A trecut nițeluș timp de când Mircea mi-a promis în interviul ăsta că o să-mi dea noul album al trupei dăcât instrumentale ”Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut” să-l ascult, să-i fac recenzie pe blog și să sper că lumea o să înțeleagă despre ce vorbesc deși publicul va avea acces la o singură piesă în următoarele zile după publicare. Dar nu-i nimic, că remediem și situația asta.
Șase melodii are albumul care se cheamă ”La Deal”. Unii mai fixiști ar zice că nu e album, că e EP și că e nasol să-l vinzi așa, că minți. Altora nu le pasă, muzică să fie. Pentru cei care nu știu, un EP e un album mai scurt cu ”maximum” 6 piese, iar una dintre surprize este dată de prezența versurilor în ultima melodie, surpriză pe care o vom dezbate imediat după ce ascultați șlagărul ăsta ”Când Ziceai Că Pleci Pe Vapor?”
Acum, care-i treaba cu titlul piesei? Păi, aparent, în lumea muzicală se vehiculează des plecarea pe vapor. Sunt mulți oameni talentați care cântă la diverse instrumente și care, date fiind vitregiile condițiilor pieței muzicale românești, aleg să-și câștige pâinea suindu-se pe o barcă capabilă de transport intercontinental. Sau cel puțin așa am înțeles dintr-o emisiune radio unde s-au dus băieții să-și promoveze noul album.
Și chiar de nu v-a plăcut asta, cu Vaporul, piesa a doua, ”Sătrăiți, Sănătate, Serviciușor”, se bucură de niște riff-uri mai grele ca o pauză de masă când ești la regim, dar cu un final melancolic, exact ca finalul unei pauze de masă când ești la regim. Și asta e una dintre frumusețile post-rock-ului, faptul că îți permite să te joci cu construcțiile melodice fără să te țină în niște limite impuse de standardele prea repetitive ale pieței. Nu au versuri, nu au refren, au câte un riff și un laitmotiv pe care le pot combina. Dar cel mai mult, AFLMȘMP au înțelegerea individualității ascultătorului. Pentru ascultător titlurile pieselor nu prea au treabă cu melodiile în sine. Ele sunt doar un fel de ”listenbait”, cu amendamentul că în momentul în care apeși play ești lovit de o muzică neașteptată, și zic asta pentru că îmi e de multe ori dificil să explic ce cântă Mvntele. M-au întrebat unii dacă cântă folk, alții se așteptau să fie ceva comedie-parodie muzicală. Așa se întâmplă când judeci post-rockul după titlul piesei. Uitați-vă și voi ce proces de creație imposibil e în spatele acestor melodii.
Sper că a reușit să combine Stere Solenza aia. E important să ai cu ce să te dai când mergi la concert. Sau pe stadion. Sau la păcănele.
Dar să revenim la piesele noastre. Al treilea șlagăr de pe album e ”Eu V-am Zis Să Nu Mergem În Centrul Vechi”, un sfat adesea valabil, ținând seama că nopțile petrecute acolo se sfârșesc cu paracetamoale, zeamă de varză și haine care trebuie spălate de două ori, că numa’ băutură naturală nu era în cocteilul ăla. Melodia aduce un pic cu intro-urile destul de puternice ale Dead Letter Circus, că tot e Mircea fan.
Și dac-am deschis capitolul influențe, să vă povestesc. Șeruiesc în urmă cu vreo 4 luni o melodie a băieților pe Facebook. Mă abordează după vreo oră un polonez, fost coleg de muncă, și-mi zice că i-au plăcut foarte mult. Apoi mă întreabă dac-am auzit de ”God is an Astronaut”, că băieții seamănă la stil cu ei. I-am zis că da și că au și cântat în deschiderea ”God is an Astronaut” la vreo două concerte prin țară. Participând la unul dintre ele, cel din Brașov, un alt amic mi-a spus că i-a plăcut mai mult de AFLMȘMP decât de irlandezii anterior menționați. Pentru un profan în ale post-rock-ului interesat de sunetul mai greu al instrumentelor e și normal să înclini către ce fac Vlad, Stere, Matei și Mircea. De exemplu, ”Suprafața Utilă” este clar cea mai grea melodie de pe album, care intră în antiteză cu melodia următoare ”Am Adus Băutură, Fetelor”. Și nu e greu să explic de ce. Prima e un fel de heavy rock, a doua începe cu un ritm a la Sandu Ciorbă la tobe care, pe măsură ce progresează, se transformă într-o odă șredului pe note înalte în gamă majoră. Șredul e bucata aia cu note scurte multe și rapide făcute la chitară de un talentat. Unii i-ar spune solo, numai că nu se mai practică, că la solo se aruncă cu bani și rocării-s săraci.
