De ce Soroș?

Bau-bau-ul actual al politicii românești e Soroș. Soroș în sus, Soroș în jos. De atâtea ori am auzit numele ăsta că deja sunt cumva imun la el, ba chiar îmi provoacă rictus. Soroș nu mai bagă bani în România din 2014. Cu toate astea e pe prima pagină a agendei comunicaționale a partidelor ”aflate la guvernare”. Și pun între ghilimele pentru că sunt vreo 2 partide extremiste care nu se află la guvernare dar care aderă la comunicarea asta. Păi de ce e așa? Am să fiu succint. Sper.

Partidele știu și pot să comunice împotriva și doar împotriva unor entități organizate central. A se înțelege că unui partid îi este ușor să atace, în principal, un alt partid sau o altă instituție centralizată. Aduceți-vă aminte atacurile intra-partide, unde includem liderii acestor partide, sau atacurile împotriva altor țări, UE, NATO, ISIS, etc. Dar împotriva unor ONG-uri mărunte, sau, mai rău, împotriva unor indivizi neafiliați, atacurile sunt foarte greu de transformat în ceva legitim. Imaginați-vă tot PSD-ul împotriva lui IsPaul – neafiliat. S-ar face de râs. Dar împotriva lui Soroș care ”are acțiuni la WordPress” e mai ușor. Eu sunt doar un soldat condus de interese financiare. Muuult mai credibil și mai dificil să se facă de râs.

Ok. Dar ce are societatea civilă de nu poate fi atacată individual? Păi ea e organizată doar pe sfere de interes. Nu există ONG-uri anti-PSD. Există ONG-uri cu interese ecologice, cu interese sociale, integrare, etc. Ele se activează doar când o anumită politică dusă de guvernanți contravine agendei lor și se vor bucura când o alta se pliază perfect pe agenda lor. Toate ONG-urile care au ieșit în stradă împotriva exploatării Roșiei Montane vor jubila dacă guvernul va face tot posibilul ca Roșia Montană să intre în patrimoniul UNESCO. Evenimentele de genul acesta se întâmplă foarte des. De exemplu, pe politici de tineret, când s-a dat gratuitate transportului studenților pe CFR, toate organizațiile au emis comunicate în care anunțau asta și felicitau decizia. Cine sunt ONG-urile astea de tineret care au felicitat guvernul PSD pentru transport gratuit și măriri de burse? Păi aceleași ONG-uri ”soroșiste” care critică mereu guvernul și îl vor dat jos, conform celor ”de la putere”.

Un exemplu este CTR și Membrii săi. Mihai Dragoș a fost acuzat de România TV că ar fi indirect finanțat de Soroș (click pe numele său). Apoi același CTR a felicitat guvernul pentru mărirea burselor și transportul gratuit oferit studenților. Or, cum vedem noi ca un soroșist adevărat să aplaude o măsură a unui guvern pe care-l vrea dat jos?

