Ionuț Vulpescu, Hamlet și jegoșii. Și Grapini, de ce nu?

Nu, n-am sa vorbesc despre gafa corectată de domnul Ministru, însă exploatată de presă. Nici despre numirea acelei prese drept ”jegoase, abjecte, băsiste, etc.”. Nu am să vorbesc nici despre Hamlet, pentru că am o mare hibă: nu l-am citit. Și nici pe Miguel la care făcea referire același Ministru, în aceeași frază. Am să vorbesc despre TVA-ul la cărți.

Se reduce, nenică, TVA-ul care este aplicat cărților, cu mari surle și trâmbițe, cititorii vor plăti doar 5% TVA pentru cărți. Dar ce înseamnă asta? Cât o fi fost TVA-ul înainte? 24%? Nup. Erea fix 9%. Adicătelea, toate cărțile vor fi cu fix 4% mai eftine. Mă rog, o leacă mai puțin, ca de unde dădeai 109 lei pe o carte cu TVA inclus, acum vei da 105 lei, ceea ce e un fel de 3.8% mai eftin. Ce înseamnă 3.8% mai puțin dat pe cărți pentru un om, gen eu, care nu l-a citit încă pe Hamlet? Poi să vă zic. Mie-mi place să-mi cumpăr cărțile pe care le citesc, în general urmăresc să le iau hardcover, și, pe cât se poate, noi și direct din librărie. Astfel încurajez scriitorul și editura/librăria să continue promovarea lecturii. Am eu un fetiș bizar cu asta. Dar să revin, că divaghez într-ale plăcerilor, iar aici vorbeam cu patimă despre chestiuni ce ne ofuscă. Eu dau, în mare, 500 lei pe an pe cărți. În mare. Iar valoarea fără reduceri ar fi mult mai mare, s-ar întinde chiar la 800 de lei, poate. Adică, ultima dată mi-am luat Asimov – Fundatia și Imperiul – 6 cărți cu 130 lei, iar prețul lor neredus ar fi fost 200 lei. La fel s-a întâmplat cu Dune, cu ASOIAF și cu altele. Dar nu toate-s la reduceri când ai nevoie de ele, însă de dragul argumentului, rămânem la cei 500, din care această mirifică reducere îmi va salva fix 19 lei. Bani de care pot să îmi mai cumpăr o carte de la Polirom, sau o cartelă de la metrou cu care să mă duc până-n Cărturești să-mi dezmierd dioptriile prin rafturi.

Apoi, puțini dintre noi știm că există un fel de ”timbru pe cultură”, un fel de taxă pe viciu ce se aplică cretinilor care dau banii pe cărți. Timbru ăsta e de 2% iar sumele strânse din această taxă merg, din câte înțeleg, direct la Uniunea Scriitorilor. Mișto, ete cum e susținută cultura, ați spune. Dar mă uit p’ormă la cine e membru în această uniune și-l vad în top 2 pe Varujan Vosganian – cel mai tradus scriitor român. Deci, pușcăriabilul Vosganian scăpat de ciumosul Senat e dintre cei care gestionează acest 2% pe cultură, adică eu lui îi dau fix 10 lei pe an ca să, și acum atenție, îi organizeze Mariei Grapini lansare de carte. Da, exact, Maria Anti-Gramatica Grapini și-a lansat la un moment dat (cred că acum 3 luni) o carte la Uniunea Scriitorilor care e finanțată după cum am povestit mai devreme.

Mai mult decât atât, mă gândesc cât suntem de retarzi ca popor sau națiune când în loc să promovăm cultul învățatului, al dezvoltării personale, al lecturii și implicit, al valorilor reale, banii strânși de la cei ce își permit să citească ”ca la carte” sunt distribuiți către Maria Grapini.

grapini

Da. Duamna ”ascult colinzi” Grapini este scriitoare.

Iar, ca încheiere, stimabili cincilasutăiști, vă întreb, că văd că vă place cultura generală și Wikipedia: Ce au în comun următoarele țări: Croația, Marea Britanie, Norvegia și Mexic? Pe lângă faptul că sunt țări cu ieșire la mare, mai au și TVA 0 la cărți. Dap, puține și sunt foarte multe care au TVA-ul și mai mare decât îl avem noi la cărți. De exemplu, în UE, Austria, Cehia, Finlanda au 10% la cărți, în vreme ce Germania are 7, Grecia 6.5, Suedia 6, iar Italia 4. Și nu-mi dau seama, dar am impresia ca Bulgaria – grupul de control al tot ce e Românesc – are 0.

Reducerea TVA-ului la cărți, stimabili domni și oameni, este o necesitate, un trend internațional căruia trebuia sa ne conformăm de multă vreme. Însă așa e România, mai hipsteră, nu-și dorește normalitatea decât când văd cum e fără. Dacă pot Bulgarii și Croații, de ce să nu putem și noi, nu? Însă, serios, cât de tare ne afectează asta? Știu că voi, cititorii blogului lui IsPaul sunteți, cu siguranță, consumatori de lectură, dar vă întreb sincer, și m-aștept să-mi răspundeți pe măsură, câți dintre oamenii pe care-i cunoașteți citesc? Care-i ultima carte pe care ai cumpărat-o pentru tine și care-i ultima carte făcută cadou și care să fi fost apreciată de omul acela? Și cea mai importantă întrebare: ai citit Hamlet?

Și ca un ”leităr edit”, vin cu o completare. Există, în țările civilizate, un ”Fixed Book Price Agreement”, care e fie făcut prin lege, fie de comun acord cu afacerile implicate. Ce înseamnă asta? Înseamnă că dacă vreau să-mi iau carte, nu trebuie să mă duc la cea mai obscură dintre librării să o iau la un preț decent, e la fel peste tot. Mai mult, daca e prețul fixat, atunci și profitul este, teoretic, fix. Așadar, librăriile se pot axa în promovarea valorilor în loc să pună ”șaij de umbre maronii” mereu în vitrină ca să intre lumea. Și mai mult, dacă vrei să-ți deschizi un mic bookstore, concept sau ceva, nu vei fi imediat dat afară de giganții din business. Numa’ fericire pentru toți. Și unde se întâmplă asta? Bineînțeles, nu în România, unde cultura e doar pentru bogați. Se întâmplă în Mexic, Germania, Argentina, Japonia, Norvegia, Franța, Spania, Italia, Danemarca, Portugalia, Olanda, Belgia, Grecia, Ungaria, Austria, Korea de Sud. Și crecă mai sunt, dar e prea mică harta pe Wiki și mi-e lene.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s