Aveam vreo 12-13 ani când am asistat la o discuție între câteva doamne pe care le respectam (și încă o fac), și care susțineau tare că ”toți bărbații sunt porci”. Desigur, când am întrebat dacă și eu sunt porc, mi s-a spus că eu încă nu sunt bărbat.
Bineînțeles că m-a marcat. Am încercat din răsputeri să demonstrez contrariul de-a lungul vieții. Atât de tare am încercat că obosesc numai în momentul în care mă gândesc la zecile de exemple de lucruri pe care le-am făcut ca bărbat ca să nu port această pecete: ”porc”. Și cu toate astea sunt sigur câteva fete care pot spune despre mine că-s un porc.
Știți cum e să privești o persoană atractivă sexual și să-ți dai seama, după 3-4 secunde, că ai privit prea mult? Eu nu mai am sentimentul ăsta. Eu din momentul în care am văzut pe cineva care-mi place, sau care e menit să-mi atragă atenția din punct de vedere sexual, întorc capul, încerc să nu mă uit ”by default”. Vorbesc de lucruri care se întâmplă în public, că ce face omul în intimitatea lui e fix intimitatea lui. Mă rog, și dacă ies în club, undeva cu animatoare, nu-mi vine să mă uit insistent la ele, deși pentru asta sunt angajate, le zice și numele.
Am ieșit pe stradă de puține ori zilele acestea, și după ce mi-am ferit dioptriile luni întregi de oameni, acum orice aparență fizică devine și mai interesantă pentru psihicul meu, deci nivelul de abținere pe care trebuie să-l manifest e și mai mare. Abținere la a privi, exact, că la altceva decât privit n-am de la ce să mă abțin.
Recent am intrat într-un grup de facebook al cărei principală menire e postarea anonimizată de conversații dubioase pe mediile online. Mă face să mă simt prost ca bărbat rău de tot. O dată că susține cu tărie afirmația ”toți bărbații sunt porci”, că mnah, n-ar posta nimeni o discuție interesantă sau plăcută acolo, ci doar aberațiile libidinoșilor, care privite distant pot fi foarte amuzante. Și a doua oară că mai toate comentariile sau vâlvele pe care le creează sunt îndreptate, ați ghicit, împotriva bărbaților care fac acele comentarii adesea groaznice. De gramatica lor nu zic nimic.
Acum vreo 5 luni am participat la o sesiune foarte mișto moderată de un alt om foarte mișto. Discuția principală era în jurul a ”ce ne motivează” sau cum facem să fim activi la muncă. Și deși paritatea băieți/fete era cam 50-50, primul (și cred că singurul) derapaj sexist a fost de la o fată care a spus, senin ”știm cu toții ce-și doresc bărbații, și e simplu de gestionat”. Confruntată cu întrebarea ”Ce-și doresc bărbații?” a decis să renunțe la subiect, deși abordarea inițială a ei era destul de deschisă.
Am încercat, chiar (și doar) în fața soției mele, să schimb puțin perspectiva asupra modului în care Colo a dat niște cuvinte pe care eu le consider un fetish sexual exprimat incredibil de prost, dar care sunt instigare la viol de minore. În opinia mea, dacă GRR Martin scrie despre pedofili și incest nu-l face pedofil sau deviant. Diferența e că personajul pe care Colo îl creează e bazat pe viața lui și experiențele sale, în timp ce Martin a scris Game of Thrones. Practic, dacă suntem de acord să-i punem pe Bukovsky, E.L James, sau Sade în top scriitori, dar nu-i dăm lui Colo prezumția de nevinovăție, suntem chiar dubioși. Și pricep de ce, după ce am văzut postarea asta a lui Zoso, am înțeles că băiatul e sub-mediocru la scris/povestit. Poate e chiar mai bine fără el în vlogosferă și sigur e mai bine că s-a atras atenția asupra acestui mod de a gândi și cât de greșit e.
Experiența mea de până acum zice așa: ca bărbat nu ai voie să afișezi nicio formă de dorință sexuală, și cu atât mai mult când e fix fetish. Nu contează că sunt persoane de sex opus care practică acel fetish (deci cu consimțământ), și că el lor li se adresează. Important e să nu ai această slăbiciune ca bărbat, să nu-ți manifești dorințele sexuale. Practic, cel mai bun bărbat e unul castrat.
99% dintre violuri sunt făcute de bărbați. Peste 90% din victimele violenței fizice domestice sunt femei. Disproporția dintre bărbații care se simt amenințați fizic/sexual de femei și femeile care au acest sentiment în prezența bărbaților e uriașă. Femeile sunt net mai expuse violenței extreme, iar aceasta trebuie eradicată. Dacă eradicarea înseamnă castrarea bărbaților, mă voi opune. Toată viața am încercat să nu intru în categoria ”toți bărbații sunt porci” și tot ca un porc mă simt, în parte din cauza bărbaților porci, care-s prea mulți, și în parte din cauza femeilor care nu se numără printre victimele de mai sus dar care țin acest concept ca judecată de valoare.
Sunt o victimă a schimbării pe care vreau să o văd în societate? Posibil.
Merită costul? Probabil.
Există alternative? Nu cred.
Sunt toți bărbații porci? Irelevant ce cred eu, că sunt bărbat.
Care e efectul unei gândiri ”toți bărbații sunt porci”? Se vor simți porci, chiar dacă nu vor asta.
IsPaul zice 