Eram la Auchan astăzi și aveam în mână un bax de bere. Adică o treabă cu fix 6 cutii, ambalate la un loc. Știți de care zic. Și când am ajuns la casă, băiatul din fața mea, cu vreo 15 produse așezate pe bandă, m-a întrebat dacă am doar atât. Îi zic că da, și mă invită să trec înaintea lui. Cumpărătorul de dinaintea lui terminase, iar eu, dacă aș fi așteptat, aș fi stat doar vreo 3 minute. I-am răspuns că nu e cazul, nu mă grăbesc nicăieri. Totuși omul a insistat, mi-a luat berile din mână și le-a pus înaintea produselor sale, separându-le cu bucata de plastic numită ”următorul client”. I-am mulțumit, mi-a zâmbit, iar când mi-a venit rândul, i-am strâns mâna. El a pierdut 30 de secunde din viață, dar a câștigat simpatia mea.

Altă dată, eram la coada unică de la Carrefour. Ăștia au un ecran mare care îndeamnă oamenii să se deplaseze către oricare dintre cele, cred, vreo 25 de case deschise, mai exact către următoarea care se eliberează. Fie coada cât de mare, mai mult de 2 minute nu am stat până să fiu îndreptat către o casă liberă. Dar mi s-a întâmplat să fiu fix primul și robotul să nu mă îndrume către casă vreo 20 de secunde, timp suficient cât un om, cu două produse, respectiv un scoci și o bandă izoleră, să vină direct la mine, sărind peste ceilalți 10 oameni din spatele meu, și să-mi ceară voie să se bage în față. În mod normal l-aș fi lăsat, dar abordarea lui a fost ceva de genul ”am și eu două produse…”, iar eu i-am răspuns sec ”și eu vreo 5”. El a continuat ”da, dar mă grăbesc și aș vrea să…”, ”și eu mă grăbesc”, i-am zis. ”Chiar nu pot cu două produse?” mă întreabă el vizibil iritat. Și eu îi răspund, deja turat de lipsa vreunui <<te rog frumos>>, în felul ăsta: ”Nu! O zi bună”, după care mă întorc să văd toată coada peste care a sărit. El exclamă ceva, deplasându-se către o altă persoană de la coadă. Cui i-a mai păsat ce a zis, că deja robotul anunțase vreo două case libere.

Și am început cu aceste două povești personale ca să continui cu o a treia, care nu-mi aparține, dar care cred că ilustrează mult mai bine psihoza românului cu privire la statul al coadă. Yu Hua, un scriitor chinez are o carte senzațional de bună: China în 10 cuvinte. Sunt 10 capitole, fiecare gravitând în jurul unei teme, a unui cuvânt. Într-unul dintre capitole, Yu Hua povestește despre șocul finalului Revoluției Culturale din China, adică momentul în care s-a dat ”liber” la cărți. Până atunci, vreme de 10 ani (1966-1976) nu s-a mai publicat nimic în China, iar singurele cărți care se vindeau erau 4, mai toate scrise de sau despre Mao Zedong. Ei, și ca în orice regim comunist, totul se dădea pe bază de cartele sau vouchere, cum le-ar zice capitalistul contemporan. S-a anunțat în satul adolescentului Yu Hua că urmează să se dea cartele pentru cărți, iar toată lumea s-a pus la coadă. Deși obișnuit cu statul și așteptatul, Yu Hua povestește că a fost impresionat să vadă vreo 200 de oameni în fața lui atunci când și-a luat locul, în urma lui urmând să se mai așeze, într-o oră, încă vreo 100 de oameni. Era cu vreo 3-4 ore înainte de deschiderea locului în care se dădeau cartele. Toată lumea era anxioasă, tăcerea așezându-se pregnant când cel responsabil cu înmânarea cartelelor a deschis magazinul. În baza acestei cartele puteai să-ți achiziționezi două cărți, altele decât cele patru pe care toată lumea le avea deja. Numai că cel responsabil cu deschiderea magazinului a numărat din ochi mulțimea și a anunțat, cumva trist, cumva ironic, că nu are decât 50 de cartele fix, iar restul lumii poate să plece acasă. Yu Hua continuă povestea spunând că al 51-lea om de la coadă a avut un fel de cădere de nervi haioasă, spunând că dacă nu mai juca ultimele două mâini la jocul de cărți de la care venea, acum își putea cumpăra și el o carte. Omul acela și povestea cu locul 51 a devenit un fel de anecdotă în comunitatea aceea mică, lumea urând mai tuturor când mergeau la coadă ”să nu fii al 51-lea”, fie că vorbim de lapte, gaz, cărți sau mai știu eu ce.

Recomand cărțuloiul ăsta cu toată convingerea. E printre cele mai ciumege lecturi despre Asia pe care le-am ochit, și n-am cum să nu împărtășesc.