Alte zeci de astfel de exemple se mai pot găsi, dar nu ne pierdem vremea cu ele. Trebuie doar să înțelegem că societatea civilă nu funcționează ca un partid. Nu are o schemă comună de acțiune și nu ”întreaga societate civilă” se va poziționa împotriva unui guvern democratic, ci punctual împotriva anumitor politici duse de acesta. ONG-urile se finanțează din diverse surse, de la granturi europene, naționale sau locale până la fonduri private. Eu am lucrat la un ONG care a accesat vreme de zece ani fonduri europene de câteva zeci de milioane de euro. Dacă un singur ONG poate să facă asta, și șansele ca românul de rând să fi auzit de World Vision sunt mici, calculați un pic câți bani a băgat Soroș în România. 160 de milioane de dolari în 25 de ani. 6 milioane de euro pe an. Țin să mă repet, ONG-ul la care lucram lua jumătate din suma aceea pe an de la UE. Cum vă puteți imagina că suma aia, dispersată prin burse individuale și finanțări pe proiecte, ar putea strânge sute de mii de oameni împotriva unui întreg partid, când un ONG care consumă peste 3 milioane de euro pe an cumpărând autobuze pentru elevi și făcând tabere pentru prevenirea abandonului școlar nu e luat în seamă de Guvern când vine vorba de politici educaționale? Cum credeți voi că Soroș poate constrânge un om ”finanțat” de el să acționeze la cerere când Orban, premierul Ungariei, fost beneficiar de bursă Soroș luptă acum împotriva lui? E simplu, Soroș e o invenție care nu contraatacă. E un zid care doar primește. ”Tace agresiv”, cum zicea o burtieră. O fundație care luptă pentru incluziunea socială cu echivalentul a jumătate din ce dădea Soroș în societatea civilă nu este nici măcar luată în seamă de guvern pe plan decizional. Cum ar fi ca PSD să se ia de un ONG care vrea ca copiii să meargă la școală? Și-ar da cu firma în cap. Dar să se ia de o organizație de tineret care are un șef prieten cu cineva care are o fundație care a fost cândva finanțată de Soroș e super-simplu, pentru că agenda lui Soroș nu e cunoscută de mai nimeni. Se știe în linii mari că luptă pentru democrație și toleranță, două lucruri disprețuite de cei care se lovesc de lobby-ul societății civile. Cum să existe societate civilă când există alegeri. La ce ne trebuie nouă pe cineva care să influențeze politicile de tineret când avem un partid care a câștigat alegerile? E clar, cineva vrea răul României… Nu, de fapt vrea binele unui segment de populație care nu e luat în seamă de ”infailibilul partid”. Iar Soroș nu există în ecuația asta. Cine vrea să-l bage vrea doar să sperie un electorat needucat livrându-se pe sine drept salvator. Da, Dragnea, despre tine și neputința ta e vorba.

Agresiv, Soroș ăsta. Dar mai ales tăcut.

Despre comunicarea de criză – ce a făcut bine și ce a făcut prost PSD-ul în ultima perioadă

Despre comunicarea de criză – ce a făcut bine și ce a făcut prost PSD-ul în ultima perioadă

Comunicarea de criză este fascinantă din multe privințe. A fost una dintre materiile mele preferate la master și o urmăresc cu mare interes. Am făcut un foarte mic și superficial exercițiu pe baza ultimelor evenimente de importanță uriașă în istoria recentă. Nu spun nimic nou, doar pun evenimentele într-o altă lumină pe care nu am văzut-o până acum. Poate am stat prea mult în Piață.

T-0 – declanșarea crizei

Pe data de 17 ianuarie apăruse ca zvonistică ideea că Guvernul României pregătește două ordonanțe de urgență, una privind grațierea și alta privind dezincriminarea abuzului în serviciu. Cred că nici în visele cele mai groaznice ale nimănui n-a existat ideea că e pe bune. Și totuși, la câteva ore, apar și textele de ordonanțe. La momentul acela, cel mai grav era cel privind grațierea. Nici un semn, pe 17, că s-ar declanșa o criză.

Pe 18 ianuarie, Iohannis încearcă liniștirea lucrurilor și aflarea adevărului față de aceste zvonuri prin prezidarea ședinței de Guvern care nu cuprindea cele două ordonanțe pe ordinea de zi. Câteva ore mai târziu, Ministerul Justiției publică textele de ordonanțe pe site-ul său. Aici s-a declanșat criza, iar ziua de 18 ianuarie este T-0.

Seara, câteva mii de protestatari au ieșit în stradă pentru a cere retragerea acestor ordonanțe. Modul în care au fost tratați protestatarii de către televiziunile pro-putere și de către puterea însăși arată clar că aceștia nu și-au dat seama că se află la începutul unei crize. Atacarea evidentă a protestatarilor a adâncit și a alimentat implicarea celor din piață, precum și numărul lor. A se vedea efectul de bulgăre de zăpadă crescut în urma exploziei activității pe rețelele de socializare prin viralizarea temelor de interes și crearea de diverse hashtag-uri și teme ca „animale naziste”, „sunt plătit de Soroș” și altele, precum și organizarea de evenimente ce invită la protest.