Eh, nu chiar săraci. Uită-te și tu ce de scule-și permit.
Ultima oprire când o luăm ”La deal”, e una față de care suntem amenințați clar ”Vedeți Că Asta E Lungă”. Și e, că are 9 minute fără 13 secunde. Mnah, când pui versuri pe piesă trebuie să faci loc. Și loc s-a făcut, timp de 2 minute aproape întregi ne bucurăm de o discuție telefonică unidirecțională. O voce mult-prea-cunoscută vorbește cu Mar’sică. Mar’sică e ”pă Băneasa” ”c-a zis Grasu”, dar din conversație ne dăm seama că el este și un muncitor destul de dedicat, prezent și cu interes. Nu știe exact ce are de făcut, de aceea cere sfatul mult-prea-cunoscutei voci. Și-l primește sub forma unor judecăți de valoare insurmontabil reale: ”Mânca-l-ar puoricii să-l mănânce”, ”Nu fii nebun, te-ai născut la volan?” sau deja clasicul ”Ți-ai făcut douăj de sute, s’t ale tale, pleci!”. Evident, discuția nu se încheie până nu se reconfirmă promisiunea ”ne vedem la o lipie pă Dristor”, ”să mâncăm și noi ceva ca oamenii”. Ascultătorul, pus în situația de a retrăi experiența taxiului de București începe să resimtă condiția geniului Mar’sică abia când discuția se încheie cu abruptul ”Dabinehaisalutnoroc”. La finalul conversației, Stere bate din tobe scurt și anunță începutul celei mai epice progresii din întregul album, o nebunie de note ale căror final nu ți-l dorești, dar știi că se apropie, chiar dacă piesa e lungă. Și apoi se termină tot albumul.
Dar nu-i nimic, că orice sfârșit poate fi reascultat de foarte multe ori, mai ales în epoca digitală. Albumul ”La Deal” apare mâine, și că tot apare mâine, pe 11 aprilie, băieții fac un concert în Control. Dac-ai ieșit cu câinele la protest și ți-ai luat cei 3j dă lei, poți să-i dai pe bilet. Dacă nu, și totuși vrei CD-ul original, cu semnătura la băeți pă el, urmează pașii din postarea asta după feisbuc și poate ai șanse (s-a cam încheiat concursul, dar nu se știe niciodată).
P.S. Poate nu e clar, dar mie albumul ăsta mi se pare cel mai bun produs muzical românesc de la ”Vița de Vie – Șase (-)” în coace. Curajul pe care l-au avut băieții, să-și aleagă un nume lung, greu de scris și imposibil de pronunțat pentru străini, alături de titlurile dubioase și nereprezentative pentru melodii este de apreciat. Dar ce reușesc oamenii să compună când se adună într-o cameră arată clar că uită de marketing și devin artiști. Trăirile nedictate de versuri sau de titlul melodiilor, amplificate de progresii și exploziile aproape ”semnătură” pentru Mvnte, sunt atât de subiective și de variate încât nu am ce recenzie detaliată să fac, dar sunt impulsionat să conving cât mai mulți oameni să se bucure de AFLMȘMP.
P.P.S Băieții pleacă în turneu național după 11 Aprilie, cu primele opriri în Brașov și Iași, și într-unul European (pentru diaspora interesată de muzică d-aia blanao).
R.A.A.P.P.S.: azi fac 10 ani de când am blogul. Zece ani, bă…
Cover artwork credits: Alexandra Ispas
IsPaul zice 