Despre misoginie și șah. Sau de ce nu sunt femei în top 100 șahiști

Recunosc, idiotul din Parlamentul European care este super-misogin a cotizat enorm la inspirarea acestui articol. Pe acel om cu un retard social crescând îl cheamă Janusz Korwin-Mikke, este un extremist notoriu cu mari probleme de logică, aidoma tuturor extremiștilor, de altfel. Omul a zis un rahat adevărat: nu există nicio femeie în top 100 șahiști. Acesta, zic eu, este un argument bazat pe super-simplificarea stării de fapt și înainte să încep să argumentez voi zice că singura persoană cu care am jucat mai mult de 3 partide de șah în viața mea și pe care nu am reușit să o bat nici măcar o dată este fix soția mea. Și modest cum mă știți, eu mă consider un șahist bunicel.

Acum să revenim puțin la argumentul inițial. În primul rând trebuie vorbit despre numărul de jucători de șah de sex feminin și cel masculin. Cum vă așteptați, nu vorbim de o paritate de 1 la 1. Un studiu făcut pe Germania arată că din 120.000 de jucători înregistrați, 113.000 erau de sex masculin. Deci mai puțin de 6 procente sunt de sex feminin. Acum inaginați-vă motivul pentru care doar 6% dintre femei joacă șah, iar dacă v-ați gândit la faptul că acest joc nu este suficient marketat sexului frumos, aveți dreptate. Cum este imaginată și acum, chiar într-o societate non-sexistă, o femeie care joacă șah foarte bine spre deosebire de percepția generală asupra femeii? Bineînțeles, băiețoasă. Femeia trebuie să fie frumoasă, grațioasă și nu să se bată cu băieții la sporturi. Evident că numărul total de femei care se vor fi apucat de acest sport va fi mai mic și, implicit, și numărul de femei în top 100 șahiști va fi mai mic. E ca și cum ai zice că oamenii din emisfera sudică sunt mai proști pentru că au mai puține Nobel-uri, în condițiile în care în care nici măcar un miliard de oameni nu locuiesc la sud de Ecuator. Dar veți zice că 6% jucătoare ar trebui să se traducă în 6 femei în top 100. Și nu ar fi neapărat greșit, dar este un argument ușor ticălos pentru că din nou trebuie să acceptăm că numărul nu reprezintă calitatea. Contextual vorbind dacă fix fetele care ar avea calitățile necesare să ajungă în top 100 nu s-ar apuca de șah (șanse mult mai mari decât la băieți), evident că nu le-am fi avut acolo.

Dar gata cu scuzele, că nu e cazul. Eu vreau să-l întreb pe Janusz ăla, că zici că are nume de ungur, dacă a auzit Judit Polgar, o unguroaică… ca să vezi coincidență. Tipa asta a fost cea mai bine cotată femeie șahist din istorie. A ajuns mare maestru mai repede decât Bobby Fischer, fost campion mondial la șah, la vârsta de 15 ani. Dar nu stau să traduc wikipedia că puteți și voi să citiți. Dacă o femeie poate să bată un asemenea record e clar că nu ține de sex, pentru că în alte sporturi unde natura a înzestrat bărbatul cu testosteron, deci ceva mai multă forță, eu nu prea cunosc asemenea exemple. Deci e clar că femeia nu e mai proastă decât bărbatul ci circumstanțele sociale sunt mai benefice bărbatului când vine vorba de șah… și nu numai.

Da, tipa asta te bate la șah de te caci pe tine!

