Când mâzgâleam băncile generalei

Cred că aveţi cu toţii momente în care prindeţi câte o melodie care vă place foarte mult şi încinge winamp-ul şi ipod-ul pentru că e pe repeat. Hai nu o melodie, hai o formaţie, un artist. Toţi avem gusturi şi preferinţe în materie de muzică (pentru că dacă n-am avea nu ar mai avea succes atâtea milioane de adunături de oameni care încearcă să nareze muzical câte ceva în amplificatoare) şi toate sunt diferite (într-o oarecare măsură).

Ce mi se întâmplă mie astăzi…? Îmi pun o întrebare tare ciudată. Ştiţi vremurile de când eram copii-adolescenţi, pe vremea când Genius stăpâneau muzica la noi în ţară şi puţin după? Ei, tot prin perioada aia au apărut nişte americani care, cel puţin la noi în ţară, au buşit mai tot ce înseamna: topuri, stiluri vestimentare, muzica şi multe alte d’astea. Ălora li se zicea Linkin Park. După ce mi-am cumpărat primele lor 4 albume  (au chiar mai bine de 6) m-am cam lăsat de ei, zicând că sunt mult prea pilaf pentru nivelul meu de  „cool-icitate”. Şi 99% din prietenii mei au considerat la fel. Dar acum ce m-am gândit io, ia să încep io să dau play la teoria hibrid-ului, reanimare şi alte porţiuni electromagnetice imprimate pe sidi. Cred că am început să îmbatrânesc mai rău decât pot să-mi imaginez…

Cum să ajungi, la undeva pe la două decade, să îţi aduci aminte de vremurile „tinereţii”? Apuci să asculţi şi alte tâmpenii de pe atunci, cum ar fi şmecherii din cartel cu „Poveste fără sfârşit” sau adevăratul Slim Shady… Pe vremea când influenţau ăştia microfonul încingeam mesele de ping-pong făcute din uşi şi scaune în spatele blocului. Tot pe atunci parcă învăţasem ce e aia o analiză literară şi un sistem de ecuaţii. 

Ciudat, dar muzica asta ne cam face să simţim cum trece timpul, bineînţeles că mai ales pe muzico-fili. Oficial nu mă mai prea atinge nimic din ce apare acum pe piaţă. Mă lasă rece prea multe nulităţi ce încearcă să convingă. Prefer să îi las şi io pe ei.

Şi ca să termin uşor, dându-vă o mână de ajutor: 

4 gânduri despre “Când mâzgâleam băncile generalei

  1. hello…in primul rand felicitari pt blog…e foarte fain..
    in al doilea rand….articolul acesta imi vine la suflet….chiar acum vb cu pr mea din buc ca imbatranim….si vb de vremuri de mult duse…:(….parca trece prea repede timpu….
    p.s.: knd mai jucam o tabla?….sa simtim ca intinerim?=)))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s