Corporatiști mișto – Ruxi. Ruxandra Babici – episodul 7

 

Când m-am apucat de ”serial”, mi-am făcut o scurtă listă de nume ale oamenilor pe care îi cunosc, sunt corporatiști și despre care știu că fac chestii, ei bine, mișto. Ruxi a fost pe lista aceea, însă nu ne prea cunoșteam. Aveam un statut de prieteni virtuali cu câțiva prieteni reali în comun. Așa că am decis să ne cunoaștem și în viața reală. Ne-am întâlnit, la propunerea ei, la Seneca AntiCafe, un loc minunat, plin de cărți, cu ceai și biscuiți la discreție. Așa că starea discuției a fost setată puternic de sunetul muzicii de jazz din surdină, de oamenii liniștiți care lucrau pe lângă noi, de gustul de ceai ”pe alese” și de mirosul de cărți proaspăt scoase din tipografie.

Ne-am așezat confortabil pe o canapea și am început să discutăm despre diverse. Câteva trimiteri la Gaudeamus și lansarea minunatei cărți a lui Dan Voiculescu în compania lui Năstase și a lui Roșca Stănescu, discuția clasică despre ce facem ”mai exact” la corporație, precum și setarea așteptărilor pentru acest articol. Nimicuri, cum s-ar zice. Să vă zic totuși cum s-a terminat discuția. Vorbeam de blogul meu și faptul că nu am un meniu cum trebuie. Dând din colț-în-gard, Ruxandra mi-a zis să intru pe blog, să dau click acolo, să merg la plug-ins, să selectez meniuri, să adaug categoriile și să apăs ok, apoi să dau două refresh-uri pe pagina principală. Gata, am meniu ca tot omul. Prima e din partea casei. Dar să trecem la ce este mai important, corporatistul mișto Ruxi. Ruxandra Babici.

Ce faci tu mișto?

Sunt propriul șef, în ultima perioada, și sunt consultant de marketing digital pentru un număr mic de clienți. Informațiile despre asta se găsesc pe site-ul meu. Sunt instablogger și mai nou și vlogger.

Cu ce ai început?

Naiada este punctul meu de plecare. S-a făcut că după câțiva ani, după ce îmi doream cu ardoare sa fiu antreprenor, mi-am găsit curajul și mi-am lansat un magazin e-commerce, ”Naiada”, pe care l-am gestionat 100% singură timp de un an, și care mi-a deschis calea către monetizarea adevăratei pasiuni, marketingul. A fost cel mai bun mediu de testare și demonstrare a expertizei în acest domeniu.

La un moment dat aveam impresia că munca la corporație e moartea sufletului și că creativitatea mea nu e folosită cum trebuie. Practic gândeam că potențialul meu nu e exploatat la maximum în corporație. Nu cred că sunt singura care a simțit sau simte asta. Așa că am hotărât să fiu antreprenor. Credeam atunci că un e-commerce e cea mai profitabilă variantă, așa că m-am hotărât să-mi deschid propriul magazin. Nu am cumpărat niciun stoc, ci am început cu un produs existent, respectiv haine ”pre-worn”, purtate, care nu sunt uzate moral, și care ar putea fi vândute mai departe. Viața magazinului a fost de un an. Am pornit cu hainele mele, ale mamei și ale verișoarei mele. Am extins serviciul și am început să accept înscrieri de la persoane pe care nu le cunoșteam. Câteva luni mai târziu, am extins portofoliul cu produse noi, încălțăminte realizate manual în ateliere românești. Am fost și fotograf, am gestionat stocuri, m-am ocupat de customer service, de expediție, mi-am construit singură site-ul, am gestionat comunicarea, conturile de social media, advertising-ul și toate activitățile conexe ale unui business. După un an, afacerea devenise profitabilă, însă mi-a luat timp să trag linie să văd ce făceam bine și ce ar însemna să duc businessul la nivelul următor. Scopurile erau să-mi măresc portofoliul și să-mi măresc personalul. Dar, de fapt, cel mai mult îmi plăcea marketingul. Ideea că ar fi trebuit să administrez și eventuali angajați îmi crea senzația că îmi va ucide creativitatea. Așa că am hotărât să opresc businessul și să iau din el experiența care mi-a plăcut și să o folosesc, să o duc la alt nivel. Și mi-am dorit să am și o flexibilitate, să aleg ce vreau, să aloc cât vreau și de unde vreau. Un business fizic, legat de un loc anume, nu era ceva ce voiam să fac pe termen lung.

