Bancul cu Iliescu, Năstase și Dragnea în tren

Bancul cu Iliescu, Năstase și Dragnea în tren

Se făcea că cei trei măieștri lideri ai FSN, PDSR și PSD se aflau în rapidul de Brașov într-o iarnă destul de grea. La un moment dat, prin apropriere de Breaza, trenul rămâne blocat. Viscolul puternic de afară făcea imposibilă intervenția oricui, iar disperarea începuse să pună mâna pe pasageri care nu erau pregătiți decât pentru un drum de 2-3 ore, și nu de o ședere prelungită fără vreun sorț de izbândă. Cei trei lideri decid, într-un final, să facă uzanță de capacitățile lor de șefi și să încerce să rezolve problema.

Primul care intră în scenă este însuși Iliescu, care se apucă să dea câteva telefoane la Valea Jiului să cheme o armată de mineri care să împingă trenul. Cu minerii se rezolvă tot, gândea el, neluând în seamă starea deplorabilă a infrastructurii afectată de condițiile meteo neprielnice. Totuși, iarna nu-i ca vara.

Următorul pe lista de lideri este prea-în-gât-împușcatul Năstase. Soluția acestuia a fost să se deplaseze din vagon în vagon până la locomotivă, unde înmână două bancnote de 100 de lei, câte una pentru fiecare mecanic, și două bancnote de 50 de lei, câte una pentru fiecare naș. Evident, banii nu dau zăpada de pe calea ferată, deci trenul nu se mișcă.

Agitația creștea și oamenii erau tot mai nerăbdători. După ore de stat împotmoliți, fără apă și în frig, Dragnea se duce la vagonul restaurant unde îi roagă pe cei de acolo să facă niște ceai cald. Apoi îi cheamă pe toți în tren, le dă câte un ceai, îi pune să tragă perdelele și le spune să-și imagineze că trenul merge.

N-am să fac interpretarea bancului. Și da, știu că-i sec.

Metrosexuali şi moşi gay… la tine în compartiment!

Tren asemanator cu cel pe care il frecventez

Ce-ţi e şi cu metrosexualii ăştia? Oameni cărora le place sexul în metrou… Nu, ci oameni care caută sexul şi în metrou şi peste tot. D’ăia care ţin foarte mult la al lor „look” să stea bine freza şi hainele să fie impecabile.

Par example (nu ştiu dacă par, dar încerc să dau unul) mă aflu în tren la momentul scrierii acestui articolaş şi stau în compartiment cu un nene care de la prima vedere prezintă definiţia metrosexualităţii. Are freza „impecabilă” pare proaspăt bărbierit deşi este 7 seara şi poartă pantofi… fără şosete? Dap, fără şosete. Se observă clar sub suflecarea blugilor că este şi epilat pe picioare. Ţine aceeaşi poziţie a feţei la un unghi de 60 de grade către dreapta privind spre geam. Are cămaşa în trend cu „Start Wearing Purple” şi un ceas prins de mână care se asortează cu cămaşa, având curea de piele neagră şi ecranul fiind movaliu (dacă o exista cuvântul). Iarăşi cămaşa este de specificat pentru că are manşetele întoarse suficient cât să arate că e „casual” iar pantofii sunt din piele de pu… Ştiţi voi din ce fel de piele, tot mov  dar de data aceasta închis, cu o cusătură bej destul de stridentă. Deţine un parfum mult prea puţin bărbătesc fapt ce mă face să mă gândesc că nu prea îi plac băieţii, mă rog, e alegerea lui.

Poziţia mâinilor este mereu în concordanţă cu picioarele, respectiv are palmele lipite de blugi de parcă ar avea păr în palmă şi nu ar vrea ca nimeni să afle. Fotomodel sau stripper în mod clar, iar troller-ul pe care îl trage după el indică faptul că dungile cămeşei mov sunt făcute de fierul de călcat de acolo iar părul este întins cu placa din acelaşi troller. Aifounul băgat în husă iarăşi arată prostul gust mascat, nu suport telefoanele băgate în husă, este exact ca prezervativul, not the real deal!

Simţeam nevoia să critic pe cineva din drumul acesta de o ora întârziere şi îmi cer scuze prin intermediul blogului şi doar prin intermediul blogului metrosexualului sau trenosexualului din Acceleratul Timişoara Nord – Bucureşti Nord.

Şi tragedia contiună. Apare şi un nene pe la vo 75 de ani urmând să aflu că avea 75 de ani. Aşadar nenea bătrânul de 75 de ani se aşează lângă trenosexual şi încep a povesti despre una alta. Mult prea puţin relevant din al meu punct de vedere întrucât nu-mi păsa decât de suntele capatate de timpanu meu emise fiind de căştile telefonului montate în lobul urechii. Şi din vorbă în discuţie mă mâncă pe mine în fund să mă bag în zamă. Mai o discuţie mai o apreciere din partea moşului mai o infrastructură mai un Antonescu şi Iliescu iarăşi mai o apreciere din partea moşului. Toate bune şi frumoase şi chiar înţelegeam de ce mă apreciază moşul, nu petrnu că aş fi o eminenţă civică ci pentru că aveam cam aceleaşi puncte de vedere. Partea tristă a aprecierilor lui era că el punea mâna pe picioarele oamenilor atunci când îi aprecia, iar eu eram îmbracat în pantaloni scurţi, deci moşul putea să-mi atingă „piele pe piele” genunchii-mi păroşi.

Eh, cam asta e povestea trenosexualului şi a moşului gay în ambele sensuri ale cuvântului, poveste coroborată cu fierarul (omul care trage de fiare) rasist (deşi el se referea la şovin, fapt care arată cel puţin nivelul lui de pregătire) şi cu întârierea de o oră a locomotivei cu garnitură cu tot.

Poftiţi în vagoaneeeee!