Previziuni Oscaricești IsPauliene – ediția 2022 (cu câștigători)

În primul rând, ar trebui să mă maturizez și să găsesc alt nume la articolul ăsta. Nu mai am 16 ani, da?

Apoi tre’ să zic că anul 2021 a fost un an prost tare la capitolul filme. Dar rău. Adică, în afară de Dune, pe care-l aștept de când am citit cărțile și am văzut celelalte tentative de ecranizare, doar CODA m-a surprins plăcut. Nu vreau să zic că nu s-a depus muncă pentru filmele din 2021, dar pare că nu s-a prea depus inspirație. Sunt câteva eforturi individuale notabile, care vor face diferența, dar nu există o dominare clară din partea niciunei pelicule. Competiția parcă s-a dat la nivel de categorii, nu la nivel de calitate per-ansamblu.

Altfel, avem ediția 94 a premiilor. Să ne vedem și la ediția 100, apoi 150 și tot așa. Ca să vezi cine zic că o să câștige ce, uită-te la titlurile îngroșate.

Cele mai bune efecte vizuale

Continuă lectura „Previziuni Oscaricești IsPauliene – ediția 2022 (cu câștigători)”

În loc de heităreală pentru o prefață execrabilă.

Citesc o carte chiar marfă, ”Arabi”, de Tim Mackintosh Smith, un scoțian mutat prin 1990 în Yemen, îndrăgostit de civilizația arabă și capabil să ”vulgarizeze” această civilizație pentru publicul anglo-saxon. Cartea e tradusă în română bine dar corectată/editată prost, iar la asta se adaugă ceea ce nu pot numi decât o prefață care e însăși dovada că omul n-a citit cartea și vrea să umple pagini.

Continuă lectura „În loc de heităreală pentru o prefață execrabilă.”

Ăștia nici nu-s atât de inteligenți încât să fie capabili de răul pe care voi vi-l imaginați. Review la Don’t look up.

Scriu și eu despre noul film al lui Adam McKay, că nu e filmul lui DiCaprio sau a lui Streep. Nu înțeleg toată vâlva asta din jurul lui. Adică, în bula mea majoritatea l-au apreciat. Am văzut și vreo 2-3 comentarii de Facebook puse aiurea cu conținutul ”mă așteptam la altceva de la distribuția asta”, sau ”Adam McKay e un liberal spălat pe creier”, dar cam acolo se opresc comentariile negative. Toată lumea apreciază filmul, și eu mă număr printre cei care s-au bucurat să-l vadă. Mă rog, după The Big Short și Vice, McKay a demonstrat că e printre cei mai buni satiriști în viață, deci m-am uitat fericit la controversatul, de Netflix produsul, cu DiCaprio și Lawrence căstuiți, mărețul ”nu privi sus”.

Continuă lectura „Ăștia nici nu-s atât de inteligenți încât să fie capabili de răul pe care voi vi-l imaginați. Review la Don’t look up.”

Previziuni Oscaricești IsPauliene – Ediția 2021 – Cu câștigători

Pandemia a dărâmat și o bună parte din industria cinematografică. Până anul ăsta aveam niște standarde la Oscaruri: un SF foarte bun cu șanse mici la cel mai bun film, un musical/comedie apreciat de audiențe, un blockbuster cu buget uriaș, un under-dog cu o idee bună și unul-două filme istorice puternice, din care unul despre război. Anul ăsta avem 2 producții nominalizate care nu prea au actori, la animație nu e competiție deloc, că Disney nu vrea să piardă bani, toate blockbuster-ele sunt amânate pentru toamna 2021, iar filmele despre război au fost înlocuite cu… cu nimic.

Deși avem destule filme bune, a fost un an prost. Competiția e non-existentă la majoritatea categoriilor, dar putem să ne bucurăm că, în sfârșit, avem și noi nominalizații noștri. Și nu pe nemerit, am vorbit deja despre asta.

Totuși, hai să vedem cine ia ce anul ăsta.

Continuă lectura „Previziuni Oscaricești IsPauliene – Ediția 2021 – Cu câștigători”

București. Titan. Noaptea.

