Naționalismului creștin-european, cu drag

Să presupunem că în vremurile noastre, cam pe acum, ar apărea un om care invită la pace. Ne cere să ne gândim înainte să judecăm. Un om care ne spune să ne plătim taxele și să întoarcem și obrazul celălalt atunci când suntem nedreptățiți. Un om care să ne roage să dăm din puținul nostru celor care n-au deloc în timp ce îi privim pe toți indiferent de rasă, etnie, naționalitate, cultură sau sex în mod egal. Ba chiar să le dăm de mâncare atunci când au nevoie, să îi găzduim dacă nu au unde să stea în drumul lor și, de ce nu, să le spălăm picioarele. Să ne îngrijim de cei bolnavi fără să urmărim vreun venit imediat și, în genere, să fim buni. Băiat de treabă, la prima vedere, dar nu e realist.

Acum să ne imaginăm un partid sau mai multă lume care cere treaba asta. Sorosiști? Tineri frumoși și liberi? Păi ei vor să primească refugiați și să le dea de mâncare. Ei vor să îi trimită la închisoare pe cei care iau șpagă, chiar și pe cei care fac lucruri bune. Ei vor să ne plătim taxele în loc de păsuire sau amnistie. Cum adică să avem noi grijă de cei bolnavi? Sunt bolnavi că fac rele, nu că nu s-au vaccinat. Numai ăștia a lui Soroș vor să-i vedem pe toți egali, ori femeile, țiganii și… și restul nu sunt oameni, că nu sunt albi. Cum adică să nu îl judec eu pe omul din țara aia săracă (să-i spunem… Venezuela), omul acela n-a făcut nimic să-și apere interesul național. Ce treabă am eu să îl ajut?

… de asta spun că naționaliștii creștin-europeni l-ar crucifica pe Iisus, la rândul lor. Că da, cel la care ne-am referit în primul paragraf este El, iar gândirea celor dintr-al doilea este specifică celor care cred că urmează religiei propuse de El.