Richter şi Mercalli, Garcea şi oltenii

În urma perturbaţiilor ce cauzează teraformarea munţiilor de încreţire orientaţi cu vîrfu în sus am observat că undele electromagnetice într-adevăr pot afecta buna-circulaţie a informaţiei. Interesant nu, cum brusc nu mai poţi apela pe nimeni de pe mobil sau să trebuiască să stai 20 de minute ca să revină netu să poţi face o postare pe blog despre cel mai notoriu eveniment la momentul actual. 

Frate, s-a zguduit pământul de 5,3 ori pe Richter, ce atâta mare scofală? Nu e ca şi cum ai fi picat seminaru de Statistică şi nici nu e ca şi cum doar s-ar fi terminat concertu Viţa. E trist ce-i drept să vezi cât de vulnerabil eşti in faţa naturii, dar oare asta e problema? Eu zic că problema este în sânul nostru, în ideea de „neacomodare” sau „neobijnuinţă” cu nişte fenomene atât de comune pentru alţii încât tindem să exagerăm prea mult. 

Şi din categoria informaţiilor care circulă foarte repede, putem monta aici:

– Rapid – Steaua în sferturile cupei UEFA. Un lucru atât de comun în ţările cu un fotbal dezvoltat încât puţin le pasă, dar la noi în 3 minute şi 47 de secunde ştia toată România de acest eveniment prea ieşit din comun – 2 echipe româneşti se confruntă într-o competiţie europeană;

– Concertul lui Michael Jackson la Bucureşti. Eram prea mic, dar ştiu că era o isterie totală în toată ţara legată de sosirea „regelui pop”;

– Lansarea „Garcea şi Oltenii” care a umplut cinematografele în toată România. Ce e în neregulă să scoatem şi noi câte un film de comedie?.

Una peste alta cred că m-aţi înţeles. Trebuie un drac ca să recunoască un alt drac, adica un cutremur ca să te facă să te cutremuri de… şi aici fiecare alege:

-anxietate;

-frică;

-compasiune pentru posibilele victime;

-bucurie că ai scăpat;

-să nu te cutremuri deloc şi să te întrebi dacă nu cumva e ceva în neregulă cu tine pentru că nu te-ai cutremurat.

Spor la încercuit şi tura viitoare să săriţi mai repede sub tocul uşii şi să nu staţi ca mine în pat râzând isteric de cum se bălăngăne leptopu pe birou.

Un gând despre “Richter şi Mercalli, Garcea şi oltenii

  1. Eu eram in masina si badeam din picior, plictisita. Cand masina s-a miscat, am crezut ca ma batai eu prea tare. Sunt lipsita de orice sentiment de umanitate, dar un cutremur de 5 grade nu mi se pare ceva iesit din comun. Au mai fost si or sa mai fie. Bucurati-va ca nu stati prin Japonia…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s