Deci, într-o nație precum România, trecută prin rușinea statului la coadă, stat care se manifesta precum o lege mai puternică uneori decât însuși statul comunist, e normal ca sechela locului al 51-lea să fie puternică. Nimeni nu vrea să piardă ceva doar pentru că nu a ajuns la timp. Nimeni nu-și dorește să fie lipsit de un bun pe care și-l permite, dar pe care hazardul îl face să nu-l poată achiziționa. De asta românul face tot posibilul să fenteze ”coada”. Fie prin a-și cumpăra cel mai puternic BMW și să gonească cu de două ori viteza legală, ca și cum destinația ar dispărea dacă nu merge repede. Ca și cum toate viețile pe care le pune în pericol pe drum nu tot acolo vor să ajungă. Dar ce, el e mai prost? Nu, el are BMW și pentru el regulile nu se aplică. La fel și cu un alde Tăriceanu care sare coada la carnete, că doar ce, el e mai prost, să stea la coadă? Știe el pe cineva și rezolvă. Nerealizând că săritul cozii îi face pe ceilalți să aștepte mai mult. Practic, dacă te bagi direct în față, îi superi pe toți cei din spate, nu doar pe cel în fața căruia te-ai băgat. Dar ce-ți pasă, tu ți-ai rezolvat treaba. Ce contează că tu când depășești îl faci pe ăla din sens opus să pună frână, să tragă pe dreapta și să te înjure, important e să ajungi tu cu 2 minute mai repede, că atât câștigi conducând agresiv la fiecare 50 de kilometri. Ce contează că la carnete se stă cu orele la coadă, important e că te-ai dus tu la deschiderea programului și i-ai făcut pe toți să aștepte în plus, inclusiv pe ăla care e de la 4 dimineața acolo. Doar nu ești vreun decident care să poată modifica modul în care se organizează o instituție. Ah, stai…

Mbine dacă ești actor și ai nevoie de un transplant, ar fi păcat ca altcineva mai tânăr, cu șanse mai mari de a trăi, să ți-l ia. E bine că te poți băga în față fără să se ia cineva de tine. Se ia opinia publică de tine după, dar ce mai contează… unul a murit, iar tu trăiești. Asta e tot ce e relevant. De a-ți angaja fiica la BNR, consilier, în condițiile în care altă lume îi făcea treaba ei la Departamentul Românii de Pretutindeni, cred că e irelevant să mai zic. Ce contează că e incompetentă și că altcineva merită locul ăla, important e că l-a luat și că nu mai stă la coadă acum. Ce-i aia examen cinstit sau competență reală. Să fie ea bine, asta e ce-i important, mai dă-i în mă-sa pe toți ceilalți de la coadă, șefi de promoție la ASE sau oameni cu CV-uri beton.

Da, ce vreau să spun e că nu mai trăim în comunism. Lucrurile pentru care ne băgăm în față vor fi tot acolo și mai târziu, dacă vorbim de obiecte materiale. Iar timpul pe care îl ”câștigi” este irelevant, pentru că așa cum omul din metrou nu merge de multe ori la apă, nici nesimțirea nu o face. Îți găsești nașul repede. Mereu va fi unul care nu te lasă să te bagi, un tirist căruia nu-i pasă de BMW-ul tău și ajungi sub el, sau vreun DNA care să te-nchidă… Ah, dacă vrei să fii băiat de treabă și vrei să lași pe altcineva în fața ta, asta e altă poveste, mai ales când nu mai ai pe nimeni în spate.

Însă sunt anumite elemente care țin de merit. Dacă ești prost și sari în față, și tu nu meriți obiectul pe care l-ai luat, e un mare păcat. Imaginați-vă că în povestea lui Yu Hua, 30 din cei 50 de oameni erau analfabeți. Au ei nevoie de cărțile pe care și le-ar putea cumpăra? Cam așa văd eu povestea cu nepotismul. Arunci efectiv pe geam ceva bun. Ca și cum o familie de intoleranți la lactoză ar fi primi la coadă la lapte pe vremea lui Ceaușescu. Nu are sens. Mai mult, imaginați-vă că un asemenea om s-ar băga în fața voastră și nu ați avea ce să-i spuneți. Știți că nu merită, nu poate, nu e bun pentru el lucrul pentru care stă la coadă, dar el tot o face și vă umilește prin neputința voastră, că dacă ați cârâi, v-ar rezolva repede cu pilele obținute tot prin, ați ghicit, nestat la coadă.

Eh, cam asta e corupția, iar fix opusul ei e statul cuminte la coadă, acolo unde îți e locul, și făcutul de scandal când cineva se bagă în față. Că nu e nicio rușine să stai la coadă. Nu e nicio rușine să conduci legal și cuminte. Tot acolo ajungi. Tot obiectul ăla îl primești. Mbine, nu și dacă ești cel în fața căruia s-a băgat marele actor Arșinel… Dar hai să nu urâm oamenii doar pentru că au murit alții din cauza corupției lor…

Un gând despre “Nu e nicio rușine, românule, să stai la coadă!

  1. Ai dreptate dar schimbarea nu o mai poti face cu adulții. Trebuie mame care sa-si educe creștinește copiii si cand acestia vor conduce tara/lumea o sa fie altfel. Eu imi închipui însă f. greu astfel de mame in conditiile actuale…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s