Cultura în Bucureşti

De doi amărâţi de ani cutreier metropola mioritică în scopul studiului şi dezvoltării individuale. Cu alte cuvinte, beau, chefuiesc şi mă trezesc din mahmureli în Bucureşti. Şi totuşi, oare exagerez spunând ca nu fac ce am menţionat în prima propoziţie? Eu aş spune că da. Bucureştiul, de rahat cum este el şi cum 90% dintre „provinciali” sunt speriaţi de ideea de metropolă sau metrou, totuşi are nişte părţi bune. Mereu am spus asta şi mereu o voi spune: în Bucureşti numai campionii mondiali la ignoranţă nu se culturalizează. 

Eu sunt de origine din, cum ar fi geografic, „inima ţării”. V-aţi prins, din Braşov. Oricât de meseriaş ar fi oraşul ăla, singurul element extraordinar de cultură pe care îl are este Cerbul de Aur, împreună cu alte câteva mici alte tentative de festivaluri şi semi-evenimente. Totuşi, în Bucureşti poţi să mergi la TNB şi să-l vezi pe Rebengiuc într-un monolog. Tot în Bucureşti poţi participa aproape săptămânal la câte o lansare de carte. Tot în Bucureşti te plimbi pe stradă şi vezi postere cu variate viitoare concerte, în perioada asta poţi vorbi de Anathema, AcDc (mult aşteptaţii şi prea râvniţii), Tarja Trunen, Depeche Mode, Santana, Madonna şi… Blaxy Girls? Hei, nu am spus că este perfect sistemul în Bucureşti, mai apare şi câte un proiect de-al lui Ioniţă.

Până la urmă, ce vreau să zic este că dacă nu ar trebui sa mănânc, să beau, să fumez, şi să-mi plătesc căminul, cred că aş avea bani să merg la jumătate dintre evenimentele la care chiar aş vrea să merg. Dacă vă gândiţi la ce mă gândesc şi eu, cred ca la Blaxy Girls aş intra moca, dacă nu vă gândiţi la nimic, atunci lasaţi-o aşa sau lăsaţi un comment ;).

Culturalizarea a fost oarecum explicată, cum imi place mie cel mai mult, prin exemple, adica exemplificată mai mult decât explicată. Totuşi rămâne încă o componentă, cea a şcolii. Este trist totuşi că nici cea mai mare şi mai veche şi mai importantă Universitate din spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic (care este defapt un alt mod de a spune „p’aici” după cum a explicat Teo de la Deko) nu se încadrează în top 300 (nu Capital, ci al universităţilor din lume). Cam îţi ridici nişte semne de întrebare. Şi totuşi, lăsând la o parte rahaturile pe care ţi le bagă cu forţa profu în timpul sesiunii în cap, adesea ai ocazia să participi la o conferinţă sau un seminar deschis cu un prof ultra-mega-giga realizat care tot timpul ştie ce vorbeşte şi te învaţă într-o conferinţă d’aia oricât s-ar chinui un prof d’al nostru timp de un semestru.

Nu ştiu cum e în alte oraşe, dar cert este că dacă eşti a 2şpea şi vrei să înveţi şi să te culturalizezi, citeşte o carte şi vin-o-n ‘coa (da, trebuie să mai şi citeşti pentru asta, nu e suficient Bucureştiul, el doar poate să îţi recomande cărţile).

Încă o dată, nu-mi place Bucureştiul, dar iubesc cultura şi dacă Bucureştiul poate să imi ofere asta, atunci este mult prea bine 😉

3 gânduri despre “Cultura în Bucureşti

  1. Paulik ce sa spun , in afara de faptul k tot ceea c u ai enuntat in scrieriile tale este foarte adevarat mai trebuie sa iti spun k si la noi akas t poti distra dak stii cum si cu cine, lasand la o parte faptul k peste tot dai de impresari si smecheri de cartier , odata ignorati totul se rezuma la placerea de a te distra si de a te simtii bine…….in rest pe partea de educatie ai intru cu totul dreptate , nu ai cee si unde sa inveti ceva la noi dak la Spiru rezultatele examene le iei de pe net , nu ai cum sa deprinzi ceva si plus de asta daca un prof nu are inclinatia potrivita pentru predare sau resursele necesar pentru a-ti capta atentia si a-ti dori sa inveti nu ai cum sa intelegi o vorba din ceea ce spune si atentia ta este captata de orice altceva numai de el nu …….sunt mai multe de adaugat dar momentan nu am dispozitia necesara pentru a elabora acest subiect delicat in opinia mea….eu te salut si continua cu ceea ce faci k e bine…

    Apreciază

  2. tru tru tru….si eu am renuntat la mijlocul tarii pt o capitala „pribegita” ..si in afara de cativa oameni dragi si cativa metri cubi de oxigen nu simt ca am lasat nimic in urma. Eu iubesc Bucurestiul pentru ca mi-a oferit tot ceea ce aveam nevoie.
    p.s. eu inteleg ca nu te referai la blaxy girls, desi nu te-ai supara daca te-ar vraji vreo copilitza deaia ;)….numa in bucuresti ai ocazia sa iti cante AC-DC la 2 pasi ;)….pacat k nu e moca.

    Apreciază

  3. Buna Paul!

    sunt si eu din inima tarii si acum traiesc in „fundul’ul” Canadei..nu inainte de a ma bucura de frumusetile Bucurestiului…

    sincer cred k ai dreptate…dar depinde si ceea ce intelegi prin cultura…cred sincer ca Bucurestiul este un nefericit exemplu de incultura si cred sincer ca cel putin din afara, arata mai mult incultura decat cultura…Referitor la cultura in capitala vs BV..cred k cultura e peste tot, asta dak vrei sa o gasesti…plus sa ne gandim cati dintre noi..brasoveni nu au urcat in sagetutza albastra pentru un eveniment in Bucale?! Brasovul e cat de cat ..culturalizat!..Thanks God! de orase ca nush..Deva, poate chiar si Sibiu (ne punand la socotela statutul temporar de capitala europeana)..sunt mai private de cultura despre care tu vorbesti..mai pe scurt cred k zici bine ce zici!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s