Era seară. Cam ora unu și jumătatea noaptea. Sau dimineața. Atât de arbitrare sunt orele dintre zile încât e dificil să te decizi. Mă rog, nici nivelul de intoxicație la care ne aflam nu ne ajuta să fim mai deciși cu privire la care este ora exactă, însă asta nu ne-a oprit să lăsăm mașina în parcarea blocului de pe bulevardul 1 Decembrie 1918. Ciudat nume de dat unei străzi, că e departe de a fi bulevard. Și cu siguranță la anul nu se va întâmpla nimic memorabil pe acest asfalt întrerupt de șine de tramvai. Continuă lectura „București. Titan. Noaptea.”

Ce înseamnă ”tefeleu”, ”tefelist”?

Mi-am pus întrebarea asta acum vreo 5-6 luni și eu. Și mnu, nu eram sigur. Simțeam nivelul peiorativ al termenului și puteam ghici cam care e direcția către care bate, dar nu puteam să-mi dau exact seama. Și exact mi-am dat, sursa fiind însuși Mirel Palada, cel care a și contribuit major la popularizarea termenului. De menționat că el preferă ”tefeleu”.

Bine-bine, dar ce înseamnă. Păi e citirea pe litere a abrevierii de la Tânăr Frumos și Liber – TFL – tefeleu/tefelist.

Termenul de Tânăr Frumos și Liber a fost popularizat major de presa pro-guvernamentală pe la sfârșitul lui 2015, în principal odată cu evenimentele ce au succedat incendiului din Colectiv. Principalul purtător de stindard a fost Mircea Badea care structura, seară-de-seară, formularea ”tinerii frumoși și liberi care se dau cu curu’ de pământ”. Din conveniență, s-a optat pentru abrevierea TFL, de unde și tefeleu/tefelist.

Ok, dar cine sunt tefeleii? Păi tefeleii pot fi diverși. Depinde pe cine întrebi. În majoritar, un tefeleu trebuie să aibă un puternic sentiment anti-corupție. Nu ai acest sentiment, nu ești tânăr frumos și liber. Cum în țărișoara asta scumpă a noastră cele mai multe scandaluri de corupție gravitează în jurul PSD, un tefeleu are tendința evidentă de a fi anti-PSD, deci un junghi în coasta comunicațională a purtătorilor de mesaje.

Nu supărați tefeleii. Ies în stradă și fac scandal, dau jos guverne, timorează nehaliții…

Pe lângă credința anti-corupție se mai atribuie multe alte elemente tefeleilor, însă niciunul care nu derivă din asentimentul principal nu este definitoriu. De exemplu, se face des confuzia între tefeliști și varianta americană SJW – Social Justice Warrior – Luptător pentru justiția socială. Acești SJW sunt niște bigoți ai politicii corecte care duc totul către niște extreme de neimaginat. Și da, un SJW în România ar putea fi băgat în găleata cu tefelei, pentru că nici ei nu suportă corupția, dar nu și invers. Cunosc tefelei xenofobi și homofobi dar care și-ar da viața numai să nu se exploateze Roșia Montană. Altă greșeală e să se creadă că tefeliștii sunt corporatiști sau hipsteri. Iarăși greșit. Sunt destui membri PSD (deci implicit non-tefelei) care lucrează în corporație sau cred în S-ul din PSD – socialul din SJW.

Mă rog, ați prins ideea. E greșit să presupui orice altceva despre un tefeleu/tefelist cu excepția urii lui față de corupție și elementele asociate acesteia.

Și ca un bonus, eu prefer varianta ”tefeleu”, pentru că se apropie mai bine de originea termenului. Un tefelist se presupune fie că lucrează la TFL (comparație cu ceferist), fie că ține cu TFL (comparație cu dinamovist). Sau da, poți fi tefelist dacă ai peste 35 de ani și urăști corupția, a se înțelege că legal, după 35, nu mai ești tânăr.

Protest pentru nimic

Se întreabă lumea pe cel mai comunicativ mediu, facebook: pentru ce protestează oamenii, că nu s-a întâmplat nimic. Păi da, nu s-a întâmplat nimic, și vrem ca nimic să rămână, că ceea ce se cere a se întâmpla e haos, grotesc, imoral, perfid, trist.

interzis-stanga
Și semnele de circulație parcă vor să ne zică ceva.

