Clar este. Nu? M-am uitat și la episodul doi din ”Romanians are coming” și mi s-a părut muuult mai decent decât primul. A reușit să arate mai bine motivul pentru care românii se duc la muncă in Marea Britanie, cât și motivele pentru care pleacă de acolo. Mai mult, mi se pare că întreg documentarul acesta este departe de a fi discriminatoriu, mai ales în comparație cu comentariile tuturor cretinilor care au acces la net, comentarii ce se găsesc pe peste tot pe unde se face referire la serialul ăsta. Și este surprinzător cât de idioți, rasiști și încuiați la minte suntem (mă rog, sunt ăia de comentează). Și o să bag cu puncte, ca să nu-mi pierd ideile:
- Eu când ziceam că atacatorii de la Hebdo nu-s reprezentativi pentru musulmani, mi s-a sărit în cap. Acum citesc cam singurul argument corect ”oamenii din filmuleț nu-s reprezentativi pentru Români”. Corect. Dar și să spunem că nu există este greșit. Au buletin de România, sunt români, dar clar nu sunt ”Românii”.
- E dureros să afli, în calitate de român, că țiganii ne-au fost sclavi multă vreme. Dar pentru mulți idioți, acesta e un motiv de mândrie. Mai mult, îi aplaudăm pe toți criminalii care urmăreau să-i extirpe. De ce? Pentru că în loc să găsim soluții pentru educarea lor, preferăm să-i înjurăm. Și nu mă refer la cei care-și spun ”rromi”, ci la cei care au un comportament ”țigănesc”. De unde vin eu am văzut mai mulți români cu comportamentul acesta decât etnicii.
- E greu să înțelegem că existența României Mari nu are nici o treabă cu România. Noi am pierdut și Primul și al Doilea Război Mondial. Existența noastră pe hartă se datorează strict diplomației mondiale la care a contribuit, în mare parte constructiv, și Marea Britanie. Dar e mai ușor să-i înjurăm în timp ce ne flexăm mușchii bazându-ne pe un trecut care nici măcar nu e al nostru.
- E dificil să nu fi rasist și să nu discriminezi. Orice românaș îmi ”garantează” că dacă se duce în ungurime și cere o pâine în română, nu va fi servit. Ăștia sunt tot oamenii care îi înjură pe alții că de ce discriminează. Când îi arăți cât de ipocrit e, se uită senin la tine și zice ”a, dar nu e aceeași chestie, că aia ne urăsc deși nu le-am făcut nimic, dar ungurii vor să ne ia Ardealul”. Și pur și simplu sunt sleit de puteri să-i mai explic omului cât de încuiat la minte este.
- Tot oamenii ăștia care ”se pișă pe el Channel 4” sunt ăia care o dau în Nadia, Poenaru și Hagi. Haideți să vă spun un secret, dragilor, să te mândrești că faci parte dintr-un colectiv care i-a dat pe cutare sau cutare, tu neavând nici un aport la apariția lor, este cât se poate de greșit. Ați auzit pe vreun Englez că zice ”noi l-am dat pe Churchill, am condus o treime din întreaga lume și avem emisiunea Top Gear”? Nu există termen de comparație între noi și britanici, din nici un punct de vedere, iar cel care face comparația asta devine frustrat și nu face altceva decât să-și ascută ura. N-ar fi mai bine să te gândești introspectiv: ”eu ce am făcut de am ajuns aici și ce pot face ca să îmbunătățesc situația?”
- Dar e greu. E greu să gândești așa când profesorul tău de istorie te învață că Mihai Viteazul ”a înfăptuit nevoia de veacuri a poporului român de a fi unit”. Și e și mai greu când patriotismul orb este văzut ca o virtute. Un adevărat patriot își va mustra țara atunci când aceasta greșește. Sau nu vă place de Petre Țuțea? E bine să fii solidar și să ieși în stradă și să arăți că românii nu-s răi. Dar asta spune și documentarul acela, că românii nu-s răi, ci sunt oameni care muncesc pentru familiile lor.
- Exact rasismul acesta ne-a adus unde suntem acum și în felul în care suntem reprezentați în documentarul ăla. Neacordând o șansă celui de lângă noi, îl trimitem la groapa de gunoi, și când cineva vine și îi filmează, urlăm din rărunchi că ”de ce nu filmează Peleșul?”. Ne-am luat-o prea mult în cap că avem țara frumoasă, când Cazinoul de la Constanța stă să pice. Ne mândrim prea mut cu munții noștri falnici despăduriți de Hrebenciuc. Suntem prea umflați în pene când cineva ne contrazice istoria (săracul Lucian Boia, cred că l-ați crucifica dacă ați avea șansa). Mai mult, două-trei persoane ne-au luat apărarea imagistic și gata, iară ne agităm ”cât de importanți suntem de fapt”. Nu, nu suntem. Nu contăm decât atât cât producem.
Gata, nu știu dacă m-am făcut înțeles. Sper totuși că voi afla.
IsPaul zice 