Se făcea că cei trei măieștri lideri ai FSN, PDSR și PSD se aflau în rapidul de Brașov într-o iarnă destul de grea. La un moment dat, prin apropriere de Breaza, trenul rămâne blocat. Viscolul puternic de afară făcea imposibilă intervenția oricui, iar disperarea începuse să pună mâna pe pasageri care nu erau pregătiți decât pentru un drum de 2-3 ore, și nu de o ședere prelungită fără vreun sorț de izbândă. Cei trei lideri decid, într-un final, să facă uzanță de capacitățile lor de șefi și să încerce să rezolve problema.
Primul care intră în scenă este însuși Iliescu, care se apucă să dea câteva telefoane la Valea Jiului să cheme o armată de mineri care să împingă trenul. Cu minerii se rezolvă tot, gândea el, neluând în seamă starea deplorabilă a infrastructurii afectată de condițiile meteo neprielnice. Totuși, iarna nu-i ca vara.
Următorul pe lista de lideri este prea-în-gât-împușcatul Năstase. Soluția acestuia a fost să se deplaseze din vagon în vagon până la locomotivă, unde înmână două bancnote de 100 de lei, câte una pentru fiecare mecanic, și două bancnote de 50 de lei, câte una pentru fiecare naș. Evident, banii nu dau zăpada de pe calea ferată, deci trenul nu se mișcă.
Agitația creștea și oamenii erau tot mai nerăbdători. După ore de stat împotmoliți, fără apă și în frig, Dragnea se duce la vagonul restaurant unde îi roagă pe cei de acolo să facă niște ceai cald. Apoi îi cheamă pe toți în tren, le dă câte un ceai, îi pune să tragă perdelele și le spune să-și imagineze că trenul merge.
N-am să fac interpretarea bancului. Și da, știu că-i sec.
IsPaul zice 