Altă lume de pe același cel mai comunicativ mediu enumeră lucrurile bune făcute sau promise de acest guvern. Am minți noi, protestatarii, să spunem că nu ne-ar bucura o demisie, dar realmente nu pentru asta am ieșit. Să rămână în funcție, că-s guvern legitim, dar să nu ne ia de proști!

intersectia
Mă mai pot gândi la lucruri care ar trebui blocate… niște ordonanțe urgență, ceva…

Și mai e o categorie care zice: ”ieșim doar când e dată ordonanța, până atunci, poate nu trece…”. Adevărat, dar la fel de adevărat este și că ordonanța de urgență poate fi trecută într-un timp mult mai scurt decât o lege pentru că, fii atent aici, nu îi trebuie dezbatere publică.

8000.jpg
8000, zic unii… pentru nimic.

Și au strigat către popor: ”Îl vreți pe Baraba sau pe Iisus?”

Și de data asta poporul nu l-a mai cerut pe tâlhar. De câte ori credeți că putem fi fraieriți?

5 baliverne mioritice pe care nu le mai suport!

  1. Demisia!

Mereu când se întâmplă câte un rahat în România se strigă ”demisia!”. În toate formele și susținută de toate adverbele și adjectivele posibile. Un subaltern de-al tău a făcut nasoale? Demisia! Te-au prins că te scobeai în nas? Demisia! Ești ministrul educației și un secretar de stat a luat șpagă ca să dea un loc de parcare în fața ministerului? Demisia! Ești ministrul sportului și ai invitat lumea să respecte o lege veche din 2003? Demisia! Uite că nu e chiar atâta de simplu, iar britanicii ne arată clar cum se procedează. Cameron a fost înfrânt, iar finalmente, acesta își va da demisia, însă înțelege un lucru: o acțiune imediată în acest sens va destabiliza situația și mai tare. Și nu numai că înțelege asta, însă oameni care erau pro-brexit susțin că el nu trebuie să-și dea demisia acum, ci trebuie să asigure perioada de tranziție.

Nu, la noi nu. A furat Udrea? Să-și dea Băsescu demisia! E o lege în vigoare de 10 ani, iar actualul ministru, precum și ceilalți 7 de dinainte, nu o aplică întocmai? Demisia! Eu zic: nu. Pune mâna și rezolvă problema, boss! Așa n-ai rezolvat nimic, vine altul și până implementează ce ai cerut tu, s-a dus pe apa sâmbetei tot.

Google Image zice că asta e Apa Sâmbetei...
Google Image zice că asta e Apa Sâmbetei…

 

2. Arestați-l!

La fel cum e și cu arestările astea preventive. Îl arestezi preventiv ca să ce? Nu poți duce procesul de justiție până la capăt dacă omul nu e arestat? Aaa, de acord să o facem dacă este clar că lăsarea în libertate a omului va obstrucționa justiția, însă nu totul trebuie făcut preventiv în dreptul penal. L-ai prins, anchetează-l, trimite-l în judecată, dă-i sentința și pune-l s-o execute. Un om arestat preventiv nu este și vinovat. Vinovat este doar când are sentință, de preferat definitivă. Până atunci, cu excepția lui ”reasonable doubt”, n-ai de ce să-i pui cătușe. Zic eu. Și așa ar trebui să se întâmple cu tot. Deții o funcție, o vei deține până la proba contrarie, în cazul nostru, sentința. Apoi, după sentință, e simplu: nu doar că trebuie să o execuți, dar dacă ai furat, dai totul înapoi, ”cu camătă”. Și aș adăuga că dacă actul a fost de corupție/abuz în serviciu, n-ar trebui să mai ai dreptul la nici un fel de funcție publică vreme de 10 ani, iar ținând seama de gravitate, toată viața. Ai demonstrat că nu ești integru, pa!

Excepția din cazul acesta este flagrantul. Bineînțeles, plecând de la premisa că și procurorii își fac treaba cum trebuie. Cât despre arestul preventiv, dacă se știe că ai suficientă putere încât să influențezi procesul de justiție, ar cam trebui să se aplice încătușarea.

