Consiliul Copiilor SPUNE!

Și acuma, să vă povestească Ispasu’ cea mai pățanie stranie din viața mea.

La un moment dat în existența mea efemeră am fost copil, și nu știu cu ce am greșit de am ajuns președintele Consiliului Județean al Elevilor, unde, printre altele, trebuia să reprezint copii din Brașov într-un proiect absolut demențial: Consiliul Copiilor ”SPUNE”. Eh, CCS își propunea să realizeze un raport de stat privind respectarea drepturilor copiilor în România, raport al copiilor despre copii. A fost fa-bu-los. Dar am ajuns la un moment dat într-o emisiune, la Marina Almășan, nu mai știu cum se chema (L.E. „Ne vedem la TVR”). Era invitat și ‘nea Mădălin Voicu, pe care îl respect doar când vine vorba despre muzică (vezi albumul Madalin.Fac.Madrock). Discuția se dusese la un moment dat în direcția uniformelor școlare și de ce copii nu le poartă. În momentul acela, simt nevoia să intervin și cer microfonul, după care debitez: ”Elevii români au o oarecare aversiune față de uniformă pentru că sunt sătui de o mentalitate comunistă în care suntem cu toții obligați să avem aceeași ținută nu doar legată de îmbrăcăminte, cât și de gândire, iar ținuta este o formă de exprimare ce ajunge să fie îngrădită prin impunerea uniformelor”. Bineînțeles, am parafrazat.

Mădălin s-a înroșit tot, a smuls microfonul de la persoana de lângă el și a început să vorbească repede și nervos: ”În toate marile colegii din lume elevii poartă cu mândrie uniforma, TINERE COMUNIST”. După ultimele două cuvinte Marina intervine ca să calmeze spiritele și, evident, eu nu am mai spus nimic în emisiunea aceea, deși degeaba am cerut microfonul pentru a nuanța ceea ce azi spun prin intermediul acestei postări:

Când voi, toată clasa politică, vă veți respecta angajamentul de a da 6% din PIB educației și veți forma oameni, nu oi, voi purta cu mândrie uniforma de școler român. Până atunci mă voi mândri cu realizările mele și cu cărțile citite în afara școlii și îi voi deplânge pe cei care se chinuie în sistemul educațional român, de la părinți și elevi până la profesori și rectori.

E de datoria voastră să faceți școala mai bună și să investiți în viitorul țării, nu doar în al vostru.

Mulțumesc pentru atenție,

Semnează un tânăr al cărui singur lucru comunist îi este certificatul de naștere.

Pentru mulţi ziua de astăzi este o zi banală, sau încă o zi din seria celor în care trebuie să cumpere încă un cadou. Pentr alţii această zi este ziua în care primesc cadouri (şi cu siguranţă ălora puţin le pasă de ceea ce zice IsPaul pe blogul său).

Mă rog, mai există şi a 3a categorie, cea pentru care ziua de astăzi are o semnificaţie extraordinară, fie printre altele este ziua lor de naştere, fie atunci s-a întâmplat pentru prima dată ceva, fie etc, fie ş.a.m.d.

Din categoria „etc” fac eu parte. Poate şi câţiva dintre cei ce citesc acest blog, şi tot acei câţiva s-au prins, e vorba despre Consiuliu Copiilor „SPUNE!”. Dap, şi eu am râs când am citit pentru prima oară numele… Aşa se întâmplă când străinii îşi bagă nasul în limba noastră cea dulce. A, celebra poză apare: CC SPUNE - Cerbul

Poza este executată la Cerbul, locul în care mi-am petrectu una dintre cele mai tari săprămâni ale adolescenţei mele. Îmi pare rău pentru cei care n-au fost p’acolo, şi bine pentru toţi cei alături de care am băut, dansat, cântat, jucat, distrat, dormit, mahmurit, spălat, râs, plâns, lucrat, obosit, trezit, amuzat, bucurat, suspinat, reuşit, învăţat, socializat, împrietenit, iubit, etc…

Ulterior am mai cunoscut şi alţi oameni, la fel de valoroşi şi de care sunt la fel de încântat, poate chiar mai mult… Dar în fine, vreau să mulţumesc „sufletului” acestui consiliu, îi zice Fulga (e nume de cod, numele serios nu-l ştiu) şi ea ne-a ţinut pe cei mai mulţi dintre noi uniţi. Ea a făcut legătura dintre vechea generaţie şi noua generaţie. Noua generaţie promite mult şi sper să realizeze cam tot atât de mult, sper să ajungă sus, să fie iubiţi şi să se iubească (sau cel puţin respecte) aşa cum am făcut-o şi noi între noi.

CC SPUNE - Şcoala de iarna Aici în stânga se poate vedea cum se face „poză cu maimuţa”, maimuţa fiind în copac şi purtând ochelari.