Un protest civilizat nu poate fi furat!

Un protest civilizat nu poate fi furat!

Dragnea a invitat jandarmii să nu-și mai facă treaba și să nu mai ”păzească” sediul PSD. Probabil își imagina că în lipsa paznicilor, protestatarii urmau să se comporte fix ca mult-blamații mineri și să ”găsească arme la pesedeu, mașină de bătut la aldeu…”. FALS, domnule Dragnea, acesta a fost de departe cel mai civilizat protest la care am participat.

Când am ajuns la fântână, la Universitate, erau câteva sute de oameni, spre o mie. Nu era pic de mizerie pe jos, iar când a apărut Moise Guran acesta nu a fost asaltat de către toată lumea ”dă boss să fac o poză cu tine”.

Mi-am pus pe mine tricoul cu mesajul ”Sunt un animal cretin nazist gramatical”, iar în momentul în care lumea l-a văzut, în majortatea cazurilor celor care au vrut să-l pozeze, mi-au cerut voie să facă asta, lucru care iarăși arată cât de mult țin protestatarii la imaginea publică a celor prezenți.

În 1990 eram golani, huligani și haimanle. Acum suntem animale cretine naziste.
În 1990 eram golani, huligani și haimanle. Acum suntem animale cretine naziste.

La protest m-am alăturat unui grup de prieteni, printre care președintele CTR, președintele ANOSR, fostul președinte CNE, alți membri ai acestor organizații și, ulterior, colegi de muncă. Asta arată, practic, calitatea oamenilor care protestează și gradul lor de implicare.

La universitate, am văzut oameni care au zis: ”haide să fumăm aici, că uite, e scrumieră la coșul acesta de gunoi”. Mai mult, nu arunca nimeni niciun gunoi pe jos, nici măcar chiștocul de țigară, cel puțin din ce am văzut.

Apoi, mergând spre Piața Victoriei, la un moment dat, un oarecare om s-a urcat pe un morman de zăpadă și a scos un steag pus în suportul său, ațintit acolo pentru ziua de 24 ianuarie. Am țipat vreo 10 la el, care am văzut scena, să-l pună înapoi. În lipsa unei reacții vehemente, m-am dus la el și i-am luat steagul din mână, omul neopunându-se cum m-aș fi așteptat. M-am afundat în zăpadă încercând (și reușind) să ajung să pun steagul la loc. Nu era al lui! Și da, m-am simțit ca un super-erou. Oare și Dragnea s-o fi simțind la fel?

Super-puterea lui Dragnea: să se facă de rahat în timp ce-i scapă pe corupți.
Super-puterea lui Dragnea: să se facă de rahat în timp ce-i scapă pe corupți.

În Piața Victoriei, jandarmii își făceau treaba impecabil și nu păreau să fie prea stresați de mulțimea uriașă de oameni. Înțelegeau foarte bine ”vibe-ul” celor care strigau împotriva amnistiei, și apelau la bunul lor simț să se miște către zona mai liberă a pieței, lucru pe care de altfel l-au și făcut.

La un moment dat au început strigăte din mulțime să mergem către sediul PSD. Nu știu cine a venit cu ideea asta, dar nu a fost privită drept una proastă. Fie chiar și manipulată masa, ea a simțit că acesta ar fi cursul firesc al lucrurilor. Oamenii s-au îndreptat către sediul PSD, unde odată ajunși, au început să strige, dar în niciun moment nu au lăsat impresia că ar putea deveni violenți sau destructivi.

Până și elefanții din cameră îndeamnă la calm.
Până și elefanții din cameră îndeamnă la calm.

La întoarcere, spre metrou, am văzut zeci de copii jucându-se în zăpadă. Voi ce părere aveți, credeți că un protest potențial violent ar fi avut loc în prezența unor copii? Zeci de căței fericiți scoși la plimbare. Evident, Soroș trebuie să-i plătească și pe ei, 3j de lei de cățel, 100 de om. Iar la metrou, polițiștii foarte civilizați, au lăsat oamenii cu abonament să intre fără să mai folosească cartela, pentru a evita aglomerația. Apropo de polițiști de treabă, vreau neapărat să le mulțumesc și lor și, mai ales, jandarmilor pentru faptul că au avut grijă de noi și s-au comportat exemplar! Chapeau!