  1. Hoții cu salariile lor mari!

Și o dezbat și pe a treia: parlamentarii și-au mărit salariile. În primul rând trebuie să insist: marea lor majoritate nu merită nici măcar un scuipat întărit pe obrazul lor. Însă trebuie să admit ceva: nu vom putea atrage oameni integri, fără afaceri și interese, profesioniști adevărați, dacă le dăm salariu de 1500-2000 de lei. Aici nu mă refer doar la Parlament și funcții de înalți demnitari, ci la orice funcție de administrație/management de administrație publică/decizională. De exemplu, cunosc o cârcă de lume care s-ar implica cu mare drag în procesul de administrare a țării, însă nu se ating de asta pentru că salariul este într-atât de mic încât mai bine se corporatesc. Și nu, nu au părinți cu bani ca să-i susțină financiar.

Țin să mă repet: majoritatea celor ”de la palat” nu-și merită nici măcar capacul de la weceu pe post de colan. Aidoma cu unii primari. Și da, atâta vreme cât ei au ce mânca, iar o bucată buna dintre români sunt la limita sărăciei, este aberant să vezi asta, însă tot politicile puse de cei de sus sunt cele care ne cam scot din rahat.

4. Ia să nu mai voteze ăia!

Și, finalmente, insist pe o treabă: diviziunea electorală există, fie geografică, etnică, pe vârstă, religie sau venit. Să negi dreptul unora de a vota doar pentru că nu sunt de acord cu tine este o idioțenie macabră. Iar genul acesta de retorică o întâlnesc adesea în rândul ”tinerilor frumoși și liberi”, din amalgamul cărora nu fac parte. Lasă vârstnicii și pensionarii să voteze, iar dacă te deranjează că votează cu PSD-ul, gândește-te de ce se duc acolo și ce face partidul pe care îl susții tu de nu primește voturile acestora. De fapt, lansez invitația asta partidelor care nu primesc votul susținătorilor de roșu: creați, naibii, platforme și pentru electoratul PSD, că vă certați toți pe aceeași pâine, iar salamul și cașcavalul tot la PSD-UNPR-ALDE rămâne, iar votul într-un singur tur ați văzut pe cine avantajează.

  1. Jumătate dintre români au buda în curte și tu vrei să te ascultăm pe tine, IsPaule?

Da. Jumătate au budă în curte (fără articol hotărât). Ia gândiți-vă, câți români cu casă la țară au buda și în curte, și câți dintre ăștia o au și în casă? Nu serios, câți dintre cunoștințele/rudele voastre de la țară au buda și colo și colo? Eu am cunoștințe/rude într-un singur sat în România unde au buda doar în curte, în rest, peste tot e și în casă și afară. Și sincer, dacă ar fi să-mi fac o casă, cândva în viața asta, mi-aș face o privată-n fundu’ grădinii, de dragul rusticului mioritic. Și da, și ca să le stric ăstora procentele de ”40% dintre români încă au budă în curte”.

Uii îi mai spun acesteia ”căcăstoare”. Acum și în varianta mahon, doar la Dedeman.
Unii îi mai spun acesteia ”căcăstoare”. Acum și în varianta mahon, doar la Dedeman.

Ce vreau să zic este că situația nu e chiar atât de maro pe cât ne-o imaginăm și pe cât ne-o prezintă diverși oameni. Ba chiar tind să cred că procentul de 3% ca medie europeană cu buda doar în curte este aproape de un adevăr, de asemenea, românesc. Bine, poate la noi e un 10%.

Și acum ce? Acum: hai cu hate-ul!

Futilitatea unui blog mic

Da, am ales titlul special ca să bag cuvântul ăla acolo. Mă dau măreț că știu cuvinte. Acum să revenim la idee. Un blog mic este futilitatea întruchipată. Ești pe wordpress și n-ai domeniu .com? Ești practic inexistent. Dacă n-ai o expunere mediatică relativ decentă și nu vrei să faci ”re-blogging”, atunci bucură-te de cei 40 de unici pe care îi vei avea când mai șeruiești câte un link către proaspătul tău articol pe facebook. În rest, vei avea zilnic 0-1 vizitatori. În general mama sau un prieten apropiat căruia îi va fi rușine să zică ”nu ți-am citit” sau ”ce, ai mai scris?”.

