Știți, a fost cândva în lumea asta un nene tare dăștept. Nu, nu mă refer la George Copos, nu. Și nici la George Becali, să ne trăiască cu numele. Nu. Era nenea ăla cu freza aia ciudată a lui, zis și Einstein. Albert Einstein. Eh, nenea evreul ăsta căruia nu-I plăcea mecanica cuantică, înainte să-și dea seama că nu-i place, a dezvoltat ceea ce toată lumea cunoaște drept ”teoria relativității”, teorie pe care mulți o definesc așa: totul e relativ. Iar asta nu e departe de adevăr, că teoria asta are multe implicații și aplicații, iar cele despre care doresc să vorbesc acum sunt: efectul pe care îl are viteza asupra timpului și efectul pe care îl are gravitația asupra timpului.
Uite, boss: scrii o carte, timpu’ trece mai repede. Un an jumate se transformă într-un an, și dacă ești cuminte, mai scad băieții o leacă. Și culmea, nu ține seama de gravitația situației. Nu știea nimic Einstein ăla…
Sunt convins că știați cu toții, bineînțeles după ce v-ați uitat la Interstellar, că sunt două circumstanțe în care timpul se poate modifica (dilata – trece mai repede sau mai încet), iar aceste circumstanțe sunt date de gravitație și viteză. Pentru cei care stau într-o zonă cu mai multă gravitație, timpul trece mai încet, adică îmbătrânesc mai greu – trăiesc mai mult – față de cei care stau într-o zonă fără gravitație. Iar aplicația practică pentru asta e simplă, de exemplu, sateliții care ne dau nou GPS-ul și netul și alele trebuie mereu re-calibrați temporar pentru a fi în pas cu Pământul. Să nu mă înțelegeți greșit, e vorba de câteva secunde la an, dar tot un efect al relativității este.
Apoi mai e una, relativitatea timpului dată de viteză. Anume, cu cât mergi, te deplasezi mai repede, timpul pentru tine trece mai greu în raport cu cel care stă. Adică cel care stă îmbătrânește mai repede decât cel care se mișcă, iar cu cât te apropii mai tare de viteza luminii, cu atât timpul se dilată și mai tare – deci trăiești mai mult.
Bine-bine, și acum, mă întrebați, ce treabă are societatea. Poi se întâmplă niște fenomene foarte interesante, însă nu cred că exista în mod neapărat o relație de cauzalitate între ele. Daaar, hear me out: cele mai sărace țări se găsesc în zona tropicală, adică aproape de ecuator. Dacă vreți explicație pertinentă cu privire la motivele pentru care ele sunt sărace, uitați aici. Acum, Pământul la ecuator este mai bombat, din cauza efectului centrifug. Deci, fiind mai bombat, scoarța terestră este mai departe de nucleu, deci gravitația este mai mică (gen 9.79, spre deosebire de 9.81 cât e în România). Și, totodată, speranța medie de viață este mai mică la ecuator, din cauză că țările alea, după cum ziceam, sunt în genere mai sărace.
Apoi, treaba cu viteza: recent Japonia a mai spart un record, respectiv cel mai rapid tren din istorie: 600 de km/h. Viteză, viteză, viteză. Toate țările dezvoltate se bucură de viteză. Multă viteză, mașini rapide, autostrăzi, autobahne, elicoptere, avioane. Blocuri înalte cu lifturi mega rapide. Totul numai să ne mișcăm repede. Alergăm după autobuze și metrouri, iar vara fugim la mare. Și, speranța medie de viață în țările mereu în mișcare este mereu mai mare, deci trăim mai mult. Cu cât ne mișcăm mai repede, cu atât trăim mai mult. Și nu o spun eu, o zice Einstein. Vezi speranța medie de viață de pe vremea când dacă aveai mustang (cal, nu mașină), erai chiar rapid. Era, gen, 40-45 de ani. Acum sunt țări în care se ajunge la 80 plus, iar țările astea au o infrastructură care permite mișcarea rapidă și se află, în genere, cât mai departe de ecuator.
Sigur, după cum am spus și mai sus, nu există o neapărată cauzalitate între elemente, dar coincidența mă frapează.
IsPaul zice 