T-1 – când se conștientizează criza

Pe 22 ianuarie, ceea ce este T-1 al crizei, duminica, ies la protest undeva la 30.000 de oameni. Este momentul în care PSD realizează că e vorba despre o criză, însă nu știe cum să reacționeze. Televiziunile atacă cu și mai mare virulență protestatarii. Se lansează ideea că ar fi plătiți de Soroș inclusiv copiii și câinii, iar membri PSD-ALDE ies în continuare cu mesaje de atac direcționate împotriva protestatarilor. Comunicarea e clar că nu e centralizată, iar asta întărâtă și mai tare spiritele. Lipsa unui mesaj unic și a unui număr restrâns de purtători de mesaj generează și mai mult haos adâncind spirala motivelor pentru care protestatarii au ieșit în stradă.

Referendumul convocat de Iohannis a fost un subiect evitat aproape complet de către cei care au generat criza, ei neurmărind legitimarea acestuia. Nici măcar consultările publice anunțate de Ministerul Justiției, ulterior, nu fac referire la acest referendum, în sensul așteptării luării unei decizii în sens legislativ după ce se validează referendumul. Este pentru prima dată când PSD-ul dă semne că au început un management al crizei prin acționarea în mod unanim asupra unei teme de importanță ridicată.

În sensul disculpării asupra deciziei de a da ordonanțele de urgență, mesajele sunt aceleași indiferent de sursa provenienței lor: CEDO, deciziile CCR, comisia de la Veneția, etc. Acestea nu s-au schimbat în mod radical, cu excepția renunțării la ideea de „urgență”. Alte mesaje nici nu ar putea să dea, pentru că s-ar delegitima. A se vedea modul total greșit al lui Dragnea de a „profita” de moartea lui Dan Adamescu în sens emoțional, mesaj transmis pe ideea că „nu vrea să profite de asta”, lucru pe care îl făcea. Aici mi-a fost clar că cei care îl consiliază pe Dragnea nu sunt suficient de pregătiți pe tema comunicării de criză, urmând ca la ceva timp să apară, iarăși ca zvonistică, ideea că Dragnea i-a contactat pe consilierii israelieni care i-au câștigat alegerile în 11 decembrie.

T-2 – „damage control-ul” care trebuia să stopeze criza

Duminică, pe 29 ianuarie au loc unele dintre cele mai ample proteste ținute până atunci în istoria recentă a României. Guvernul și purtătorii de mesaj intră într-un ”silenzio stampa”, o formă de a limita potențialele nasoale pe care o declarație de-ale lor ar putea-o face. Protestele sunt pașnice și atrag foarte multă atenție internațional. În intern, cei care au generat criza vor să liniștească apele susținând că cei care ies nu au motiv.

Luni are loc o dezbatere publică asupra celor doi elefanți, iar elefantul mai mare (a se citi grațierea) primește promisiunea că nu va fi ordonanță și că nu va grația nicio faptă de corupție sau fapte violente, în nicio formă. Lucrurile par liniștite.

T-3 – criză în adevăratul sens al cuvântului

Marți are loc o ședință de guvern care se prelungește până după ora 22.00. În urma ședinței de guvern, Ministerul Justiției anunță trimiterea către Parlament a unei propuneri legislative asupra ordonanței grațierii și adoptarea ordonanței 13 care, într-o anumită măsură, dezincrimina abuzul în serviciu.

Acest anunț aduce în Piața Victoriei 15 mii de oameni la orele 12-1 noaptea. Motivul supărării și agitației este amplificat de comunicarea incredibil de defectuoasă a Ministrului Iordache, care într-un ton superior răspunde grăbit la întrebări solicitând repetat ceea ce a ajuns deja un laitmotiv: „altă întrebare”. Domnul Iordache este departe de a fi un om al comunicării, el neînțelegând sub nicio formă această artă, motiv pentru care, pe bună dreptate, a și fost acuzat de colegii de partid. Orice formă mai liniștită de discuție și de dezbatere ar fi ajutat neadâncirii crizei.