Glumesc, bineînțeles. Nu e vorba de tine, e vorba de mine aici. De asta zic și conștientizez că în viitorul apropiat o modificare trebuie făcută. Momentan nu mă abat de la ideea originală: eu scriu pentru mine, dacă vrea cineva să mă citească, bine. Dacă vrea sa mă critice, măcar să fie constructiv. Mai mult, dacă amuz sau dau o informație nouă cuiva, am adus ”plus valoare” și asta înseamnă că mi-am depășit obiectivele.

Seară bună, și… nu mai fiți disperați dupa OST-ul de la Interstellar, bine?

Top 12 Formații Rock Românești

De ceva vreme mi-am tot propus să tastez topul ăsta. Este o încercare mai grea decât s-ar crede să clasez cele mai bune 12 formații Românești. Dacă primele două locuri erau clare în capul meu, îmi e greu să zic pe cine să pun pe primul loc. Dar vă las pe voi să judecați și să-mi apreciați gusturile. Cât despre criterii: să fie rock (adică cu tobe, chitară și din când în când voce) și să fie și în românește. Deci da, peste-prutenii au loc în acest top.

12. Negura Bunget

Poate că am început cam brusc și cam violent, dar băieții ăștia înțeleg bine muzica, deși preferă să facă blecăraie. Sunt super apreciați peste hotare, au o compoziție total atipică genului în care se scaldă și au ajuns (în tinerețile mele) să fie un adevărat cult între tineretul black-metalist. Puneți urechea pe ”În Crugu Bradului” și veți înțelege de ce.

11. Robin and the Backstabbers

Din prea-noul val de muzicanți, băieții ăștia chiar impresionează. Există de numai câțiva ani (4) și au scos un impresionant album: Bacovia Overdrive, Vol 1: Stalingrad. Au ritm, au voce, au versuri și au devenit exponenții noii generații rock. Din câte am înțeles și live sunt chiar maeștrii, aștept să mă conving.

10. Holograf

Știu, știu… inele, dragoste și Dan Bittman. Dar exact, Dan Bittman. Ați ascultat vreodată melodia ”Banii Vorbesc”? Sau cele care nu sunt tocmai de dragoste de pe albumul Holografica? Urla Dănuț SRL de rupe norma, iar Romeo zgârie corzile la chitară grav de tot. Da, sunt foarte melodioși, însă pot fi și niște adevărați artiști rock. Din păcate pentru ei, mai sus de 10 nu am cum să-i urc.

  1. Coma

Ete valul nou, gen anii 2000. Coma au adus primele acorduri de Nu Metal în România, au băgat DJ-ul în formație și au reușit să facă niște ”șlagăre” melodioase folosind gi-gi-ul creat de distorse la maximum. Continuă să scoată chestii impresionante și în zilele noastre. Nu credeți, dați search pe youtube la melodia ”Chip”.

  1. Vama Veche

O gașcă de prieteni impresionați de spiritul demult apus al sătucului de pe litoral au reușit să scoată un album ce se poate încadra liniștit în categoria Rock Opera – ”Am să mă întorc bărbat”. Fie și numai pentru acest disc vechi de 11 ani și-și merită locul, dar au creat mult mai mult decât atât, iar Chirilă live este un adevărat showman: transmite enorm și hipnotizează publicul.

  1. Cargo

Două cuvinte: Ziua Vrăjitoarelor. Bineînțeles, varianta cu Kempes. Restul e în derizoriu.

  1. Alternosfera

Iata și primii dintre peste-pruteni despre care tastam mai sus. O formație de rock alternativ (ooh, the irony!) cum, sincer, nu prea merităm. Vocea lui Marcel este incredibilă, compozițiile sunt foarte melodioase iar daca poți trece cu ușurință peste accentul moldovenesc apăsat s-ar putea să descoperi o veritabilă nestemată a muzicii est-europene.

alternosfera-e28093-nepoata-lui-gagarin

Numai ei puteau să facă o melodie care să se cheme ”Nepoata lui Gagarin” și să fie ămeizing!!

