Teoria imitării omului-oscar

Gata, am văzut și ”Teoria la tot”. A mai rămas ”Selma” din linia filmelor nominalizate la Oscar pe care nu le-am văzut, dar hey! Cine pariază pe un outsider atât de evident? E drept, am ratat si Foxcatcher, care pare a fi un film într-adevăr merituos, cu foarte multe nominalizări și aprecieri critice, însă mă voi arunca să dau câteva preconizări/premoniții/păreri pentru ce se va întâmpla duminică noaptea. Sau luni dimineață… Timpul e relativ (ca să rămânem în linia ultimului film văzut).

  1. Cel mai bun film: eu țin cu Birdman. Și Grand Budapest Hotel este unul dintre filmele de 10 (după mine) care au ajuns să fie nominalizate, iar un proiect precum Boyhood cere respect din start. Totuși pariul meu este, în continuare, The Imitation Game, pentru că merge pe aceeași linie cu The Kings Speech. Un argument bun poate fi făcut și pentru American Sniper, dar acolo blatul ar fi mult prea evident.
  2. Actor în rol principal: țin cu Michael Keaton (iarăși Birdman), dar recunosc că acest Eddie Redmayne este o revelație, și pe el îl dau câștigător. Academia Americana de Film a demonstrat că de-a lungul timpului este o fraieră pentru portretizarea oamenilor cu un handicap fizic. Vezi My Left Foot. Pe Carell nu l-am vazut, iar Cumberbatch a fost decent, însă nu are încă material de Oscar.
  3. Actriță în rol principal: sufletul mă trage spre Rosamund Pike. Gone Girl a fost un film excepțional, extrem de subapreciat, însă fata asta a reușit să mă țină țintuit în scaun și absorbit de personajul pe care-l crease. Și chiar și cred că o să câștige, iar dacă nu este ea, cu siguranță este Julianne Moore, care este la a cincea nominalizare fără nici un câștig, deci s-ar putea ca puțină dreptate să fie făcută acum.
  4. Actor în rol secundar: Sufletul mă împinge spre Robert Duvall, care a reușit să mă facă să plâng în The Judge. Edward Norton a fost extrem de carismatic în Birdman, dar nu îi acord nici o șansă, în schimb JK Simmons pare un pretendent foarte bun, și a cam câștigat peste tot pe unde a fost nominalizat, deci dacă ar fi să bag bani, s-ar duce pe profesorul exigent din Whiplash, unul dintre filmele preferate ale doamnei Ispas.
  5. Actriță în rol secundar: Dacă e Meryl nominalizată n-are sens să mai comentăm. Ea poate să joace și rolul unei pietre într-un film documentar despre televizoare că va fi nominalizată la Oscar, și o zic într-un sens bun. Dar făcând abstracție de ea, Keira Knightley și Emma Stone au fost niște prezențe marcante în filmele lor, însă nici una n-a cântărit la fel de greu ca Patricia Arquette în Boyhood. Patricia e la prima nominalizare, însă numele ei cântărește greu și chiar îmi doresc să câștige.
  6. Regizor: Richard Linklater în Boyhood, fără discuție. Un proiect atât de ambițios, fără sprijinul vreunui mega-studio trebuie recompensat. Într-adevăr, anul 2014 a adus niște filme concept de-a dreptul fascinante atât ca joc și sinergie actoricească, cât și ca imagine și tehnică de filmare. Aici vreau să-l includ neapărat și pe Nolan cu Interstellar-ul lui cu tot, un film care în mod nemerituos a fost omis din lista de nominalizări. Pe lângă el sunt bine-meritate nominalizările lui Wes Anderson și Inaritu.
  7. Scenariu original: din nou țin cu Birdman, deși nu m-ar deranja să câștige Nightcrawler, alt film subapreciat. Îmi este greu să pariez pe unul dintre cele nominalizate, însă sunt sigur că Boyhood nu va lua nimic aici, pentru că, zic eu, n-a avut scenariu ci o ”idee”.
  8. Scenariu adaptat: aș vrea și cred că va lua Imitation Game. Dintre toate cele nominalizate pare cel mai bun, iar restul, cu excepția lui Theory of Everything, par a fi de umplutură.
  9. Cinematografie: Îmi e greu să mă decid între Birdman și Grand Budapest Hotel, dar dacă stau să mă gândesc bine, înclin spre cel de al doilea. Deh, ungurul din mine aș zice, și nu hipnotizanta simetrie a filmului.
  10. Costume: Grand Budapest Hotel.
  11. Mixaj Sunet: Interstellar (aleluia! Pot să spun numele ăsta). Deși, dacă stau să mă gândesc bine, Birdman merită mai bine oscarul acesta. Ce au făcut băieții adaptând cadru lung după cadru lung fără să fie supărător nici vizual și nici auditiv, dând senzația unei piese de teatru autentice, este un mare merit.
  12. Editare film: fără discuție, iarăși, Boyhood. 12 ani de filmat și ai impresia că totul a fost făcut într-o vară. You gotta give some credit. Totuși, sunt surpins să nu-l văd pe Birdman în această listă.
  13. Editare: pe acesta sigur îl nimeresc: Imitation Game. E unul singur, nu știu de ce, și nici nu vreau să aflu la ora asta.
  14. Editare sunet: aceeași poveste ca la mixaj sunet, deși o diferență este, și anume că aici dau Interstellar drept câștigător.
  15. Efecte speciale: Eh, aici e acum. Clar Interstellar. Cum am spus, oamenii aceștia au reușit să facă un film de-a dreptul superb din punct de vedere vizual, iar cantitatea de informație pe care au băgat-o în efectele acelea nu fac altceva decât să invite la un Oscar. Iar dintre block-buster-ele de anul trecut, țin cu Guardians of the Galaxy, doar pentru că a fost ”caterincă”.
  16. Machiaj și hairstyle: Foxcatcher. E suficient să vezi o poză cu Steve Carell și-ți dai seama ce zic. De asemenea, GotG are iarăși o bine-meritată nominalizare. GG, băieți!
  17. Cea mai bună melodie: Totul e Awesome. Lego movie, what else is there?
  18. Muzică: Desplat are două nominalizări. Să se mai sature, îi zic. Așa că: go Hans Zimmer! Hai Interstellar, spală din ce a mai rămas. Sau mai bine spus, cu ce a mai rămas.
  19. Și cam atât. Dacă cineva mai citește lunga mea listă. Ar mai fi production design, dar mi-e lene să mă documentez să văd în ce constă. La capitolul filme străine, n-am văzut nici unul, dar țin cu Tangerines, pentru că e anti-Rusia. Animație, poate Lego Movie. A, nu e nominalizat? Atunci Big Heor Six, că și așa a depășit Interstellar-ul la Box Office.

Gata. Astea-s premonițiile Oracolului din Colentina, dar după cum îmi cunosc norocul, n-o să iasă nimic, nici din ce-mi doresc, nici din ceea pe ce aș paria.

Virtuți nesperate ale Omului-Pasăre

Deunăzi mă gândeam să scriu un articol despre cât de ușor poate fi să critici într-un mod distructiv. Cât de ușor poate fi să bagi epitete nelimitate și comparații ”de stradă” despre varii lucruri/oameni/artă. Termeni precum ”mizerie” și ”porcărie” sunt încă atât de des întâlniți încât pot fi văzuți drept clișee, problemă rezolvabilă cu doar un pic de imaginație: ”o cretineală perversă a cărei singur scop este enervarea auditoriului, care și așa are așteptări reduse, iar dacă nu are, cu siguranță își merită epitetul de <<idioți>>”. Simplu.

Nu este și cazul lui Birdman. Dar deloc. Mai mult decât atât, filmul dezbate inclusiv aceasta tematică la un moment dat, într-un mod destul de realist și foarte bine punctat, omițând însă valoarea constructivă a criticii. Dar contextul justifică această omisiune.

thumbnail_556084830840560076

Harvey Birdman – Attorney at law. Nu, nu despre el e vorba.

Simt nevoia să mă repet: nu este și cazul filmului Birdman, film care, alături de ”The Grand Budapest Hotel” intră clar în categoria celor mai atipice și totodată fascinante pelicule ale anului 2014 (deși primul menționat a ajuns la noi abia ieri). Încă de când am văzut trailer-ul m-am rugat să nu fie doar o porcărie filmul, și se pare că Inarritu mi-a ascultat rugăciunile, motiv pentru care-i mulțumesc. Omul a reușit să creeze un film de-a dreptul hipnotic, folosind o tehnică de filmare extrem de fluidă și scoțând în evidență exact cea mai expresivă parte a omului, în funcție de circumstanță. Tot ceea ce înconjoară un personaj este folosit pentru scenă, de la banalele hârtii igienice și rumoarea de pe Broadway până la obsesivele oglinzi, ce mereu marchează momente de pseudo-auto-reflecție.

În rest, nici nu știu ce să mai zic de bine despre el. În poveste este greu pentru cei de vârsta mea să se regăsească, însă sunt anumite momente în care felul în care caricaturizarea trăirilor interioare ale personajelor invită la empatie, devine chiar debordant. Într-un mod haios, propoziția asta de am scris-o chiar are sens. Cam la fel este și filmul, face sens pentru că, de altfel, este și o satiră la adresa cultului creat în jurul actorului Hollywood-ian, ajungând într-un moment să puncteze bine că aceștia nu-s actori, ci sunt niște celebrități. Și că tot sunt la capitolul actori: nimeni nu a jucat prost în acest film. Mai mult, cele trei nominalizări la Oscar de care se bucură actorii sunt pe deplin meritate, în special datorită faptului că ”no one steals the show”, ceea ce arată buna sinergie a cast-ului. Iar pentru fani, prezența lui Keaton în acest rol este o trimitere clară la trecutul lui ca Batman, și tot pentru fani, vocea groasă pe care o pune atunci când ”devine” Birdman este un fel de palmă dată cancerului la gât a lu’ Bale. Asta mă trimite la o discuție din acea groaznică (sic) comedie ”Neighbours”, în care Seth Rogen zice că pentru el Batman e Keaton, iar un copil cu care stătea de vorbă zicea că nu, Batman e Bale.

Dar revenind la oile noastre, neapărat trebuie să zic că fiecare nominalizare dintre cele nouă este meritată. Globul de Aur pentru actor și scenariu confirmă calitatea filmului, deși iese grav din tiparele Hollywood-ului din mai toate punctele de vedere, cu excepția limbii.

Bottom line: Mulțumim Inarritu!

P.S. Știați că Birdman e un rapper? Google images… Că tot vorbeam de ignoranță.