Și vreau să vă spun un caz, o opinie în care femeia este net superioară bărbatului, iar aceasta ține de moralitate și integritate. Și am să-l întreb iarăși pe Janusz câte femei-politician știe că au fost implicate în scandaluri sexuale și câți bărbați știe. Eu am auzit de regi care și-au creat propria religie ca să poată să divorțeze, dar nu am auzit de regine făcând asta, în schimb am auzit de regine virgine. Am auzit de președinți de state puternice prinși în fapt, dar de șefe de state puternice niciodată. Imaginați-vi-o pe Thatcher sau pe Merkel făcând ce a făcut Berlusconi sau Kennedy. Sau pe Clinton ea făcând ce a făcut Clinton el. Greu, așa-i? Spuneți ce vreți despre Firea și Andronescu dar nu le veți vedea cu băieți tineri și sexoși pe lângă ele așa cum au tinere sexoase Dragnea și Oprea. Asta pentru că așa cum fizic bărbatul e superior femeii, raportându-ne la forță brută, femeia e moralmente superioară bărbatului raportându-ne la simțul datoriei. Și am să ofer o credință personală pe post de argument: eu nu cred că numărul scăzut de bărbați violați de femei se datorează disproporției capacităților fizice, ci cred că se datorează integrității morale a femeilor, pentru că astăzi există atâtea mijloace în care disproporționalitatea fizică poate fi depășită, cum ar fi pistolul, drogul sau șantajul. Cât despre sursa acestei integrități morale, asta e o discuție pentru altă dată.

Title – unwanted

Clinton_Monument

M-a întrebat cineva la un moment dat care este cea mai mare plăcere din viaţa mea. Pe moment m-a buşit râsul, apoi am stat şi m-am gândit şi am observat că motivul pentru care m-a buşit râsul a fost întemeiat. De ce am râs, pentru că e simplu, sunt 3 mari plăceri în viaţă, prima, a doua şi a treia pe care o descoperim pe la pubertate, pentru unii nefericiţi poate mai târziu. Primele două se fac în acelaşi loc, iar a treia plăcere are un loc iniţial predestinat, ulterior descoperindu-se că se poate face şi în alte locuri, de la cele mai inventive până la cele mai cretine, din Biroul Oval până în şura lu’ Pişti. Primele două sunt considerate nişte ruşini de a fi privite de altcineva, escepţie făcând momentele de beţie şi nevoie extremă care ulterior se dovedesc şi ele a fi ruşinoase. Cea de a treia însă are o întreagă industrie dezvoltată pe privitul acesteia (şi acum îmi fredonează în cap melodia „the internet is for porn”, dacă nu o ştiţi, youtube-it!), ba chiar dezvoltă staruri şi starlete preznetate ulterior de Cosmina Păsă…ceva pe Happy Fish.

Totuşi unii ma vor contrazice zicând că sunt şi alte plăceri în viaţă, eu zic că or fi, dar astea e cele mai mari (pentru ca e în mod strict fiziologic, cu mici excepţii). Tot eu, cu indulgenţa dumneavoastră zic că alte plăceri pe lângă cele trei sunt doar o excitaţie a imaginaţiei şi cam atât. Plăcerile fiziologice sunt cele de la Mama Natură (nu aia de la Dan Negru, dar ar putea fi încadrată circumstanţial de loc-moment-timp), cele lăsate de Dumnezeu, ori alealalte precum (…)  <- acolo completaţi voi ; sunt in 99% din cazuri deviate, îmbunătăţite, alterate ş.a.m.d de mâna omului, ori unde îşi pune omul mâna lucrul devine nenatural, deci acelea nu sunt plăceri ci rezultatul unei reaţii şi contrareacţii.

Mai pe româneşte, ce este mai frumos, să te îmbeţi sau să execuţi una dintre primele 2 plăceri. Frumos e să te îmbeţi, însă mahmureala de a2-a zi este tristă rău, pe când învineţitul genunchilor nu creează astfel de reacţii adverse, decât de la caz la caz mirosul. Mă veţi întreba ce e cu situaţia de durere excesivă care poate duce până la sângerare. Vă voi răspunde că aia este urmarea unei false plăceri ce constă în mâncare pe care organismul o respinge cu brutalitate şi violenţă la fel ca Stelea în meciul cu Anglia. Nu exista acţiune fără reacţiune cum şi Bill Clinton a dovedit că dacă vrei să te simţi bine, lumea află că perversezi Casa Albă şi stagiarele.

Iată că atenţie ce băgaţi în voi sau unde băgaţi în alţii pentru că e posibil să deviaţi de la ciclul natural al plăcerilor fizice, urmările nemaidevenind tocmai o chestie de mândrie ulterioară.