  1. Iris

”Bună seara prieeeeeteeeeni!!!” Serios acum, cine nu cunoaște salutul acesta, ori e prea tânăr ori prea bătrân. Cristi Minculescu a fost, la un moment dat, vocea unei generații. Cine nu știe refrenul de la ”Somn Bizar” sau cui nu-i vine să țopăie când aude începutul melodiei ”strada ta”? Nici Walter Popa nu e un chitarist de ici de colo. Luați partea lui din Iris 4 Motion și rămâneți impresionați.

  1. Zdob și Zdub

Ceilalți Basarabeni care au făcut istorie. Sunt atât de originali și de distractivi încât nu ai cum să te îndrăgostești de ei. Au o sinergie pe care, sunt convins, toată lumea este invidioasă. Împrumută influențe din folclorul românesc, moldovenesc și rusesc și fac un mix în care intră, pe lângă rock, și funk, punk și uneori nu metal. N-am văzut concert live Zdob și Zdub fără moșeală. Poate doar la Eurovision.

  1. Phoenix

Cum, cum? Numa’ pe 3? Da, exact, iar motivul pentru care i-am pus aici poartă nume și prenume: Nicu Covaci. A transformat Phoenixul ultimilor ani în Nicu Covaci Band, însă ce au clădit băieții ăștia până prin 1975 a fost aur adevărat pentru vremurile acelea. Nu neg că și post 89 au avut câteva albume demne de ascultat, însă mai important a fost că i-am putut vedea, atât eu cât și o bună parte din România, live. Iar o ureche pe Negru Vodă live arată cine este Phoenix de fapt.

Mențiuni onorabile:

– Omul cu Șobolani – Mâinile Sus și puneți-vă în cap!

– Trooper – cea mai formație tare ca munții de metal.

– Celelalte Cuvinte – pentru că vreau

– Luna Amară – au dat altă perspectivă asupra culorii gri și au făcut-o doriană.

– Compact – Iele?

– Antract – au descris-o pe cârciumăreasă foarte meseriaș.

– Mondial – poezii pe muzică efemeră.

– Semnal M – se trage când se vede roata de foc.

  1. Vița de Vie

Sunt o atitudine, nu doar o formație. Totul a fost original la ei când s-au înființat, de la nume până la voce și compoziție. Unii au zice ca au doar 3 melodii, însă ei sunt printre puținii de pe scena autohtonă care nu prea au făcut sunete de umplut albumul. Luați Fenomentalul tot și convingeți-vă. Printre melodiile lor definitorii, exceptând mult prea cunoscutele, enumăr: ”Mori”, ”Ține Minte”, ”Iamma”, ”Sapa”, ”Ce Contează” și ar mai fi, dar nu vreau să mă întind. Sunt super premiați pentru live-ul lor de excepție, fiind avangardiști în denunțarea playback-ului în România – vezi melodia Vinolamine. Efortul lor acustic încă răsună în sălile în care a zdruncinat timpane. Ce mai, nici nu știu de ce nu i-am pus pe locul 1.

WP_20140928_001

Unul dintre cele mai bune produse MediaPRO. Cu efect imediat!

  1. Timpuri Noi

Da, exact, pentru că Timpuri Noi sunt o legendă. Prea puțini îi apreciază pentru că prea puțini i-au ascultat cu adevărat. Băieții ăștia în 1986 cântau următoarele versuri: ”Becule, stai aprins, Becule / Noi te iubim”. Erau anti-Flacăra, anti-sistem, anti-tot. Ți-era frică să-i asculți, deși piese precum ”Perfect” sau ”Victoria” făceau cam grea desprinderea urechii de difuzor. După 89 au ajuns niște veritabili arătători de deget față de degenerarea societății tranziționale. Luați de ascultați ”Bordelul Mov” sau ”Stere”. Dar de ce să ne oprim aici, luăm toată ”Basca Abundenței” și știm o treabă. Cât despre stil, nici Dan Iliescu nu știe exact ce-i place mai mult. De la balade folk la rock industrial, de la funk la reggae, de la… ați prins ideea. Definiția alternativului, în definitiv. Păcat că nu prea mai sunt nici ăștia, da’ și când erau, prea puțini îi băgau în seamă cu adevărat.

%d blogeri au apreciat: