemitice în concerte și muuulte alte aberații (un exemplu aici). El a fost invitat prin noiembrie anul trecut să vorbească la nu-știu-ce întâlnire a UN, în calitate de reprezentant al societății civile. Da, poate că nu este cel mai în măsură să reprezinte interesele palestinienilor, dar știți care e partea cea mai tare? El și zice că nu e. Că se folosește de imaginea sa pentru a transmite un mesaj care nu este mesajul oficial al nimănui. Și mesajul ăla este că Israelul nu asigură drepturile fundamentale cetățenilor Palestinieni. Și pe urmă face marile greșeli de a zice că el nu ar cânta în Germania Nazistă, nici în Africa de Sud acum vo câteva zeci de ani. Și mai folosește cuvinte precum ”apartheid”. Iar toată opinia publică israelită sare de fund în sus. Yep, de acord. S-a luat de voi, doar nu veți fi fraieri să plecați capul. N-ați facut-o zeci de ani și o țară nu se crează plecând capul. Cu atât mai mult cu cât Palestinienii bubuie tot ce prind pentru a-și primi virginele. 

Image

 

Cu excepția ăstuia. La el vin virginele fără să bubuie. Și nu e palestinian. Cred.

Haideț (hehe) să vă spun și părerea mea. În calitate de om informat (nimic mai departe de adevăr) și un fan Pink Floyd/Roger Waters. Omul are o vârstă extrem de înaintată. Este un mega nume în industrie, nume pe care și l-a consolidat prin concerte și live statements precum ”The Wall” sau ”Amused to Death”. Amândouă vorbesc și despre social struggle. Defapt temele sociale sunt majoritare în opera lui Waters. Omul a văzut o problemă și a încercat și încearcă să se implice cum poate. Acum poate e prea bătrân ca să mai compună ceva ce să reflecte inegalitățile sociale ce le trăiesc palestinienii în Israel. Și-și folosește cuvintele. Și cum nu e cunoscut pentru public speaking sau writing, evident a dat-o în bară nasol la un moment dat și de asta suferă. Dar în nici un moment nu este Waters antisemit, defapt el condamnă extremismul religios în mod egal, și cu siguranță nu este un susținător exclusiv al Palestinienilor, ci un susținător al protestului pacifist. 

Nup, nici eu nu sunt un antisemit și nici un susținător de-al lui Waters. Ah, ba da… Pe Waters îl susțin în cazul de față. Sunt Hipster.

 

 

Femeia în politica româneasca – altfel și scurt.

Repede, enumără 4 nume de femeie politician în România ultimilor 30 de ani. Eu le zic pe următoarele: Elena Ceaușescu, Elena Băsescu, Elena Udrea și Daciana Sârbu. Mai punem încă patru și zicem: Monica Iacob-Ridzi, Maria Grapini, Anca Boagiu și Sulfina Barbu. Ar mai avea loc Rovana Plumb și Renatte Weber, doar pentru că au un nume inedit.

Mi se pare fascinant de-a dreptul cum din primele opt femei care mi-au venit în minte, doar ultimele două pot fi considerate drept profesioniste într-ale politicii. Pe restul le scot în evidență fie gradele de rudenie cu nume mari de pe aceeași scena, fie anumite scandaluri la care au fost părtașe. Cazul cel mai trist este când se întâmplă amândouă. Și nu știu pe cine să arunc vina pentru starea asta de fapt, ca dacă ziceam Status Quo eram luat drept Rocker. Mie-mi pare ca noi, românii, suntem departe de o societate Patriarhala, gen Rusia. Și cu toate astea, uite ce se întâmplă. O femeie poate ajunge cineva în politică doar în două instanțe clare: fie ești soția/fiica/nepoata cuiva mare din politică, fie muncești de nu e adevărat pentru ceea în ce crezi. De aici și părerea dubioasă pe care vreau să mi-o exprim: Elena Băsescu este unul dintre cei mai activi europarlamentari români, cu o activitate chiar pertinentă în afara luărilor de cuvânt. Daciana Sârbu este și ea unul dintre cei mai activi europarlamentari români, iar activitatea ei nu se rezumă numai la Bruxelles, ci și la sănătatea copiilor noștri, într-o oarecare măsură. Și cu toate astea, cele două nu vor trece nici o dată peste stindardul patriarhal. Și întreb: a cui este vina? A noastră ca opinie publică sigur nu este, pentru că eu nu am auzit de ”opinie publică greșită”. Sau a lor, pentru faptul că se complac în această situație?

Uite, când zici Daciana Sârbu, nu-ți vine ”europarlamentar” ca atribut, așa cum îți vine ”președinte” când zici Emil Constantinescu. Mai repede ai zice ”aa, soția lui Ponta”, sau ”aaa, nevasta lui Sârbu”. De Elena Băsescu nu mai zic. Și totuși, uite, la al’de Boagiu și Barbu îți vine să le zic că-s sau că or fo ministru. Asta-i dovada că se poate. Deci, dacă ai avut nenorocul să te naști sau să te măriți cu un politician mare sau cu potențial, tu nu ai voie să faci politică, pentru că vei fi văzută drept ”sursă de nepotism”.

