Stau, la mine în bucătărie și încerc să îmi imaginez că a trecut multa vreme de când nu am mai scris. Naturalețea cu care vin cuvintele nu mai este aceeași, însă voi încerca să cumulez un post pe măsură. Este aproape evident că voi vorbi despre proteste, în special cele din București. De ce aș vorbi despre altceva, s-a mai întâmplat ceva în țară? Dacă la televizor doar asta se dă, e clar, doar asta se întâmplă!
Polemică: de ce să protestez? Până acum am crezut (și încă cred) că îmi trebuie un scop, sau o direcție contra căreia să mă îndrept, Să-mi manifest neplăcerea, dezgustul sau sictirul. Șucărimea (citând din Thurambar). Zisără unii că e Arafat de vină. Ete că s-a întors și lumea nu s-a potolit. Alții zic de pensii, alții de salarii. Corect, renumerația, după buget, este o problemă. Unii-s cu Roșia Muntoasă, alții cu legea 3, sau 4. Alții au gândaci prin cămine sau li s-au retras privilegiile obținute în revoluție. Sunt profesori violatori în licee și sunt oameni (vo 12% din intențiile de vot) care-l vor pe Diaconescu președinte. În aceeași categorie se înscriu și Preoții care nu-s de acord cu scientologii, iar vițăvercea e de la sine înțeleasă. Toți avem o nemulțumire. Și eu sunt nemulțumit că lu’ POSDRU îi ia 6 luni să-mi dea banii pe RTF. Dar unde-o fi logica în toate astea? Mă refer la cumularea lor și ”înciorbirea lor”. Adică, deși unui om de comunicare politică, un protest i se pare o formă de comunicare (politică), totuși, nu există dialog. Și dacă o luăm după definiția reducționistă a lu’ Sorin Tudor: ”Procesul discursiv dintre candidat și electorat”, vedem că se îndeplinește totul. Dar asta nu e o problemă doar de comunicare, ci este una socială, iar calea de rezolvare este dialogul. Vine Orban – e huiduit, se strigă Jos Băsescu, dar nimeni nu-l cheamă la pupitru să zică ceva, doar se întreabă ”unde e?” sau ”de ce n-o zice nimeni nimic?”. Cât despre revendicări, să fim serioși! Să ceri desființarea Curții Constituționale și Instaurarea Monarhiei… Mi se pare la fel de inutil (ca sa nu spun cretin) ca revendicările maghiarilor asupra Ținutului Secuiesc. Ori ceri modificarea Constituției, și te apuci să strângi cele 500.000 de semnături necesare în acest sens, ori pleci acasă și îl lași pe ăla pe care l-ai votat să-și facă treaba.
Nu m-am dus la Universitate nici măcar din curiozitate. Este posibil să mă duc, totuși, pentru a-mi răspunde la o întrebare ce abia azi a început să mă frământe: de ce mai stau oamenii acolo și nu fac altceva decât să protesteze. Defapt, ei ce așteaptă? Cine-i mână? Probabil hemoroizii, ceea ce ar fi trist, sau plictiseala de acasă. Interesant este că unii se plâng că n-au ce pune pe masă. Îmi pare rău pentru omul ăla, la două niveluri. Primul nivel este că îi înțeleg disperarea, și eu am trecut prin momente asemănătoare (detalii pe privat), iar al doilea este legat de neputința sa. În loc să protesteze, de ce nu-și găsește un extrajob? De ce nu se respecializează? Înțeleg bătrânul, cu pensia căsăpită. Înțeleg bolnavul, care n-are bani de cele necesare. Dar ce treabă au astea cu libertatea pentru suporteri?
În societatea românească, concluzionând, nu există solidaritate. Există, cel mult, mesaje comune. Îmi pare rău să spun asta, dar deși sunt multe lucruri care pe mine, ca cetățean, mă nemulțumesc (uneori prea multe), totuși nu pot să ies în stradă și să mă asociez unei mulțimi care strigă ceva în ce nu cred.
IsPaul zice 
Paul, eu am ales sa vad ce se intampla in peste 20 de orase din Romania de 5 zile ca o revendicare a demnitatii. Pornind de la felul cum a fost abordat Raed Arafat de Basescu, si uitandu-te inapoi la ultimii 20 de ani, actul de guvernare a fost decuplat de populatia guvernata. Impartiti pe apelative si clase sociale de catre politicieni si presa, romanii care indraznesc sa spuna ce vor de la cei pe care ii platesc prin taxe pentru gestiunea tarii, au fost clasificati cu aroganta ca „dezorientati” „prosti” „ciumpalaci” „mahala violenta si inepta” – oameni nedemni a fi ascultati sau respectati.
Eu cred ca toti romanii sunt egali in fata institutiilor care administreaza tara, deoarece tara este a „dezorientatilor” si „ineptilor”. Democratia inseamna respect pentru cetateni – toti cetatenii, indiferent cat de mult ii place vreunui politician de ei.
Ce se cere este un alt mod de guvernare si nu un alt guvern, de fapt. Se cer intre altele, oprirea procesului de la Rosia Montana, NEcomasarea aglegerilor – adica abrogarea unui pachet de legi care dauneaza grav democratiei din Romania – lucruri pentru care merita, zic eu, sa iesi in strada.
Cred ca e esential sa presupui despre orice om iesit din Piata Universitatii ca are o intentie buna pentru binele mai mare al Romaniei si ca a judecat rational pana a lua decizia (curajoasa) de a iesi in strada.
Langa oameni care au intentii bune si judeca rational cred ca e loc pana si pentru sceptici.
In final, nu uita ca alegeri sunt si in Rusia, iar „democratie” isi zice si Corea de Nord. Ca cetatean trebuie sa poti simti ca esti implicat in cum este gestionata tara ta, viata ta, taxele tale. Este foarte necesar ca oamenii sa ceara sa fie tratati cu respect si demnitate de catre guvernantii care traiesc din taxele lor. Iar daca timp de 20 de ani nu au simtit ca institutiile Romaniei ii ajuta suficient, atunci mi se pare perfect legitim sa ceara asta in strada.
– Ca să mai avem un GARDEN, explore Piața Universității! –
ApreciazăApreciază
Foarte pertinente argumentele tale(fara sarcasm)! Si eu am iesit in strada cand am simtit o nedreptate crasa produsa in Romania – respectiv suspendarea lu’ Basescu (adunare de multime – ca nu au fost neaparat revolte – despre care vad ca nu se vorbeste). Problema mea nu este legata de faptul ca nu exista motive de iesire in strada, problema mea este ca eu nu ma regasesc cu abordarea lor. Tocmai pentru ca traim intr-o democratie si vrem sa o aparam, avem si alte parghii prin care putem face asta. De exemplu: (cum am spus si in post) semnaturi pentru legi – modificare de Constitutie.
Cat despre catalogarea unora si a altora, si neascultarea lor, este o chestiune de unghi. Si nazistii au facut revolte de strada si revendicari, si comunistii au facut revolutii (mai mult sau mai putin bolsevice).
Da, punctul de vedere al fiecaruia trebuie respectat, inclusiv al jandarmului care-si face, dupa cum il taie capul, meseria (daca greseste, sa raspunda in fata legii), inclusiv al huliganului care vine cu nunchack la proteste. Dar asta nu inseamna neaparat ca este si corect. Intreaba pe cineva de acolo, e de acord sa nu mai plateasca vro taxa in viata lui?
ApreciazăApreciază