De miercuri și până duminică, seară de seară, în Piața Victoriei se adună din ce în ce mai mulți oameni, ajungându-se la apogeul (probabil exagerat) de 300.000 de oameni duminică în București și alți 300.000 în țară.

Dar nu ce era ”în piață” e interesant. Ci lista de lucruri pe care le-au făcut cei de pe celelalte baricade, într-un răstimp foarte scurt:

  • Antena 3 devine mediator, încercând să reducă din retragerea de brand-uri care-și făceau reclamă pe post. Tonul temperat este dat și de o altă ”coincidență”…
  • Mircea Badea și Mihai Gâdea nu mai sunt purtători de mesaj în acest timp. Ei părăsesc țara pentru motive obiective, însă activitatea lor, inclusiv în online, este redusă considerabil.
  • Închiderea conturilor de facebook ale celor care în genere atacă destul de virulent este o decizie radicală dar eficientă de „damage control”, respectiv Mircea Badea, Gabriela Firea precum și alte personaje ca doamna consilier local care i-a numit ”putori” pe protestatari.
  • Unicitatea mesajelor pozitive a început să fie foarte pregnantă din partea membrilor de partid care erau obișnuiți să poarte mesaje. Acestea vorbeau despre realizările guvernului Grindeanu și încercau devierea prin pozitivism a atenției. Greșeala este că bula era deja făcută, majoritatea triindu-și prietenii din online în funcție de apartenența politică.
  • Mesajul contramanifestației menit să sădească frica ”spargerii României” în rândul protestatarilor, precum și asumarea vinei asupra lor și a lui Iohannis, ca purtător de stindard a fost izvorât atunci și aruncat în toate mediile de către purtătorii principali de mesaj: Dragnea și Tăriceanu. Acest mesaj a fost întărit de începutul ”contramanifestației” de duminică, 5 februarie. Bineînțeles, ideea e scoasă de la naftalină unde erau ținute cele cu care se ataca ”răul suprem”, Băsescu, însă acum e pusă într-un alt context și dusă la un alt nivel.
  • Încetarea oricărei forme de atac direct din partea purtătorilor de mesaj de pe baricadele PSD este rezultatul final al celor mai sus menționate. Ei atacau legitimități, și nu oameni, și încercau transmiterea unui mesaj unic. Totul cu o excepție.
  • România TV nu se dezice de mesajele simple pe care le dă, însă puternic alarmiste. Totuși, retragerea publicității de pe acest post, și de pe Antena, este pretată drept o victorie pentru stradă, alături aparenta lipsă de prezență a lor la proteste. Dacă aș gândi conspiraționist, aș crede că fix asta s-a și urmărit, oferirea de victorii celor din piață, în sensul calmării lor. Dar acestea sunt efecte, și nu cauze.

T-4 – ameliorarea crizei

Primele semne de ameliorare a crizei au apărut în urma reacțiilor relativ-pozitive rezultate în urma OUG 14, cea de abrogare a OUG 13. Totuși, indignarea celor din piață a fost alimentată de presupusa neconstituționalitate a OUG 14. Prezența a unui număr mic de oameni luni, pe 6, arată impactul pozitiv pe care l-a avut această abrogare. Marți, acest număr a scăzut și mai tare, ajungând la ”doar” un 12.000, tot mult mai mare decât în prima zi de marți (T-0), când au fost 4000.

Ameliorarea finală a venit, nesperat, de la opoziție, care și-a făcut datoria și a depus o moțiune de cenzură, moțiune care a picat în Parlament în urma unei discuții în care Prim-Ministrul își asuma faptul că nu va mai trata în acest fel probleme de importanță majoră. Finalul crizei va fi mâine când se va prezenta demisia lui Iordache.

Acum, dacă ne întoarcem la T1 și urmărim rezolvarea simplă: retragerea proiectelor de ordonanță de pe masa Guvernului și trimiterea sub formă de propunere legislativă în Parlament ar fi dezumflat tot valul care a dus la ieșirea a sute de mii de oameni. Cel mai mare risc al unei crize de imagine este să nu știi când de afli în mijlocul uneia, iar în cazul de față, specula zice că motivul persistării în criză este interesul personal. Cred că, imagistic și comunicațional, PSD-ul a învățat multe de aici, deși arată în continuare că greșeli se pot strecura. De partea cealaltă, presiunea la care PSD-ul este supus, cel puțin următoarele 3-4 luni, va ajuta enorm la supravegherea mișcărilor acestui partid, cam din toate direcțiile.

Cum să îi faci pe privitorii de Rtv/A3 să te asculte

Cum să îi faci pe privitorii de Rtv/A3 să te asculte

Logica e o chestie dificilă. Funcționează în moduri surprinzătoare și e legată de elemente precum psihologia. Dar nu vorbesc despre chestii complexe psihologice, despre care nu știu nimic, că n-am studiat. Vorbesc despre o treabă mult mai simplă: dopamina. Nu, nu e vreun drog injectabil, dar e o substanță pe care o secretă creierul atunci când simte el că faci chestii mișto, care-i plac, ca sistem de recompensare. Pavlov. De exemplu, când asculți o melodie care-ți place, senzația de plăcere crește și tot crește pe măsură ce o asculți repetat. Dopamina e cea care-ți oferă plăcerea și, mai mult, ești dependent de ea. Cum să nu fii dependent de plăcere?

Dar să revenim la oile noastre. Logica, modul de a gândi a diverșilor homo sapiens e creată datorită dopaminei. Dacă ție ți se oferă plăcere de la a descoperii chestii noi, să le investighezi, să știi sigur că e adevărat ceea ce știi, altora creierul le oferă dopamină când aderă la un ”adevăr” colectiv acceptat. Dacă ai fost la proteste și ți-a plăcut să vezi atâția oameni de aceeași părere cu a ta, află că fanii A3 și Rtv trăiesc asta zilnic. Ești invidios, nu?

La Rtv se crează impresia că ești boss dacă ai aceeași opinie cu ei. Pentru că sunt în emisiune 20 de oameni deodată. N-au cum să greșească 20 de oameni deodată.  Și avocați, și jurnaliști, și șefi de instituții de cercetare politică, și medici. N-au cum. La fel și la A3, n-au cum, seară de seară, oamenii să greșească. Iar când vine cineva cu o părere divergentă, imediat e pus la colț de restul celor din platou. Ferească Dumnezeu să nu ai aceeași opinie cu a lor, tu ca privitor. Nu îți mai iei doza de dopamină. Te enervezi. Cine vrea să fie nervos? Stare de negare, ca la orice prim pas spre renunțare la ceva de care ești dependent. Tremurat, rău… Nu, lasă, mai bine să te întorci la ce zic ăia. De ce să negi ce ți se oferă, mai ales că sunt atâția care au aceeași opinie? Cum s-ar putea înșela ei? Ei oricum știu mai bine. Și tot ei zic că cine nu știe ca ei e manipulat. Ce-ai? Eu, privitorul Rtv manipulat? Niciodată! Ăștia l-au demascat pe Soroș!

Și logica folosită de aceste trusturi de presă, pe lângă senzația de apartenență, oferă dopamină, dar mai mult ca un efect al acestei expuneri decât ca o cauză. Adică, expunându-te la ceva plăcut începi să gândești ca ei. Fac din nouă paralela cu muzica: dacă prima melodie care ți-a plăcut și te-a prins pe care ai ascultat-o repetat este o manea, felicitări, ai toate șansele să devii manelist. Mai mult, dacă mai ai în gașca de prieteni oameni care îți aprobă gustul muzical, cu atât mai mult vei fi manelist. La fel și aici, ajungi să respingi din gașca ta pe oricine nu gândește ca tine, nu simte ca tine și nu are aceleași gusturi cu ale tale. Pa-pa! De ce să nu-mi iau eu doza de dopamină? Doar pentru că ai tu dreptate? Hellz no!

Și acum, cheia: ce treabă are asta cu logica? Păi modul ăsta de a gândi îți face creierul susceptibil unei anumite forme de logică. Dacă încerci să pui pe cineva să citească ”Ordonanța Dragnea”, dintre privitorii Rtv și A3, îți va zice: ”Da, dar uite ce zice aici, că toți ăștia de la articolele astea nu-s grațiați și toți sunt corupți, deci corupții nu-s grațiați, deși, decât să moară în pușcărie…” Dar dacă le zici că Grindeanu a fost plătit de Șoroș să facă ordonanța asta ca să iasă nașpa PSD-ul care vrea să facă atâta de mult bine României, să-i vezi numai cum se schimbă la față. Dopamina își face efectul.

Something-Something Daaark Sideee!
Something-Something Daaark Sideee!

Genul ăsta de abordare a problematicii cu aceleași arme va funcționa în 90% dintre cazuri. Hai 70% (da, știu, cifră scoasă din burtă). Și odată ce le aveți atenția, puteți încet continua către argumentarea firească a lucrurilor: ”de ce crezi tot ce are legătură cu Soroș, dar ce are legătură cu oamenii de zi-cu-zi din politica noastră, de ce nu crezi?” Bine, această ultimă întrebare trebuie pusă după lungi tatonări ale terenului, nu imediat. Purtați o discuție, acceptați, folosiți cuvinte precum ”cred” mai mult decât ”știu”, pentru că nimănui nu-i pasă de ce știi atâta timp cât nu crezi în asta. Pentru oamenii ăștia, ”a crede” e mai important decât ”a știi”, de asta sunt formatori de opinie… de credințe adică. Doar imaginați-vă ce ar face un telespectator Rtv/A3 dacă i s-ar oferi informația brută, fără să i se spună ce părere să aibă. Imaginați-vi-i cu o lege în față, sau cu propunerea de buget… Pierduți, nu știu, întreabă în stânga și în dreapta. Și de ce să fiu ipocrit, și nouă ni se întâmplă adesea situații dintr-acestea stresante și fie încercăm să le evităm, fie să știm cum să le rezolvăm.

Dar am deviat. Pentru sufletul vostru, ponturi:

  • Niciodată români, iar dacă sunt români, Băsescu e în fruntea lor. Exemplu: Eu cred că Dragnea trebuie închis, că femeile alea pe care le-a angajat în Teleorman, le-a angajat pentru că așa a zis Băsescu. Dar știi că Băsescu e deștept și scapă din orice, dar Dragnea a încălcat legea. Sper să-l denunțe și pe Băse, dar nu știu cum o să se rezolve.
  • Mereu forțe oculte, dacă nu-s români: Este evident că măririle astea de salarii minime au fost cerute de oengeuri și de Soroș, iar Dragnea, marionetă, a acceptat. Păi în majoritatea Oengeurilor sunt bani la negru, dar ca să-și poată lua oengiștii credit pentru casă, le trebuiau salariul minim mărit, ca să fie în acte, și pentru ei a făcut Dragnea, nu pentru restul, că nu mai câștigă nimeni în România 11 milioane în mână.
  • Neapărat să spuneți chestii neprobabile: Ăia din stradă nu vor lovitură de stat. De fapt i-a scos Dragnea că există o organizație în PSD foarte puternică, nu zic cine o conduce, care vrea să-l înlăture, și el le-a arătat că poate să scoată 3j de mii de oameni în stradă fără să facă nimic, doar să anunțe o schimbare. Îți dai seama că dacă se ceartă oculții din PSD cu el iese revoluție?

Zic, cred c-ați prins firul. Și nu, nu contează că vă contraziceți pe anumite aspecte, atâta timp cât oculții și Soroș sunt cei răi, alături de Băsescu (pentru A3). Mai băgați niște SRI (mai nou, DIPI), un pic de Udrea, Coldea și referințe la ce-a zis Ghiță, și gata conversația, v-ați făcut formatori de credințe și aveți urechea omului. Rămâne să vedeți cum jonglați cu aducerea lui ”pe calea cea bună”.

Disclaimer: știu, funcțiile dopaminei nu sunt limitate la ce am zis, sunt controversate și mai sunt și alte substanțe și alți factori care afectează mecanismele de răsplată ale creierului și corpului uman. Dar nu despre asta e vorba, finalmente.