Și cu toate astea, de ce simt eu că va mai trece mult până vom da o ”Iulia Timoschenko”? Și parcă am dat-o, la un moment dat, o chema Ana Pauker și a apărut prin anii 60 pe coperta Time Magazine ca fiind cea mai puternică femeie din lume. Într-o perioadă dominată de bărbați. Nu zic că o apreciez pe moscovită, ci zic că dacă atunci se putea, acum de ce nu s-ar mai? A?

Image

Ce-i drept, e mai înfiorătoare în poza asta decât a fost Iliescu evă.

Și pare că are mai mult sânge în instalație decât poate să descrie Badea într-o săptămână de ediții speciale.

Angajatori de top – sau numa’ pentru ingineri

Screenshot_1

 

Faptul că sunt jobless nu ar trebui să prezinte o noutate pentru ”unicul” meu cititor. Așadar, ca un șomer conștiincios ce mă cred a fi, m-am prezentat la recurentul târg ”Angajatori de top”, făcut de cei de la Hipo. Am mai fost și la ediția precedentă, de astă iarnă ținută tot la Sala Palatului. Frumos tare acolo, nu știu dacă v-am spus, dar eu nu suport târgurile de la Sala Palatului. Este foarte puțin spațiu, e întortocheat, urci, cobori, te duci în celelalte încăperi printre alți gură-cască, iar standurile sunt oribil de mici și de instabile. Singurul avantaj al Sălii Palatului este locul unde se află. Și cam atât. Asta ca să nu intrăm în detalii de genul – baia oribilă – 4 lei o apă la jumătate, asta dacă găsești de unde să-ți iei – curățenie românească ”de ochii soacrei” și favazare groaznică. Nu știi unde-i intrarea și unde-i ieșirea (why not both?) până nu-ți zice badigardul arătând cu antena de la stație: ”În colo e ieșirea, aiciea e intrarea!”.

Dar să nu fim prea destructivi. Vorbim totuși despre cel mai mare eveniment de profil din București, până la urmă. Cred ca din toate punctele de vedere. Dacă vineri, în prima zi, la ora 2 era destul de plin de trebuia, aproape la fiecare stand, să stai la coadă ca să iei 2-3 detalii de la oamenii de acolo, este destul de clar că interes este. Foarte mare.

Oamenii care intrau pe ușă erau într-o proporție majoritar-covârșitoare studenți (după ”figură), adică tineri până în 25 de ani, iar un lucru care m-a impresionat plăcut a fost faptul că nu numai unul dintre aceștia a întrebat de eventuale internshipuri la firmele cu pricina. Asta arată o maturitate chiar impresionantă din partea ”tineretului”. Cine mai e dispus să facă, sau să se intereseze de internshipuri astăzi? Am văzut, alt lucru impresionat, mame cu ai lor copii de 5-6 ani de mânuță plimbându-se printre standuri, cu CV-uri în mână.

Firme prezente? Poi cam 50% (dacă nu mai mult) sunt din IT&C. Microsoft, Oracle, HP, Bitdefender, Route 66, EA și mulți mai mici. Două bănci BRD și Raiffeisen, apoi OMV-ul și Renault, care a avut un stand chiar memorabil. Trei firme de țigari, și apoi mulți alții mai micuți, mai puțin cunoscuți care nici să se promoveze nu prea știu. Peste 70% din job-uri cereau ”inginerie” de un anumit fel. OMV asta căuta, Microsoftu la fel. HP-ul avea un singur job non-inginerie. La țigări, ori distribuitor, ori fetiță înaltă, peste 1,70, să aibă zâmbetul frumos și să știe să țină o tabletă în mână.

Bottom line, cei de la Hipo și-au făcut treaba. Evenimentul a fost foarte bine promovat, din moment ce era vad, iar standuri erau peste tot. Angajatorii de top, era de top. Dar nu zicea că și angajații trebuiau să fie de top. Sau de McDonalds (dap, erau și aștia care ofereau carieră). Iar apoi, locoțiunea de ordine pe care am tot auzit-o a fost: ”rampă de lansare”.  Păi dacă vreau o rampă de lansare, îmi fac un blog și scriu, nu vin la tine pe 1000 de lei, unde numa lansare n-am să fac.

Într-un mod foate haios, deși nu vreau să cred în stereotipuri, n-am de ales. Concluzia la toată povestea asta este că dacă ești băiat, politehnist, ai toate șansele să te angajezi la amărâții ăștia. Dacă ești un om care își dorește o carieră în litere, comunicare, științe sociale, psihologie, jurnalism, n-ai ce căuta acolo. Poate doar pentru experiență. Sau rampă de lansare.