Dar ai și un cont de Instagram de foarte mare succes. Cum ai făcut?

În perioada magazinului online am simțit cât de greu este să creezi un brand nou care să inspire încredere fără să existe și o componentă umană, un proprietar în fața întregului proiect care prin extensie să acorde mai multă credibilitate. Oricât de mult marketing ai face, beneficiile de PR ale unui om în carne și oase sunt importante, însă și greu cuantificabile. În perioada în care nu aveam fonduri să fac endorsment marketing, am realizat că singurul lucru pe care îl puteam face a fost să devin eu mai vizibilă, să fiu eu omul din spatele businessului meu. Atunci am pornit contul de Instagram, am trecut peste convingerile că nu sunt suficient de bună, că voi primi comentarii negative și am reușit. Ca o notă, complexul de inferioritate, cel al impostorului, este ceva ce nu numai eu simțeam pe propria piele, ci am realizat că multă lume trăiește aceeași stare. Se întâmplă să simțim că sunt alții mai buni decât noi, că noi nu putem ajunge acolo unde ne-am propus. E o convingere care ne ține în loc. De pe atunci simțeam că modelul de business de acum un an nu era cel cu care voiam să continui. În cazul schimbării modelului ar fi trebuit să o iau de la zero, versus dacă aș fi fost centrată pe mine, pe mediul meu, atunci tot ce aș fi făcut ar fi avut continuitate. De asta pot zice că, în timp, Instagramul a căpătat o viață proprie.

Ok. Și ce faci acum?

Am făcut o pauză din momentul în care am încheiat businessul și până să-l încep pe acesta. Au fost vreo patru luni. În momentul în care îmi închisesem afacerea aveam undeva pe la 8000 de Instagram follower-i. Simțeam că am construit cu succes un model de digital marketing pentru business-to-consumer de tip e-commerce și că aș putea duplica asta pentru altceva, un alt antreprenor. Mai știam să transform Instagramul în ceva ce poate fi copiat și adaptat de oricine altcineva astfel încât și alții să-și dezvolte un brand personal. Avantajul meu e că în România Instagramul e din ce în ce mai popular, iar eu am un mare ”headstart”. În momentul în care am simțit că mi-ar plăcea să fiu consultat digital, mi-am trecut asta în bio, deși era doar ceva la nivel de aspirație. Marele meu avantaj a fost că atunci când lumea a văzut descrierea de  consultant digital alături de dovada celor câtorva mii de follower-i, aveam credibilitate. Astfel am fost contactată pe Instagram de oameni care au vrut să lucreze cu mine într-o relație de consultanță.

Menționez că lucrez cu puțini clienți pentru că nu-mi permite timpul altfel. Sunt angajată și nu vreau să plec din corporație. Cei cu care lucrez sunt români, fie antreprenori care au deja un business stabilit și demarat. De obicei au minimum un an de activitate de business. Fundația este realizată și vor să accelereze. Se află într-un moment de maturitate când își dau seama că nu pot face totul singur și fie sunt intuitivi, fie au simțit pe propria piele că digital marketingul le va aduce profitabilitatea. Sunt oameni care vor să externalizeze serviciul de digital marketing, ceea ce înseamnă social media, community management, newsletter marketing și altele. Fie sunt oameni care vor să facă pe cont propriu și nu știu toate dedesubturile și apelează la mine pentru detalii, sau ”fine tuning”. Lucrez cu clienți din premium boutique hotels, event planners, cu business și life coaches și cu food companies.

Și de ce nu vrei să pleci de la corporație?

Lucrez în corporație de 10 ani. Lucrez din timpul facultății ca să mă întrețin. De un an am venituri și din alte surse. Foarte mult timp am trăit cu convingerea că nu voi fi niciodată fericită în corporație, că să lucrez pentru alții e dăunător, că nu pot fi creativă în corporație, cum am zis și mai devreme, și cred că de asta mi-am dorit să fiu antreprenor. Aveam o pasiune romantică față de antreprenoriat, credeam că va fi o zonă continuu creativă, că voi fi împlinită. Dar împlinirea sau neîmplinirea nu vin din „pentru cine lucrezi” (cu excepția mediilor de lucru toxice), ci din lucrul bine făcut. Dacă faci un lucru bun, care are rezultate bune, care face o diferență, poți să-l livrezi și sub numele tău și sub numele angajatorului. În al doilea rând mi-am dat seama că am o gândire analitică bună și abilități de project management excelente pe care mi le-am dezvoltat practicându-le într-o corporație.

Fiind consultant, mi-am dat seama că e ușor să abordez problema cu clienții datorită corporației. Ea pentru a mine a fost un fel de masterat. Cred că nu ne dăm seama ce avantaj avem, noi care lucrăm în corporație, pentru lumea din afara ei. În același timp, freelancing-ul sau antreprenoriatul nu se opresc. Nu poți să ajungi acasă și să te bucuri de familie sau de seară. Ești mereu în priză. Dacă tu te oprești, businessul tău se oprește. Nu ai niciodată certitudinea că la sfârșitul lunii serviciile tale vor fi plătite. Am auzit de atâtea exemple de facturi care au ajuns să fie neplătite.

Pentru mine corporația e mediul în care sunt tratată cu demnitate, respect și care-mi asigură stilul de viață pe care mi-l doresc.

Povestește-ne ceva inedit!

Un lucru inedit… Cred că momentul în care mi-am dat seama că vreau să fiu consultant e de menționat aici. În primăvară am fost singură în Bali timp de 5 săptămâni. Trebuie să zic că recomand oricui să călătorească singur, dar asta e altă discuție. Când aveam nevoie să socializez, mergeam la o cafenea și intram în vorbă cu cineva. Într-o zi m-am împrietenit cu o tipă, consultant de PR din Canada, care se relocase în Bali. Mi-a povestit de experiența ei și mi-a spus că cerea 5000 de dolari pe lună pentru consultanța pe care o oferea. Zicea că a ajuns la momentul în care nu vrea să-și mai vândă timpul pe bani. Varianta veche a modelului de business este că cu cât aloci mai mult timp, cu atât faci mai mulți bani. Însă variata cea mai bună este să fii isteț și să te gândești ce poți să creezi care să nu necesite efort ulterior dar să genereze venit continuu. Un exemplu de asemenea venit ar fi apartamentul, pe care l-am dat în chirie, dar pentru că nu am o mătușă Tamara, trebuie să fiu mai creativă de atât. Ce făcea tipa respectivă era să dezvolte un curs digital pe care să îl vândă absolut tuturor persoanelor care ar dori să-și facă singure  PR-ul într-o anumită industrie. Calculul e simplu: dacă-mi externalizezi mie serviciul e 5000 de dolari, versus varianta: ia un training care te costă o dată 1000 de euro și apoi te descurci. Ce mai e de menționat e că avea un capital de imagine și sinceritate destul de importante. Atunci mi-am dat seama că să fiu angajat și să lucrez  8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână nu este singura variantă de a câștiga bani. Așa m-am decis să fiu consultant.

A-ți seta intenții e să îți imaginezi cum vrei să-ți arate viața în 5 ani, la modul ideal. Să te gândești zilnic la asta. În 10 ani, spre exemplu, vrei să fii autor de besteller internațional. Dacă pe lângă viziunea aceasta, extraordinar de optimistă sau de nebună, tu pui în același mix abilitățile tale formate în corporație, de project management, etica de lucru, și ceva planning, te poți gândi ce ar trebui să faci pentru următorii 10 ani ca să ajungi acolo. Și poți să o iei de la destinația finală către zilele noastre. Dacă-ți setezi o intenție foarte puternică, echivalentul ar fi ca atunci când conduci și vezi o groapă și te concentrezi la ea, te vei îndrepta spre ea. Intenția ta te va călăuzi.

Ca exemplu personal, când m-am întors din Bali îmi doream să fiu consultant digital și să ajung să lucrez 4 ore pe săptămână. Mi-am pus la bio la Instagram ”digital marketing consultant”, și atât. Fără site, fără portofoliu. Am fost contactată direct pe Instagram de o persoană cu care nu avem nimic în comun, zicând că avea nevoie de ajutor. Acea persoană a fost primul client, iar restul au apărut cu timpul. Mi-am ”manifestat” primul client în viață.

Ce așteptăm de la tine în viitorul apropiat?

În perioada următoare îmi doresc să fiu generoasa cu expertiza mea și să povestesc și altora care își doresc să pornească un business cum să folosească social media și digital marketingul ca să construiască un brand sau să vândă mai mult. Mi-ar plăcea să știu că îi inspir și pe alții să înceapă proiectul la care aspiră de mult. Deci, voi vorbi o dată pe săptămână pe Youtube despre mici ”tricks of the trade” care pot fi folosite de antreprenori pentru social media astfel încât să construiască o comunitate interesată de produsul lor. Cam atât.

 

Ca să nu vă iau ochii de la început, am pus la coadă primul vlog post al Ruxandrei.