Dup-amiaza cărților călcate în picioare

Editura Litera a făcut și anul ăsta un eveniment demn de laudă. Îi zice ”Noaptea cărților deschise” și a avut loc pe 23 aprilie. Atunci unii sărbătoresc Gheorghii, alții moartea lu’ Șecspir (da, recunosc, mi-e mai ușor să-l scriu în română), iar alții ziua literaturii/cărții. Evenimentul presupunea acordarea gratuită, sau împărțirea a 10.000 de cărți și flori.

Image

Și îi zice ”Noaptea cărților deschise” pentru că, surpiză, cărțile erau deschise. Și are loc după amiază… spre seară.

Organizatorii au fost plini de bune intenții. Zisără că dau drumul la cărți după ora 18.00 și s-a produs pe la 18.15. Au făcut cărărui pentru ca doritorii de cultură să aibă loc pe unde să se deplaseze. Au ținut toate cărțile (majoritatea lor) deschise, ca totul să fie sub formă de surpriză.

Am ajuns în proaspăta piață a Universității, adică deasupra parcării post cimiteriste la 18.00. Un aparent puhoi de oameni forma un dita-ții cercu, aidoma pozei sus postate. N-am înțeles care-i mersul, cum se dorește face accesul către exponatele terestre, decât când era prea târziu. De-o dată puhoiul de plebe s-a năpustit asupra centrului.

Image

A se remarca, în planul îndepărtat la băiatul albăstrel, efectele diareei în spațiile publice. Poate faptul că e obișnuit să citească pe weceu l-a făcut să pară așa de urgent.

Image

Priviți, stimabili literați, cum blugatul cu bluză-n dungi aurii din mijlocul pozei testează rezistența tălpilor de la adidașii Adilalas în contextul contactului cu cultura. Și el ia poziția de utilizator frecvent de latrină.

Practic, vreau să laud inițiativa celor de la Litera. Chiar un gest mai rar întâlnit în România. Însă execuția, trebuie să suporte critici. De la faptul că nu a avut loc noaptea, până la momentul în care tot evenimentul a durat 5 minute pe ceas. Poate doar 3. Când am părăsit piața, toți prezenții aveau minimum 3 cărți în mână. Inclusiv eu. Lumea te trage după ea, că dacă inițial m-am uitat pe ce cărți pun mâna și am zis să aleg ce voi reține, când am remarcat ritmul mult prea alert al dispariției lor, m-am conformat. Grab what you can!!! Și așa m-am simțit exact aidoma bătrânilor care se calcă în picioare când se deschide câte un nou magazin, de se bat cu tigăile în cap.

La plecare, am auzit o fată, căreia vreau să-i mulțumesc pentru că mi-a arătat ce înseamnă să rămâi om printre oi. A zis, fata, că ea a luat o singură carte, ca să poată să apuce toată lumea. Și dacă numai pentru asta am fost prezent acolo, într-adevăr a meritat.

Celor de la litera le sugerez să învețe din greșeli și să nu-și mai lase produsele călcate în picioare.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s