Chiar nu păreau mulți, comparabil cu ceea ce ar fi mai mult de 20.000
Chiar nu păreau mulți, comparabil cu ceea ce ar fi mai mult de 20.000

Una peste alta, dragă domnule Dragnea, dragi pesediși și aldeiști, dragi anteniști și româniateviști, nimeni din piață nu are nici cea mai mică intenție de a se comporta precum ”minerii”, sau să facă o lovitură de stat. Nu vă fie frică, rămâneți la guvernare, dar să nu vă așteptați ca dacă această ordonanță nu iese de pe agendă complet, noi să stăm în casă. Am spus-o și o mai spun: nu ne luați de proști!

Dup-amiaza cărților călcate în picioare

Editura Litera a făcut și anul ăsta un eveniment demn de laudă. Îi zice ”Noaptea cărților deschise” și a avut loc pe 23 aprilie. Atunci unii sărbătoresc Gheorghii, alții moartea lu’ Șecspir (da, recunosc, mi-e mai ușor să-l scriu în română), iar alții ziua literaturii/cărții. Evenimentul presupunea acordarea gratuită, sau împărțirea a 10.000 de cărți și flori.

Image

Și îi zice ”Noaptea cărților deschise” pentru că, surpiză, cărțile erau deschise. Și are loc după amiază… spre seară.

Organizatorii au fost plini de bune intenții. Zisără că dau drumul la cărți după ora 18.00 și s-a produs pe la 18.15. Au făcut cărărui pentru ca doritorii de cultură să aibă loc pe unde să se deplaseze. Au ținut toate cărțile (majoritatea lor) deschise, ca totul să fie sub formă de surpriză.

Am ajuns în proaspăta piață a Universității, adică deasupra parcării post cimiteriste la 18.00. Un aparent puhoi de oameni forma un dita-ții cercu, aidoma pozei sus postate. N-am înțeles care-i mersul, cum se dorește face accesul către exponatele terestre, decât când era prea târziu. De-o dată puhoiul de plebe s-a năpustit asupra centrului.

Image

A se remarca, în planul îndepărtat la băiatul albăstrel, efectele diareei în spațiile publice. Poate faptul că e obișnuit să citească pe weceu l-a făcut să pară așa de urgent.

Image

Priviți, stimabili literați, cum blugatul cu bluză-n dungi aurii din mijlocul pozei testează rezistența tălpilor de la adidașii Adilalas în contextul contactului cu cultura. Și el ia poziția de utilizator frecvent de latrină.

Practic, vreau să laud inițiativa celor de la Litera. Chiar un gest mai rar întâlnit în România. Însă execuția, trebuie să suporte critici. De la faptul că nu a avut loc noaptea, până la momentul în care tot evenimentul a durat 5 minute pe ceas. Poate doar 3. Când am părăsit piața, toți prezenții aveau minimum 3 cărți în mână. Inclusiv eu. Lumea te trage după ea, că dacă inițial m-am uitat pe ce cărți pun mâna și am zis să aleg ce voi reține, când am remarcat ritmul mult prea alert al dispariției lor, m-am conformat. Grab what you can!!! Și așa m-am simțit exact aidoma bătrânilor care se calcă în picioare când se deschide câte un nou magazin, de se bat cu tigăile în cap.

La plecare, am auzit o fată, căreia vreau să-i mulțumesc pentru că mi-a arătat ce înseamnă să rămâi om printre oi. A zis, fata, că ea a luat o singură carte, ca să poată să apuce toată lumea. Și dacă numai pentru asta am fost prezent acolo, într-adevăr a meritat.

Celor de la litera le sugerez să învețe din greșeli și să nu-și mai lase produsele călcate în picioare.